Cum să-ți întreții memoria de scurtă durată: cele mai noi și eficiente soluții, susținute de știință

Memoria pe termen scurt este numită și memorie de lucru, pentru că procesează informațiile de care ești conștient sau pe care le folosești într-un moment anume. Cu alte cuvinte, memoria pe termen scurt operează cu informații senzoriale, care sunt stocate pentru doar câteva minute.

Analiza memoriei cu instrumentele psihologiei cognitive a infirmat teza caracterului unitar al memoriei, evidențiind existența unei memorii multiple, a unor adevărate sisteme mnezice. Daniel Schacter și Endel Tulving au arătat că „ceea ce numim memorie reprezintă un număr de sisteme separate care interacționează“. Toate aceste sisteme au o funcție comună: ele fac posibilă utilizarea cunoștințelor achiziționate și reținute“¹.

Cum funcționează memoria

Potrivit unor experți din domeniu, în creier există trei zone importante, responsabile de memorarea noastră: hipocamp, neocortex și amigdala. Memoria de scurtă durată se bazează cel mai mult pe cortexul prefontal. Hipocampul joacă un rol-cheie în învățare și memorie, cunoașterea acestuia ajutându-i pe cercetători să înțeleagă cum funcționează memoria. Din hipocamp face parte sistemul limbic, care se ocupă cu gestiunea funcțiilor de a simți și de a reacționa. Hipocampul ajută la procesarea și recuperarea a două tipuri de memorie: amintiri declarative și relații spațiale.

Amintirile declarative sunt cele legate de fapte și evenimente (memoria în care înveți un text). Amintirile relațiilor spațiale implică căi sau rute. De exemplu, atunci când înveți un traseu cu metroul, folosești memoria spațială. Amintirile relațiilor spațiale par să fie stocate în hipocampul drept. În plus, amintirile pe termen scurt sunt convertite în amintiri pe termen lung în hipocamp².

Atkinson și Shiffrin au sugerat faptul că memoria umană este organizată ca un sistem de procesare a informațiilor, având trei stadii. Ei afirmă că memoria este reprezentată de orice proces care ne permite să utilizăm informația stocată anterior în cadrul construcțiilor cognitive din prezent. Procesele pot fi răspândite în creier, iar fiecare sistem de bază are propria formă de memorie. Acest punct de vedere a fost adoptat treptat de psihologii moderni și a reprezentat o schimbare majoră în cercetarea memoriei, privită în comparație cu era istorică a lui Ebbinghaus și a celorlalți cercetători de la începuturi³.

Mai multe despre memoria de lucru

Cercetările efectuate asupra copiilor cu probleme de citire au arătat că ei au probleme de înțelegere sintactică legate de capacitatea memoriei de lucru. Memoria de lucru are un rol important și în matematică: atunci când un copil efectuează o pagină de operații cu o singură unitate, cu schimbarea rândurilor de operații de adunare cu cele de scădere, memoria de lucru este aceea care-l ajută pe copil să-și amintească și să adune sau să scadă întregul rând.

Unele cercetări au evidențiat că sporirea capacității de procesare sau de lucru a memoriei din creierul unui adult este rezultatul unei automatizări mai mari. Maxine L. Young în lucrarea Working memory, language and reading (2000) prezintă modelul „unitar“ de memorie de lucru care include interacțiunile dintre stocarea și procesarea informațiilor care sunt o caracteristică centrală a unui mod de lucru tradițional în cercetarea memoriei de lucru (Miyake și Shah, 1999).

Există o serie de boli care afectează acest hipocamp, printre care menționez: epilepsia, demența Alzheimer, sindromul Cushing, tulburările depresive, burnout-ul. Este interesant de precizat că nu uitarea în sine este gravă, ci repetarea ei reprezintă un simptom în deteriorarea memoriei și a gândirii.

În situația apariției bolii Alzheimer, pacienții încep mai întâi să piardă memoria de scurtă durată, sunt dezorientați temporo-spațial, uită unde și-au lăsat cheile, nu-și amintesc propria adresă, numele restaurantului favorit, însă țin minte cum a fost balul bobocilor la care au participat în urmă cu patru decenii⁴.

Factori de risc

• Vârsta, ca factor fiziologic, facilitează „șubrezirea“ întregului organism și a funcțiilor sale, mai cu seamă a creierului, a gândirii și a proceselor sale.
• Lipsa unui somn sănătos.
• Expunerea la stres constant, cearta, conflictul, critica.
• Lipsa activităților, a pasiunilor, a socializării.
• Alimentația grasă, fără legume și fructe.
• Fumatul și obezitatea.

Soluții pentru protejarea și întreținerea memoriei de scurtă durată

1. Decartes a inventat un triunghi, numit „triunghiul lui Decartes“, cu privire la legătura dintre ochi, creier și mână. Este demonstrat faptul că scrisul de mână nu doar că ajută memoria, dar dezvoltă nivelul de inteligență. Scrisul de mână contribuie decisiv și la îmbunătățirea cititului, dar și la dezvoltarea limbajului. Atunci când scriem de mână, suntem concentrați pe actul în sine și acordăm atenție modului în care scriem cuvintele, structurii fiecărei litere, iar în acest fel stimulăm procesul cognitiv⁴. Studiile de specialitate din domeniul neuropsihologiei arată că persoanele care folosesc scrisul de mână constant dezvoltă mai greu demențe (degenerative și vasculare, demențe în boala Alzheimer, demență în boala Parkinson).
2. O altă soluție împotriva îmbătrânirii memoriei este cititul: un minimum de patru pagini citite pe zi, dintr-un domeniu care-ți face plăcere și care presupune noutate (noutatea întreține buna funcționare a creierului), ajută la combaterea uitării.
3. În procesul de memorare, un rol important îl are și repetiția. Dacă vrei să reții un cuvânt, repetă-l, scrie-l de trei ori pe o hârtie și recitește-l: este o tehnică eficientă în antrenarea memoriei de lucru. Atunci când vrei să înveți un text pentru un examen, citește-l cursiv, de mai multe ori, înainte de culcare și apoi vizualizează-l. În timpul somnului, memoria stochează informația, iar dimineața vei avea în minte materialul înmagazinat, pentru că subconștientul a lucrat cât timp ai dormit.
4. Învățarea cât mai multor limbi străine diminuează riscul apariției bolii Alzheimer. 
5. O altă soluție este alegerea unor trasee noi, dacă vrei să ajungi la o destinație cunoscută, sau mersul pe alt drum decât cel știut. Mersul pe jos, jocurile de tipul raționamentelor deductive și inductive, călătoritul ajută funcția mnezică, adică memoria⁵.

În concluzie, subiectul memoriei este unul extrem de cercetat la momentul actual și sunt multe de spus pe această temă. Însă putem rezuma că un stil de viață sănătos, departe de conflicte, cu măsura lucrurilor, cu timp petrecut în natură, cu socializare, cu optimism, cu noutate inserată în tabloul de viață duc la o sustenabilitate a memoriei pe termen mediu și lung.

Bibliografie:

1. Beran, J. (2017). Statistics for long-memory processes. Routledge.
2. Licu, M. Abordări moderne ale memoriei. În Euromentor Journal, 2012, vol.3, nr.1, p.64-73
3. Smith, C. (1995). Sleep states and memory processes. Behavioural brain research, 69(1-2), 137-145.
4. Klimesch, W. (1996). Memory processes, brain oscillations and EEG synchronization. International journal of psychophysiology, 24(1-2), 61-100.
5. Grosu, O. (2018). Rolul memoriei de scurtă durată în învățare. În Integrare prin cercetare și inovare. (pp. 274-277).

---

Citește și:

• #DoveditȘtiințific – Ființa umană are cinci tipuri de memorie
• Valoarea terapeutică a scrisului expresiv: știință și artă
• De câte ori este important să repetăm lecția pentru a spune că am învățat-o? Află răspunsurile mai multor studii de psihologie