Se vorbește în ultimul timp despre ciclicitate, despre cum crizele sanitare și economice au tendința de a reveni, iar istoria se repetă. Însă atunci când privim fenomenul din SUA, fenomen care vizează și amenință firescul de zi cu zi, cum este dreptul la îngrijire medicală, o nevoie de bază pentru milioane de femei și fete, mie, ca femeie, trebuie să recunosc că mi pare o imensă problemă.
Pe 24 iunie, Curtea Supremă de Justiție din America a invalidat celebrul caz Roe vs. Wade, care a protejat dreptul federal la avort, începând cu 1973. Impunând astfel, pentru prima dată, ideea de legalitate de întrerupere de sarcină într-un anumit interval de timp, adică înainte de 15 săptămâni de la concepție. Cu alte cuvinte, puterea de luare a deciziei revine ușor-ușor guvernelor de stat, 49 de ani mai târziu, în loc să rămână în continuare un drept fundamental al femeilor. În acest moment, sunt șase judecători republicani, conservatori, anti-avort, împotriva a trei democrați.
Nu ne-a adus barza și nici femeile nu sunt servitoarele lumii
Statisticile arată că România este țara cu cea mai mare rată de avort din UE și țara cu cele mai multe mame minore. Luate împreună, cele două statistici spun deja foarte multe despre societatea în care trăim. O țară cu practici habotnice, populată de decreței, este un stat în care să vorbești despre avort devine imperios necesar.
Trebuie să vorbim despre bagajul nostru istoric, să amintim aici de decretul pronatalist al lui Ceaușescu, din 1966, în urma căruia s-au pierdut vieți din cauza avorturilor făcute la domiciliu și a complicațiilor ce au urmat. Poate acum, în această cascadă de informații pe care încercăm să le asimilăm, vom reuși să înțelegem mai bine trecutul nostru: de unde venim, de ce am primit un anumit tip de educație și de ce, crescând, poate cei mai mulți dintre noi ne-am simțit mai des criticați decât încurajați? Părinții noștri sunt copiii treziți cu noaptea în cap să cumpere un litru de lapte și două borcane de iaurt. Sunt copiii crescuți de traumele bunicilor noștri, cu lipsuri, frici și cu multă rușine. Așadar, e lesne de înțeles de ce educația sexuală joacă un rol extrem de important, în special în mediile defavorizate, unde ar putea avea un impact direct împotriva statisticilor îngrijorătoare.
„Tot ce aș vrea în acest moment e să beau un ceai verde cu tine, mama, când aveai vârsta mea. Cu tine, care ai rămas gravidă în acea noapte, când nu mai aveați căldură în calorifere și vă băgați, oricum, unii în alții, ca să vă țină de frig, și dormeați cu căciulile pe cap. Te-ai aruncat către el ca o inconștientă care se aruncă în fața mașinii, dârdâind de frig.“ – fragment din volumul Prematur al Mirunei Vlada.
Versiunea extremă conservatoare spune că din momentul unirii celulelor, avem o persoană. Louise King, profesor asistent de obstetrică, ginecologie și biologie reproductivă la Harvard Medical School și medic al Brigham and Women’s Hospital, a cărui practică include și servicii medicale precum avortul, a vorbit în Harvard Gazette despre dimensiunile etice ale avortului și despre modul în care o hotărâre împotriva lui Roe ar putea afecta furnizorii: „Nu cred că viața începe de la concepție. Rabinii vor spune că în Tanah este foarte clar explicat faptul că un embrion este, pur și simplu, o extensie a corpului femeii, asemeni unui membru, deci nu trebuie considerat ca fiind o altă persoană, până în momentul nașterii. Prin urmare, întrebarea «Când începe viața?» nu este, așadar, întrebarea potrivită, pentru că nu se poate răspunde la ea. O altă întrebare ar putea fi «Cum putem noi, ca societate, să ajungem la un compromis care să poată susține drepturile persoanei din fața noastră, care poate rămâne însărcinată și care poate avea riscuri asociate cu sarcina sau, care, pur și simplu nu își dorește să fie gravidă?»
Cred că statul Massachusetts înțelege și aplică legea cel mai bine. Dacă citiți Roe: «Avortul este permis din orice motiv în primul și al doilea trimestru, cu atentă considerație între pacient și cadrele medicale.» Pentru mine, acesta este un compromis excepțional de bine gândit.
Pentru a contextualiza ceea ce le cerem persoanelor cu uter, atunci când vrem să ilegalizam avortul sau să îl facem mai greu accesibil, găsesc util să comparăm cazurile în care le-am cere oamenilor să se supună unor proceduri medicale extrem de riscante, pentru a-i ajuta pe alții. De exemplu, nu cerem nimănui să doneze sânge sau măduvă osoasă. Nu cerem transplanturi de rinichi, care sunt mai puțin riscante decât nașterile din ziua de azi.
Așa că, în general, nu cerem unei ființe umane să dea atât de mult din ea însăși alteia, dar o facem atunci când vorbim de o femeie însărcinată. Asta, cred eu că nu este în concordanță cu etica noastră, iar pe persoanele cu astfel de convingeri le-aș sfătui să exploreze mai adânc și să se întrebe dacă aceste convingeri rămân în picioare până în punctul în care putem solicita cuiva să ducă o sarcină forțată până la termen.“
Roe vs. Wade
În 1973, o femeie care avea deja patru copii, a cerut să i se permită o întrerupere de sarcină pentru ceea ce ar fi trebuit să fie cel de-al cincilea copil. Jane Roe, numele fictiv dat acestei femei, nu a putut face avort din cauza faptului că era ilegal. A avut câștig în instanță, iar acest caz a schimbat întreaga abordare a SUA; dar Roe a trebuit să nască și, paradoxal, să abandoneze ulterior acel copil.
℗PUBLICITATE
Ani mai târziu, aceasta a devenit o activistă pro-viață, iar fiica ei, cea care s-a născut forțat în urma procesului, i-a purtat toată viața o profundă lipsă de respect și a publicat o carte în care spune că ar fi preferat să nu se nască, decât să fie abandonată și lipsită de afecțiunea mamei biologice.
„Generația copiilor mei este o generație liberă. În primul rând, sunt copii doriți, iubiți, ai căror părinți le spun în mod constant că îi iubesc“. În timp ce îmi făceam documentarea pe subiect, mi-au răsunat în urechi și în inimă aceste vorbe ale lui Andi Moisescu, despre copiii lui.
„Obligă femeile să facă copii și apoi fă-le să plătească. Și să plătească. Și să plătească. Așa cum am spus, asta este sclavie. Dacă cineva decide să aibă un copil, acest lucru este, cu siguranță, altceva. Copilul este un dar oferit de însăși viața. Însă un dar trebuie să fie oferit și primit în mod liber. Un cadou poate fi și refuzat. Un dar care nu poate fi respins, încetează să mai fie un dar și devine un simptom al tiraniei.“ − spunea scriitoarea Margaret Atwood în mai 2022, despre decizia juridică din SUA.
Corpul femeii, un subiect încă deschis și dezbătut
De ce este corpul femeii un subiect care tot revine? Pentru că este profund politic. Vine la pachet cu religia, o altă discuție cât se poate de sensibilă.
Artista Pink a riscat să își piardă o parte din baza de fani, pe ceea ce unii ar putea numi „considerente politice“, însă a preferat să fie de partea multor femei care au nevoie de o voce zilele astea, atunci când a postat următorul mesaj pe Twitter:
„Haideți să fim clari: dacă credeți că guvernul are dreptul să intervină în uterul unei femei, în afacerea sau în căsătoria unei persoane gay, ori că rasismul este ok, atunci, vă rog să nu mai ascultați niciodată muzica mea. În regulă?!“
Let’s be clear: if you believe the government belongs in a woman’s uterus, a gay persons business or marriage, or that racism is okay- THEN PLEASE IN THE NAME OF YOUR LORD NEVER FUCKING LISTEN TO MY MUSIC AGAIN. AND ALSO FUCK RIGHT OFF. We good?
— P!nk (@Pink) June 25, 2022
În concluzie, femeile trebuie să aibă întotdeauna dreptul cu privire la corpul lor, în orice moment al zilei, iar acest drept nu ar trebui lăsat niciodată să devină un privilegiu. Așa cum spune și melodia: „Lăsați femeile să facă ce vor!“.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
