Simone de Beauvoir

Simone de Beauvoir s‑a născut la Paris în 1908. Până la bacalaureat, a studiat în conformista școală catolică Désir. După ce a obținut titlul de profesor agregat în filozofie (1929), a predat, până în 1943, la Marsilia, Rouen și Paris. Mai înainte, în timpul facultății, l‑a cunoscut pe Jean‑Paul Sartre. Relația dintre ei a durat întreaga lor viață; Simone a fost, cum a spus Sartre, iubirea lui „necesară“, în contrast cu iubirile „contingente“ trăite de amândoi. 

Volumul Quand prime le spirituel, terminat înaintea războiului, apare abia în 1979, astfel că adevăratul ei debut literar este romanul L’Invitée (1943; trad. rom. Invitata, 1994). Urmează Le Sang des autres (1945; trad. rom. Sângele celorlalți, 1994), Tous les hommes sont mortels (1946; trad. rom. Toți oamenii sunt muritori, 1976), Les Mandarins, care i‑a adus premiul Goncourt în 1954, Les Belles images (1966; trad. rom. Imagini frumoase, 1973) și La Femme rompue (1968; trad. rom. Femeia pierdută, 1993; Femeia sfâșiată, 2009, 2014).

℗PUBLICITATE

---

---

Pe lângă celebrul Le Deuxième sexe, apărut în 1949 și devenit cartea de referință a mișcării feministe din întreaga lume (trad. rom. Al doilea sex, 1998, 2022), opera teoretică a lui Simone de Beauvoir conține numeroase eseuri filozofice sau polemice – de exemplu, Privilèges (1955), reeditat sub titlul Faut‑il brulêr Sade?, și La Vieillesse (1970). A scris teatru (Les Bouches inutiles, 1945) și și‑a povestit călătoriile în L’Amerique au jour le jour (1948) și La Longue marche (1957). Cele patru volume de memorii ale sale – Mémoires d’une jeune fille rangée (trad. rom. Amintirile unei fete cuminți, 1965, 1991; Memoriile unei fete cuminți, 2011), La Force de l’âge (trad. rom. Puterea vârstei, 1998), La Force des choses, Tout compte fait – au apărut între 1958 și 1972; în 1964 li s‑a adăugat povestirea autobiografică Une mort très douce (trad. rom. O moarte ușoară, 1972).

După moartea lui Sartre, a publicat La Cérémonie des adieux (1981) și Lettres au Castor (1983), reunind o parte din numeroasele scrisori pe care le‑a primit de la el. Până în ziua morții, 14 aprilie 1986, Simone de Beauvoir a colaborat intens la revista pe care a fondat-o alături de Sartre, Les Temps modernes, și, sub diverse forme, și‑a manifestat solidaritatea totală cu feminismul.

De același autor