fbpx
skip to Main Content

Știința atașamentului este un domeniu din psihologie care se regăsește, în zilele noastre, în majoritatea manualelor de specialitate și este parte integrată din multe teorii și tratamente de intervenție psihoterapeutică. După mai multe decenii de observații clinice și de cercetări amănunțite, este dovedit științific că atașamentul reprezintă un comportament ce face parte din natura umană. 

Teoria din spatele atașamentului uman este destul de ușor de înțeles, inclusiv de către persoanele care nu au studii aprofundate în psihologie sau psihoterapie. Bebelușii și părinții acestora sunt programați biologic pentru a forma relații de atașament. Acest atașament între părinte și copil se conturează în primele 24 de luni de viață ale celui mic. Dacă atașamentul este protejat se conturează o legătură securizantă, dacă atașamentul este rupt în perioada critică, consecința va fi o vătămare a dezvoltării copilului. 

John Bowbly (1907-1990), considerat părintele teoriei atașamentului, era de părere că „iubirea maternă oferită în primii ani ai copilăriei este la fel de importantă pentru sănătatea mintală cum sunt vitaminele și proteinele pentru sănătatea fizică.“ Tot renumitul cercetător britanic spunea că „atașamentul este un comportament care caracterizează ființele umane din leagăn și până la moarte.“ Ceea ce înseamnă că acest comportament de relaționare interpersonală se manifestă în toate dimensiunile importante ale ființei umane: relații de prietenie, relații romantice, parentale și profesionale.

Mary Ainsworth, (1913-1999) o contemporană și colegă apropiată a lui Bowlby, duce mai departe observațiile mentorului ei și face analize mai aprofundate ajungând la concluzia potrivit căreia: „atașamentul este un comportament puternic activat în situațiile în care figura de atașament este inaccesibilă.“ În activitatea sa de cercetare, dr. Ainsworth a observat următorul fapt: atunci când un bebeluș este separat de mama sa, acesta manifestă unul dintre următoarele trei tipuri de atașament: atașament anxios-evitant, atașament anxios-rezistent sau atașament sigur. Pentru mai multe informații despre stilurile de atașament și pentru o aprofundare serioasă a muncii lui Mary vă recomandăm cartea Știința atașamentului.

℗PUBLICITATE



Tot literatura de specialitate ne indică faptul că aproximativ 70% dintre bebeluși au un stil de „atașament sigur“, ceea ce înseamnă că acești copii își folosesc mamele și tații „ca o bază sigură pornind de la care pot explora lumea“, în timp ce 30% dintre bebeluși au un „atașament nesigur“. Dintre aceștia, 15% au o legătură emoțională de tipul anxios-evitant, iar ceilalți 15% un atașament de tipul anxios-rezistent. 

Factorul cel mai important care influențează relația de atașament este nivelul de sensibilitate și de prezență al părintelui. Din acest punct de vedere, este dovedit științific că bărbații sunt capabili de tot atât de multă căldură și sensibilitate ca și femeile.


Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută