fbpx
skip to Main Content

Legăturile dintre oameni sunt invizibile, însă rolul lor în dinamica vieții este unul vital. Este inimaginabil cum, prin fragilitatea lor, au capacitatea atât de a ne oferi aripi pentru a zbura, cât și de a ne doborî și strivi sufletele. 

Cu toate acestea, relațiile sunt indispensabile, chiar dacă ne fac să trecem prin toate stările emoționale posibile. Catalogăm, odată cu trecerea timpului, că suntem singuri, mizantropi, neglijați și că cei din jurul nostru nu mai sunt interesați de persoana noastră. În realitate, oricât ar semăna cu un clișeu, trebuie spus că nimeni nu este singur. 

Cu toate acestea, senectutea vine la pachet cu un grad mai scăzut de atașament din partea celor din jur, la care se adaugă o rupere de cotidian (prin ieșirea la pensie, destrămarea unor legături de colegialitate sau de prietenie, precum și limitarea unor activități, atât profesionale, cât și fizice, prin degradarea stării de sănătate). Astfel, ne putem creiona tabloul perfect în care își poate face apariția singurătatea, dezamăgirea, neputința.

Restricțiile instituite de autorități au avut un impact grav asupra seniorilor ce reprezentau grupa de risc (peste 65 ani). Drept urmare, toate aceste stări prezentate mai sus și-au ascuțit efectele pe perioada stării de urgență.

Grosso modo, însă, dacă am privi și partea optimistă din toată această experiență, pandemia Covid-19 a scos la suprafață nevoia de afecțiune pe care o avem unii față de ceilalți, acea dependență sănătoasă și firească, atât de necesară unui trai normal. 

Astfel, potrivit unei cercetări publicate de American Psychological Association, se arată că iubirea, atașamentul, apropierea sufletească și-au găsit cursul în cele mai întortocheate feluri – lucru care a condus la o menținere a comunicării, indiferent de restricțiile impuse de autorități privind distanțarea socială și izolarea la domiciliu.

Prof. dr. Martina Luchetti (de la Colegiul de Medicină de Stat din Florida), coautoare a unui studiu publicat în revista American Psychologist, menționează că „pandemia este ceva prin care toată lumea trece și, știind că toată lumea se supune acelorași restricții și dificultăți, asta poate fi suficient pe termen scurt pentru a menține sentimentele de singurătate la un nivel scăzut“.

Studiile de specialitate ne arată că singurătatea (fie că este emoțională, fie socială) poate duce la creșterea cu 30% a riscului de boli coronariene și accident vascular cerebral. În egală măsură, anxietatea, calitatea precară a somnului, obiceiurile nesănătoase (coroborate cu interacțiunile sociale limitate) sunt direct răspunzătoare de efectele de tip domino pe care izolarea le are asupra noastră. 

De altfel, prof. Luchetti mai susține și că singurătatea era considerată, încă dinaintea instalării pandemiei, o problemă de sănătate publică, fiind destul de răspândită în Statele Unite ale Americii. 

℗PUBLICITATE


În acest context, Luchetti și echipa sa au început să realizeze un studiu despre singurătate, personalitate și sănătate. Într-o primă fază, au cercetat la nivel național, de la sfârșitul lunii ianuarie până la începutul lunii februarie anul curent, un eșantion reprezentativ de adulți americani. Apoi, odată ce autoritățile au anunțat intrarea în vigoare a recomandărilor de distanțare fizică, cercetătorii au revizuit stadiul repondenților, prin prisma singurătății. 

În cadrul campaniei „15 zile pentru încetinirea răspândirii“, promovată de Casa Albă la finalul lunii martie (ce impunea măsuri de distanțare, precum și carantinarea adulților în vârstă și a persoanelor cu afecțiuni preexistente), experții au încheiat a doua rundă de sondaje, urmând ca la sfârșitul lunii aprilie (care a coincis și cu izolarea majorității statelor) să realizeze și cel de-al treilea tur de sondaje.

Astfel, s-au adunat 1.545 de participanți la sondaj, 55% bărbați și 45% femei, cu vârste cuprinse între 18 și 98 ani. Conform rezultatelor celor trei runde ale sondajului, cercetătorii nu au găsit diferențe semnificative în nivelurile medii ale singurătății. Mai precis, în cadrul primului sondaj prepandemic, seniorii, cei care locuiesc singuri, precum și cei ce au raportat probleme cronice de sănătate, au dezvăluit că se simt mai solitari, însă, cu toate acestea, nivelul lor de însingurare nu a crescut în timpul șederii la domiciliu și al distanțării fizice.

Un element surprinzător este tocmai faptul că repondenții au menționat că s-au simțit sprijiniți social și emoțional pe perioada izolării. Potrivit prof. Luchetti, o explicație plauzibilă a acestei concluzii ar fi tocmai existența tehnologiei, a apelurilor telefonice vocale și video, menținerea unui contact (chiar și la depărtare) – considerate a fi adevărate pansamente împotriva singurătății.

De asemenea, prof. Luchetti adaugă că, în contextul inexistenței altor factori pozitivi în dinamica distanțării (care să-i fi ajutat pe repondenți în a traversa mai ușor situația dată), rezultatele se pot datora și schimbărilor ce au avut loc la nivel individual: unii s-au simțit mai izolați, mai dați la o parte de către cunoscuți, pe când alții și-au îmbunătățit aceste oglindiri ale relației cu singurătatea). 

Comunicarea – „medicamentul“ împotriva singurătății

Așadar, comunicarea ilustrează echilibrul dintre fizic și psihic. Fie că este realizată față în față, fie virtual, aceasta are capacitatea de a alina, de a apropia și de a clădi relații.  

Este important să nu uităm de cei din jurul nostru, să le acordăm un strop de atenție, de afecțiune, un gând bun și iubire necondiționată. De multe ori, părinții și bunicii sunt cei ce așteaptă apelurile noastre, întrucât nu vor să ne deranjeze, știind că suntem mereu ocupați. Amânăm mai tot timpul, pentru că ne bazăm pe ideea că ei sunt mereu acolo și ne înțeleg, așa că sfârșim prin a-i contacta după mult timp de așteptare – când poate fi, uneori, prea târziu. Însă timpul este nemilos și, uneori, ne poate fi un dușman virulent, motiv pentru care ar fi înțelept să acordăm timp persoanelor ce au nevoie să comunice, celor ce se află într-o grupă de vârstă venerabilă, pentru care un simplu apel poate conta enorm.

Singurătatea este dureroasă, însă împreună putem lupta pentru a o tranzita mai ușor. Stă în puterea noastră să avem grijă de relațiile și sentimentele pe care le nutrim față de cei din jurul nostru. În definitiv, având grijă de ele, avem grijă de noi. 

Bianca Sîrbu

Bianca Sîrbu - jurnalist, om de bazã, pasionatã de comunicare, scris și materie cenușie.

Back To Top
×Close search
Caută