Foarte mulți oameni nu mai sunt în stare să înțeleagă ce văd pe rețelele de socializare: fotografii sau clipuri video create cu AI pe care le iau drept adevărate, pe care le apreciază și le distribuie, iar dacă e vorba de plante, păsări și pești în forme fantastice (pui de feline mici cât unghia degetului, pești cu aspect de bufnițe, căpșuni cât dovleacul), chiar îl laudă pe Dumnezeu că a lăsat pe lumea asta asemenea minunății.
Lăsând însă deoparte realitatea (biologică), ne pasă dacă arta nu va mai fi creată de oameni, ci va fi doar o iterație produsă de computere?
Operă de artă realizate „la minut“
Monumental Labs au creat un braț robotic ce poate sculpta în câteva ore o sculptură după orice model renascentist. Ilustrații, desene, picturi în stiluri diferite și care ar părea că aparțin cine știe cărui pictor din istorie sunt deja create în doar câteva minute de aplicații precum Midjourney, DALL-E ș.cl. Mai mult, aceste generatoare artificiale de imagini creează inclusiv fotografii aproape imposibil de delimitat de cele reale. Anul trecut, fotograful german Boris Eldagsen a câștigat una dintre categoriile din cadrul Sony World Photography Awards cu o fotografie creată pe computer. Membrii juriului, fotografi experți, nu și-au dat seama că cele două femei „fotografiate“ de Eldagsen nu erau, de fapt, reale.
ABONARE NEWSLETTER
Articole care te vor inspira, te vor emoționa și, totodată, te vor susține în menținerea sănătății tale relaționale și a stării de bine — livrate săptămânal în inboxul tău.
(În vastitatea Internetului, au circulat anul trecut o serie de astfel de fotografii de la… construcția piramidelor și mii de oameni din toate colțurile lumii le-au admirat plini de uimire, fără să-și dea seama că fotografia a fost inventată cinci milenii mai târziu.)
Creațiile realizate de ChatGPT mai apreciate decât originalele
Aplicația de streaming Spotify a introdus deja „artiști falși“ în playlisturi de muzică ambientală, adică muzică generată de programe AI, nu compusă și cântată de oameni. Universitatea din Pittsburgh a pus la cale un experiment, în cadrul căruia a înmânat unui grup semnificativ de studenți sonete scrise de Shakespeare și Emily Dickinson, laolaltă cu imitații create de AI în stilul celor doi poeți, cerându-le să aleagă sonetele preferate. Ei bine, 78% dintre participanți au ales poemele generate de ChatGPT. Ceea ce n-ar trebui să mire pe nimeni, întrucât orice imitație este mai simplă, mai ușoară de citit și de înțeles. În Japonia există chiar un premiu literar deschis și aplicanților non-umani, adică pot fi premiate cărți scrise în colaborare cu AI: o echipă de oameni selectează lexicul și stabilește structura, iar computerul „scrie“ romanul autonom, conform unui algoritm de variații.
Există deja cântece compuse și cântate cu voci generate artificial, astfel încât să semene cu artiști morți, gen Janis Joplin, Kurt Cobain, Amy Winehouse. Ultimul turneu al trupei ABBA s-a desfășurat fără membrii trupei, prezenți pe scenele concertelor doar în chip de holograme. Vedem deja filme unde actorii sunt întineriți: Tom Hanks, Al Pacino, Robert de Niro „joacă“ în filme cu chipul și trupul lor de acum 30-40 de ani. În curând, vor apărea filme „noi“ cu Charlie Chaplin și Elizabeth Taylor sau filme turnate după scenarii pe care le-ar fi putut scrie Alfred Hitchcock, să zicem. Posibil să putem citi romane „noi“ de Hemingway sau Hortensia Papadat-Bengescu, să ascultăm cântece „noi“, interpretate de Freddie Mercury sau Maria Tănase.
℗PUBLICITATE
Trăim deja într-o lume unde computerele pot și vor crea artă simulând stilul, ideile, mărcile distincte ale unor artiști morți. Întrebarea este dacă ar trebui să ne pese și dacă ne vom putea bucura, dacă vom putea aprecia o artă fără artiști, o artă creată de mașinării.
Întrebat despre acest aspect, muzicianul Nick Cave a spus: „Ascultăm cântece pentru că ne fac să simțim fericire, tristețe, dor de casă, excitație etc., dar un cântec nu face doar asta. Un cântec mare ne face să simțim o anume uimire. Iar simțul uimirii este conținut exclusiv de limitările noastre ca ființe umane. Are legătură cu îndrăzneala noastră de a ne depăși condiția… Îl ascultăm pe Beethoven compunând Simfonia a IX-a și fiind aproape surd. Îl ascultăm pe Jimi Hendrix îngenunchind și dând foc instrumentului. Ce ascultăm cu adevărat este limitarea umană și îndrăzneala de a o transcende. AI, în ciuda potențialului nelimitat, nu are această capacitate. Și cum ar putea? Iar aceasta este esența transcendenței. Dacă am avea potențial nelimitat, ce-ar mai fi transcens? Și, atunci, care ar mai fi scopul imaginației? Muzica are abilitatea de a atinge o sferă celestă cu vârful degetului, iar mirarea și uimirea pe care le simțim provin din disperarea temerară a încercării, nu din rezultat“.
De ce ne plac, totuși, operele de artă?
Așadar, o operă de artă ne place, ne impresionează, ne emoționează tocmai pentru că, în spatele ei, se află un om ca noi, din carne și oase care, ca și noi, a resimțit în mintea, inima și în sufletul lui dragostea, singurătatea, tristețea, deznădejdea, nesiguranța, durerea, frica etc. și a vrut să le transceadă, să le distileze într-o creație înțeleasă și apreciată de semeni, chiar și după moartea lui, depășindu-și astfel condiția, mortalitatea. Nevoia de a crea, de a lăsa ceva în urma ta, nevoia de a te înțelege pe tine însuși, viața și lumea, nevoia de a te cunoaște pe tine însuți ori de a fi un altul, toate acestea sunt nevoi fundamental umane, pe care computerele sau entitățile AI nu le pot decât simula.
În spatele fiecărei opere de artă se află personalitatea și psihologia artistului, felul lui de a vedea, judeca și de a înțelege lumea. Într-un cântec, roman, tablou, sculptură create de mâna omului, se află gândire, intenție, alegere, semnificație, scop, tupeu, ezitare. Or nimic din toate acestea nu se regăsesc în creațiile mașinăriei artificiale. Noi căutăm în artă nu doar distracție, dar, mai ales, consolare, introspecție, viziune de la cineva cu care să ne putem identifica. Cineva fragil și efemer ca noi.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
