fbpx
skip to Main Content
Obsesia Părinților De A Avea Un Copil Inteligent Cognitiv Aruncă în Umbră Premisele Fericirii

Observăm tot mai clar în societate că, de la vârsta grădiniței, copiii sunt împinși din spate să învețe să citească și să socotească. Practic, ei sunt îndemnați să se afirme imediat ce intră în sistemul educațional. Ocazional, sunt priviți ca niște adevărate trofee, cu care părinții au posibilitatea de a se lăuda în fața rudelor și apropiaților. Grăbirea lor și arderea unor etape în stil galopant nu ajută nicicum copilul, în special dacă e la vârsta la care educatorii încă nu și-au clarificat care e stilul său de absorbire a informației. Faptul că cel mic scrie și citește la 4 ani nu reprezintă garanția unui viitor plin de succes.

Abilitățile sociale stau la baza relațiilor sănătoase și a succesului în viață

Abilitățile sociale dobândite încă de timpuriu sunt cele care favorizează capacitatea copilului de a avea performanțe academice și profesionale la vârsta adultă. Un studiu de referință realizat în 2015 a relevat faptul că abilitățile sociale observate în perioada grădiniței au fost corelate cu bunăstarea înregistrată la vârsta de 25 de ani, în ciuda convingerii actuale că, pentru asta, sunt imperios necesar performanțe școlare timpurii.

Ceea ce înseamnă că interacțiunile pe care copiii le au între ei, dar și cu părinții sau alți adulți care-i îngrijesc sunt extrem de importante în ceea ce privește evoluția lor pe termen lung.

Spre exemplu, haideți să începem prin a încuraja joaca. Deși pare ceva facil sau superficial, jocul și joaca dezvoltă capacitatea de negociere, de empatizare, de comunicare și, mai ales, generează experiențe noi. De multe ori, jocul poate implica și apariția unor probleme. Fie că vorbim de mici dispute între copii, fie între părinți și copii, adulții au tendința de a interveni, de a înlătura elementul discordant, fără ca cel mic să aibă ocazia de a înțelege ceva din acea lecție. Prin urmare, specialiștii ne încurajează să-i implicăm în rezolvarea problemelor și pe cei mici. Trebuie să reținem că noi suntem antrenorii lor, și în niciun caz arbitrii lor, astfel încât nu este nevoie să le acordăm cartonașe roșii și galbene ori de câte ori fac câte o boroboață.

Este destul de frustrant pentru ei să vadă că, deși până la vârsta de 6–7 ani îi susținem în tot ce-și propun și le suflăm în aripi, după ce intră în sistemul educațional și trecem de primele ședințe cu învățătorul (de la care aflăm că nu se integrează foarte bine, așa cum fac alții), ne transformăm în adevărați arbitri, care penalizează orice abatere de la perfecțiune. Tocmai de aceea, este înțelept să le oferim câteva sfaturi privitoare la ceea ce pot face atunci când se confruntă cu astfel de probleme, ca să putem analiza și înțelege felul în care cei mici gândesc și evaluează situația respectivă. Practic, e util să observăm felul în care ei percep și apoi oglindesc realitatea de facto.

Inteligența emoțională va rămâne mereu în trend

Un alt element de care ar fi bine să ținem cont, atunci când ne facem planuri de îmbunătățire a stilului de parenting, este recunoașterea și etichetarea emoțiilor. Știm că trăirile celor mici sunt masiv influențate de persoanele din jur. Astfel, ei sunt morocănoși sau timizi, dacă atmosfera din familie nu este chiar prietenoasă, dar sunt fericiți și liniștiți, dacă oamenii le zâmbesc și le arată interes.

Atribuirea unor etichete stărilor sufletești pe care le au copiii, dar și celor manifestate în familie sau în proximitatea lor îi ajută pe cei mici să emită păreri despre felul în care se simt ei și îi percep pe ceilalți. Totodată, cărțile de povești care implică diverse stări emoționale – de la bucurie, până la tristețe și mânie – și care prezintă o intrigă și un punct culminant sunt benefice pentru dezvoltarea imaginației și a compasiunii. Desigur, sănătos este să ne îndreptăm atenția spre a-i împrieteni cu cărțile, și mai puțin cu ecranele (fie că vorbim de telefoane, fie de tablete sau computere). Dar asta e mult mai greu de făcut, părinții fiind tentați să-i lase pe copii să se joace sau să urmărească imagini, atât timp cât își fac ei treburile prin casă. În schimbul acestor obiceiuri vicioase, care pe nesimțite îi atrag în mrejele lor pe copii și le creează dependențe extrem de greu de corectat ulterior, noi putem găsi alte modalități de a ne petrece timpul alături de cei mici, chiar dacă avem de pregătit masa, de făcut curățenie etc. De exemplu, îi putem implica în toate aceste activități, iar astfel ei se vor simți de folos, în vreme ce noi îi putem supraveghea și le putem dezvolta variate abilități, creând simultan și neprețuite amintiri împreună.

℗PUBLICITATE


Se tot vorbește despre „timpul de calitate“ petrecut cu copiii, tocmai din cauză că părinții se simt vinovați că nu reușesc să petreacă suficient timp alături de cei dragi. Însă, de multe ori, din cauza oboselii generate de interminabilele roluri pe care le avem de „jucat“ în societate, ajungem să ne frustrăm și să nu mai avem răbdare sau chiar să nu mai gândim lucid, când e vorba de lucrurile simple și la îndemână pe care le putem face, ca să nu mai avem ulterior regrete.

Totodată, este absolut necesar să ne gestionăm cu maturitate emoțiile și impulsurile avute în fața copiilor. Mai exact, atunci când suntem cu nervii întinși la maximum, se întâmplă fie să le smulgem jucăriile, fie să ne răstim la ei, pentru a ne impune autoritatea și a rezolva rapid conflictul iscat. Însă ceea ce nu realizăm în acele momente este că puterea exemplului este uriașă la vârste fragede. Una dintre funcțiile cortexului prefrontal e tocmai controlul impulsurilor, însă acesta se dezvoltă în perioada adultă timpurie. Evident, între timp, copiii pot exersa șlefuirea acestei abilități.

Natura le-a dat copiilor părinți – și nu întâmplător

Am putea crede că sistemul educațional este cel în măsură să corijeze copilul și să-i contureze comportamentele și dezvoltarea, până când ajunge la vârsta adultă. Totuși, studiile de specialitate arată că activitățile practicate încă din copilărie îl educă și-l pregătesc pentru maturitate. Ca părinți, suntem tentați să trudim și să agonisim, pentru a le oferi urmașilor noștri ceea ce noi nu am avut, ba chiar le impunem anumite activități extrașcolare și îi înscriem la cele mai bune școli, după care așteptăm cuminți rezultatele acestui proces intens de 12 ani.

Și, de obicei, acest parcurs nu este pavat cu trandafiri, pentru că (nu de puține ori) observăm dificultatea cu care mulți dintre cei care ies de pe băncile școlii își găsesc un loc de muncă. Și nu pentru că nu ar avea educația formală necesară, ci pentru că, în aceste demersuri ale părinților – axate doar pe educație, și mai puțin pe latura umană și socială – aceștia ajung să nu se mai poată adapta cerințelor impuse de departamentele de resurse umane. Foarte frecvent, balanța înclină spre ceea ce știu să facă viitorii angajați (abilități care, în fond, se acumulează prin experiență), și mai puțin spre ceea ce au studiat (cunoștințe care contează, desigur, însă într-un procent mai mic).

Așadar, nu ar fi rău dacă ne-am îndrepta atenția spre astfel de eforturi mici, aflate la îndemână, pe care le putem face atât pentru noi, cât mai ales pentru copii. Cu toții ne dorim să creștem copii ce mâine vor ajunge adulți sănătoși din punct de vedere emoțional. În acest sens, colecția cărților de #ParentingConștient de la Editura Pagina de Psihologie poate deveni punctul nostru de sprijin în procesul de cultivare a inteligenței parentale. Desigur, educația instituționalizată joacă un rol important în viața oricui, însă nu trebuie să lăsăm totul în seama ei și a profesorilor. Haideți să punem umărul, pentru a contura împreună societatea de mâine.

Bianca Sîrbu

Bianca Sîrbu - jurnalist, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Back To Top
×Close search
Caută