Fiecare dintre noi poate să facă un pas înapoi și să renunțe la mentalitatea penuriei. Odată ce renunțăm la penurie, descoperim adevărul surprinzător al suficienței. Prin suficiență nu mă refer la o cantitate anume. Suficiența nu este cu doi pași deasupra sărăciei sau cu un pas mai prejos de bogăție. Nu este o unitate de măsură pentru aproape suficient sau pentru mai mult decât suficient. Suficiența nu este o cantitate măsurabilă. Este o experiență, un context pe care îl generăm, o declarație, o conștientizare că există destul și că suntem destul.
Suficiența sălășluiește în fiecare dintre noi și putem să o convocăm
Este o conștientizare, o atenție, o alegere intenționată a felului în care ne evaluăm circumstanțele. În relația noastră cu banii este vorba despre folosirea banilor într-un mod ce ne exprimă integritatea. Folosirea banilor într-un mod care exprimă valoare, în loc să decidă valoarea.
Suficiența nu este un mesaj despre simplitate sau despre a reduce ori a diminua așteptările. Suficiența nu înseamnă că nu trebuie să ne străduim sau să avem aspirații. Suficiența este un act de generare, de distingere, de a ne cunoaște puterea și existența resurselor existente și a resurselor interioare. Suficiența este contextul pe care îl aducem din interior și care ne reamintește că, dacă ne uităm în jur și în noi înșine, vom găsi ce trebuie. Întotdeauna există destul.
Când trăim în contextul suficienței, avem libertate și integritate în mod natural. Ne angajăm în viață cu sentimentul că suntem deplini, în loc să avem un dor aprig de a fi compleți. Ne simțim chemați în mod natural să împărțim resursele care curg în viața noastră: timpul, banii, înțelepciunea, energia, la orice nivel ar fi ele, pentru a servi angajamentele noastre cele mai nobile. În contextul suficienței și al fluxului de resurse către noi, prin noi și de la noi, interesele sufletului și ale banilor se contopesc pentru a crea o viață bogată, satisfăcătoare și plină de sens.
Suficiența este adevăr
Suficiența poate fi un loc unde stăm, un context ce generează o relație complet diferită cu viața, cu banii și cu tot ce pot banii să cumpere. Ce sugerez eu este că există destul în natură, în natura umană și în relațiile cu ceilalți, ca să avem o viață prosperă, împlinită, indiferent de unde ne aflăm, în spectrul resurselor. Ce sugerez este că, dacă suntem dispuși să renunțăm, să renunțăm la goana de a achiziționa sau de a acumula tot mai mult, și dacă renunțăm să mai percepem lumea în acest mod, putem să ne redirecționăm energia și atenția și să le investim în ce avem deja. Când facem acest lucru, vom găsi comori de neimaginat și o bogăție de o profunzime și de o diversitate surprinzătoare și chiar șocantă.
Când trăim din perspectiva suficienței, când gândim din acest punct și când generăm acest sistem de referință pentru viață, facem un lucru extrem de puternic și de important pentru vremurile noastre. În relația cu banii, putem continua să câștigăm, să economisim, să investim și să ne întreținem pe noi și familiile noastre, dar putem să redefinim relația oferind recunoaștere și apreciere pentru ce avem deja. În raport cu acest nou mod de a privi, fluxul resurselor din viața noastră, în loc să fie ceva mereu greu de atins sau în continuă scădere, devine un potop hrănitor și un lucru pe care avem privilegiul de a-l avea în grijă temporar.
Relația cu banii încetează să mai fie o expresie a fricii și devine expresia unei posibilități palpitante. Contextul suficienței poate să ne transforme relația cu banii, cu resursele, cu viața însăși.
℗PUBLICITATE
Realitate este diferită pentru fiecare dintre noi
Nu sugerez că există suficientă apă în deșert sau mâncare pentru toți cerșetorii din Bombay. Ce spun este că, și atunci când resursele externe stau cu adevărat sub semnul lipsei, dorința și capacitatea de autonomie sunt înnăscute și suficiente ca să trecem peste obstacole. Atunci este momentul când ne îndreptăm atenția către resursele interioare. De fapt, numai când facem asta, atunci începem să vedem mai clar suficiența existentă în noi, vedem că e la dispoziția noastră și începem să producem o reacție eficientă, sustenabilă în fața oricăror limitări în materie de resurse cu care suntem confruntați.
Când renunțăm la goana după mai mult și examinăm conștient resursele pe care le avem deja, descoperim că resursele noastre sunt mai adânci decât știam sau ne imaginam. Când sunt hrănite cu atenția noastră, activele ni se extind și cresc. Acest lucru este adevărat mai ales în relația cu banii, în puterea angajamentului de suflet de a ne extinde și a ne spori averea. Și este mai ales adevărat când ne uităm la luptele legate de bani ce ne doboară și la ușurarea profundă pe care o simțim când aliniem banii și sufletul.
Lupta pentru suficiență nu are nimic de a face cu sumele de bani pe care le posedăm. Este numai despre relația cu banii. Unele dintre cele mai importante lecții pe care le-am învățat despre lupta pentru suficiență au venit de la oameni care au mai mulți bani în acest moment decât vom vedea cei mai mulți dintre noi într-o viață, dar care duc vieți pe care nu le consideră împlinite. Copleșiți de exces sau striviți de stringența de a obține mai mult, pentru ei experiența hrănitoare a suficienței este pierdută.
Suficiența este posibilă oricând
Ce înseamnă destul? Fiecare dintre noi decide, dar numai arareori ne dăm voie să avem această experiență. Care este punctul în care suntem împliniți, unde avem tot ce vrem și tot ce ne trebuie și nimic în plus? Foarte puțini dintre noi pot să-și amintească momente din viață când au simțit asta. De cele mai multe ori trecem pe lângă clipa când avem destul, de parcă nici n-ar exista. Vine o vreme când a avea mai mult decât avem nevoie devine o povară. Suntem răsplătiți în exces, avem prea multe lucruri, înotăm în surplus, suntem în căutare de satisfacție în mai multe feluri sau în feluri diferite.
Experiența împlinirii în viață, după care jinduim, nu poate fi găsită în goana după împlinire sau în goana după orice altceva. Fiecare dintre noi, în relația cu banii, cu ceilalți și cu viața, poate să revendice acest teritoriu al suficienței. Putem redescoperi împlinirea și satisfacția. Cel mai mare învățător, în ceea ce privește suficiența, este natura, alături de legile pământului, legi care nu trebuie amendate sau argumentate în Senat. Sunt legile conform cărora trăim, indiferent că le recunoaștem sau nu.
Extras din cartea Sufletul banilor.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
