Luna martie este despre femei și despre mame, dar cei mai mulți dintre noi epuizează acest subiect undeva în primele opt-nouă zile ale lunii. Ce mai rămâne după este, în cel mai bun caz, parfumul florilor de primăvară, care ne reamintesc, în unele situații, cine sunt cele mai importante personaje feminine din viețile noastre. Dar, pentru că în acest an primăvara se lasă așteptată, am invitat cinci prietene ale Paginii de Psihologie – femei care se implică activ în starea de bine a familiilor din România – la o discuție online despre rolul lor ca mame.
Am pornit, ca de obicei, de la întrebări mai simple și am ajuns către unele mai personale și revelatoare; și același lucru vă invităm să faceți și voi: să vă oferiți un răgaz de câteva minute, să vă turnați o cană de ceai cald și să citiți, iar mai apoi să ne răspundeți și voi la cele șase întrebări. Pentru că, împreună, putem aduce primăvara mai repede în sufletele și relațiile noastre cele mai importante.
Repondenții acestui panel sunt:
• Aura Angheliu – blogger, Jurnalul unei mame;
• Ioana Chicet-Macoveiciuc – blogger, autor și organizator de evenimente, Prințesa Urbană;
• Dr. Miruna Ioani – blogger, Și blondele gândesc;
• Ana Nicolescu – blogger și organizator de evenimente, Mămica Urbană;
• Dr. Oana Niculae – medic specializat în psihiatria copilului și adolescentului, contributor la Pagina de Psihologie și trainer al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.
Dacă ar fi să dăm o definiție cuvântului „mamă“, cum l-ați defini?
Niculae: O definiție a cuvântului „mamă“ cred că poate fi cuprinsă în câteva cuvinte: dragoste, consecvență, implicare, creativitate, fericire și multăăăă răbdare.
Ioana Chicet-Macoveiciuc: Mama e o inimă mare, cu brațe moi și calde, cu zâmbet și cu povești.
Ana Nicolescu: Mama este cea mai norocoasă ființă din lume pentru că, dintre toate celelalte milioane de femei de pe pământ, un suflet a ales-o fix pe ea să-i fie mamă. Și e cea mai mare responsabilitate, ever.
Miruna Ioani: În primii ani, mama e ca un soare pentru copilul ei. El poate crește și departe de ea, în umbră, dar cel mai frumos înflorește în lumina ei, zilnic. Apoi, după o vreme, mama devine un indicator rutier. Ea îi poate arăta diferite drumuri puiului, dar la volan e doar el, singur-singurel. Și când crește mai mare, așa ca mine, mama e ca plapuma aia care îți ține iarna de cald și vara, răcoare. E omul ăla care își deschide brațele când ești cel mai urâcios și te primește în casă, deși ai noroi pe picioare. Mama e omul ăla pentru care poți fi copil oricând nu mai ai chef să fii om mare.
Aura Angheliu: Mama este ființa care te aude fără să rostești cuvinte și te vindecă doar cu o îmbrățișare. Și nu e nimic magic în asta, e forța iubirii. Tot ființă și ea, mama trăiește viața ei, cu suișuri și coborâșuri, dar iubirea ei pentru copil rămâne tot o forță.
Care este cel mai important dar al unei mame pentru copilul ei? Dar al copilului pentru mama lui?
Ana Nicolescu: Darul cel mai de preț al unei mame este conținerea. Ea are capacitatea să țină spațiu pentru copilul ei, cu iubire, răbdare și devotament în toate etapele lui de dezvoltare și de evoluție. Darul copilului pentru mamă este învățarea. El are menirea să îi arate mamei, dacă ea este deschisă și receptivă, calea către multe drumuri și răspunsuri pe care nu le-a aflat încă. Adică un copil poate fi ghid spiritual și emoțional.
Aura Angheliu: Mama îi dăruiește copilului timpul ei, afecțiune, acceptare, blândețe, însă cel mai important dar pentru el este să și le dăruiască întâi ei, pentru că numai atunci sunt autentice și cu adevărat hrănitoare. Iar copilul este el însuși un dar pentru mama lui, este ființa care o reîntoarce spre ea.
Miruna Ioani: Cel mai important dar al unei mame pentru copilul ei este ea însăși. Știu că se poartă mamele independente și că dedicarea necondiționată e ușor confundată cu sacrificiul, dar eu știu că e bine să te dai pe tine din când în când puiului tău. De unde știu? De la mama mea, care mi-a pus în traistă, când eram mică, un strop de încredere în mine și multe povești, cam cum îmi pune acum la pachet zacuscă și prăjitură cu mere.
Cel mai important dar al copilului pentru mama lui este, probabil, că-i oferă a doua șansă. La o viață cu mult mai bună decât tot ce știa ea înainte. E drept că noi, mamele, ne plângem mult cât suntem de obosite, eu aș putea primi medalia de aur pentru Plângăreața Șefă. Dar copilul ăsta mi-a schimbat viața într-un fel în care nu credeam că e posibil nici într-o mie de veșnicii de basm.
Ioana Chicet-Macoveiciuc: Pentru mamă, dar și pentru copil, cel mai important dar de la celălalt este că există, că sunt prezenți unul pentru altul. Că se pot cunoaște, iubi, ierta, accepta de mii de ori, în fiecare zi, că prezența celuilalt e prilej de bucurie, vindecare și învățare. Doar mama și copilul ei, pe podea, vorbind, jucându-se, observându-se.
Oana Niculae: Cel mai important dar pentru copiii mei este că mă străduiesc continuu să țin pasul cu ei, să le fiu aproape, și că îi port mereu în gândurile mele. Cel mai important dar al lor pentru mine… probabil că nu voi face depresie niciodată, nu am cum să mă plictisesc, viața nu poate fi lipsită de sens, nu mă pot retrage din activități, provocările și noutățile sunt specifice fiecărei zile!
Ce apreciați la voi, ca mame? Care sunt cele mai importante calități ale voastre?
Miruna Ioani: Pup excelent de moale și de mult. Fac un piure de cartofi cu morcovi bestial. Cânt prost, dar mă abțin bine. Nu sunt obsedată de băiță, unghii tăiate și poezii învățate pe de rost. Deși aș putea fi.
Ioana Chicet-Macoveiciuc: Apreciez că am învățat să am răbdare. Că am avut claritatea să înțeleg că frustrările mele legate de copii vin din trecutul meu, cu care am făcut și încă mai fac pace, iar furia s-a topit de tot. Apreciez și că mă joc mult cu copiii mei, că ne alergăm și ne tăvălim și facem, din orice obiect și loc, personaj și decor pentru fantezia noastră.
Oana Niculae: Cel mai mult apreciez la mine, ca mamă, faptul că mă pot baza pe creativitate în orice situație și de multe ori așa apar cele mai eficiente soluții. Pe lângă asta, cred că cea mai importantă calitate a mea este că scopul meu principal este de a dezvolta (tuturor) abilități pentru a se descurca singuri.
Aura Angheliu: De când sunt mamă, perspectiva mea s-a schimbat. Caut tot mai mult în mine. Asta cred că este cea mai importantă sămânță pe care o sădesc în copilul meu: un fel de a trăi viața, știind că avem tot ce ne trebuie în noi.
℗PUBLICITATE
Ana Nicolescu: Răbdarea, deschiderea, curiozitatea, dorința de a învăța mereu câte ceva de la copiii mei, de a-i descoperi, de a-i ghida și de a le ține sufletul cât de pur se poate.
Ce este cel mai greu pentru o mamă, în 2018?
Ana Nicolescu: Pentru mine, cel mai greu este să lucrez de acasă cu copiii, adică să fiu work at home mom.
Ioana Chicet-Macoveiciuc: Să nu se lase zdrobită de prea multe lucruri care se cer de la ea, pe care de cele mai multe ori ajunge și ea să le ceară de la ea. Nimeni, nici măcar o femeie, nici măcar tu nu poți să le faci perfect pe toate: și relație cu copii, și pe cea cu soțul, și gospodărie, și serviciu, viață socială, hobby-uri. Iar dacă ceva nu iese ca-n revistă, te simți judecată pe internet, te superi pe tine, vina te face furioasă și curând nu mai poți face bine mai nimic.
Miruna Ioani: Să facă piure de cartofi cu morcovi bestial, apoi să strângă vasele și tot dezastrul din bucătărie, după ce s-a întors de la job și-a mai avut energie de o porție zdravănă de pupici pe un fundal sonor glorios, care să nu-i aparțină. În fiecare zi, o mamă se întreabă oare cum de nu și-a pierdut încă mințile și e convinsă că într-o zi se va întâmpla. Poate chiar în 2018.
Aura Angheliu: Greu pentru o mamă, nu numai în 2018, este să se încreadă în instinct.
Oana Niculae: Cel mai greu în 2018 îmi este, cred, să le ofer copiilor oportunități de a se autonomiza în afara vecinătății casei… Din păcate, în multe situații trebuie să primeze siguranța.
Cea mai frumoasă amintire a voastră, ca mame?
Aura Angheliu: Nu e întâlnirea, așa cum am auzit la alte mame. Momentele cele mai emoționante sunt acelea în care copilul meu face gesturi atât de simple, dar care opresc timpul în loc: o mângâiere, o îmbrățisare, cuvinte pe care am nevoie să le aud și mă găsesc suprinsă când le rostește el, o mână de om.
Oana Niculae: Pentru băiatul meu pre-adolescent… când învățătoarea lui mi-a spus că îl apreciază pentru că, atunci când el începe o discuție în clasă, este în beneficiul tuturor (mi-am zis „WAW“). Pentru ambii mei copii… simplu, eu le spun „Te iubesc“, iar ei îmi răspund „Știu“.
Miruna Ioani: De două ori s-a întâmplat să-i explic niște lucruri, iar el să vină apoi să mă pupe, în semn de „mulțumesc“. E incredibil cum se manifestă recunoștința într-un puști de numai 2 ani.
Ioana Chicet-Macoveiciuc: Când fetița mi-a spus că am cel mai frumos miros din lume, miros de mamă, adică iubire și cald (avea 4 ani pe-atunci). Și când băiețelul de 3 ani mi-a spus că se bucură că ne-am cunoscut.
Ana Nicolescu: Cea mai frumoasă amintire ca mamă a fost când Măriuca, la 4 ani, mi-a spus: „Te iubesc așa cum ești și așa cum nu ești.“ Așa cum nu ești-ul acela mi-a dărâmat și mi-a construit concomitent lumile interioare, mi-a așezat plăcile tectonice ale sufletului. A fost cea mai mare lecție de acceptare pe care am primit-o până acum.
Ce ați vrea să-și amintească copiii despre voi, când vor fi la rândul lor părinți?
Ana Nicolescu: Aș vrea să simtă în timp ce își amintesc: căldura și iubirea mea, parfumul meu când le citeam povestea de seară și ele se jucau cu părul meu, mirosul mâinilor mele, când le încheiam la primul nasture al cămășii, sclipirea din ochii mei, când le revedeam seara după o zi întreagă de grădiniță. Mi-ar plăcea să râdă cu aceeași poftă ca acum de pozițiile de la yoga și să atingă starea de liniște sufletească la care ajungem când zicem că medităm toate trei. Dar cel și cel mai mult, aș vrea să nu uite niciodată că sunt iubite în fiecare secundă. Chiar și în pauza dintre secunde.
Ioana Chicet-Macoveiciuc: Aș vrea să-și amintească bucuria jocului liber cu mami, importanța timpului împreună, valoarea cărților și poveștilor; și să nu meargă niciodată la culcare cu îndoiala că au greșit, să vorbească despre asta cu mama/copilul, să-și ceară iertare și să meargă la somn siguri de iubirea celuilalt.
Aura Angheliu: Cred că va ști să fie tată, ființa care știe despre copilul lui fără să-i spună în cuvinte și care se va tăvăli pe jos, va sări, chiar va zbura în multe jocuri.
Miruna Ioani: Că am fost acolo, orice s-ar fi întâmplat. Că am făcut cele mai mari prostii împreună. Și că respirația-mi mirosea a pastă de dinți.
Oana Niculae: Când vor fi copiii mei părinți, aș vrea să își amintească cu drag de faptul că au avut aproape părinții și bunici și mai ales de faptul că ne-am străduit mereu să le arătăm că lumea este așa de mare și că mintea omului este și mai mare.
Vă mulțumim tuturor pentru participare. Și să ne reamintim că fiecare dintre noi are o mamă, oricât de imperfectă ar fi aceasta, căreia îi vom rămâne recunoscători pentru totdeauna fiindcă ne-a dat viață!
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
