Pasionat de lectură, călătorii, dar și extrem de curios din fire, protagonistul interviului #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine nu putea fi altceva decât un excelent jurnalist. Face parte din echipa România, te iubesc! și este extrem de exigent cu profesia sa. Dacă nu ați ghicit despre cine este vorba, jurnalistul Cosmin Savu vine astăzi în fața noastră, fără filtre, pe paginadepsihologie.ro.
Se vorbește tot mai mult despre sensul vieții; care este sensul vieții pentru tine?
Nu știu dacă pot spune care-i sensul, dar pot să spun câte ceva despre valorile după care mă ghidez și încerc să-mi fac viața faină. Sunt un om al dreptății și adevărului, încerc să fiu corect față de mine și față de cei din jur. Evit să fac rău. Îmi plac experiențele noi și consider că avem zilnic de învățat. Nu sunt autosuficient și limitat, ci, dimpotrivă, sunt deschis și curios la noi provocări. Sunt puțin adrenaline junkie. Sunt un personaj epicureic, îmi place viața și bucuriile ei, fără a fi arogant sau nesimțit. Mă înconjor de oameni care împărtășesc aceleași valori cu mine.
Psihologii ne recomandă să avem grijă noi de noi; cât îți este de confortabil să ai grijă de propria persoană și ce faci atunci când ai grijă de tine?
Am o relație bună cu mine, îmi țin în frâu fricile și angoasele. Câteodată nu pare ușor să fiu eu și, deși par o persoană a exceselor, reușesc să am un echilibru fizic și emoțional. Am momente de relaxare și acestea, de obicei, sunt alături de fiica mea, de părinți și de prieteni. Sunt dependent de oameni. Dacă se întâmplă să fie și în natură, cu atât mai bine. Încerc să fac sport, dar nu-mi iese mereu când îmi propun, dar mișcarea mă ajută să-mi pun gândurile în ordine – aici sufăr puțin că sunt cam grăsuț [râde].
Îmi place să citesc și îmi fac zilnic timp pentru lectura preferată.
Ce te-a marcat cel mai mult în timpul reportajelor tale?
Nu încetează să mă surprindă ticăloșia unor personaje care, în loc să lucreze pentru binele comun, fac orice pentru putere și bani. Lipsa de scrupule, minciuna, ticăloșia sunt pe lista mea de atribute care mă deranjează.
Care este acel vis important al tău care încă nu a devenit realitate?
Mi-am propus câteva călătorii cu fiica mea, să-mi termin casa de vacanță de pe valea Avrigului și să bifez câteva proiecte caritabile în care sunt implicat.
Inteligența emoțională înseamnă să fim în contact cu propriile emoții și să le gestionăm cu măiestrie. Pe o scală de la 1 la 10, care crezi că este nivelul tău de inteligență emoțională?
Aici stau destul de bine, mi-aș da o notă mare. Pentru că am trecut pe la catedră și sunt exigent, mă opresc la un rezonabil 8.
Te-ai simțit, pe parcursul realizării reportajelor pentru emisiunea „România, te iubesc!“, că ai fi in pericol?
Da, s-a întâmplat. Experiențele sunt diverse – de la rackeții din Ucraina care mă amenințau că nu o să părăsesc zona dacă nu șterg imaginile filmate până la o reținere absurdă în Khartoum, Sudan. De curând, am avut un moment de atenție sporită undeva în Roma, într-o întâlnire cu niște personaje suspectate de afaceri cu Mafia. Se întâmplă și la noi, sunt multe momente în care trebuie să stai atent și să nu provoci pentru că mulți dintre cei filmați de noi sunt recalcitranți, amenințători sau chiar violenți. Sunt un om normal și nu fac gesturi inconștiente. Comportamentul meu de autoconservare mă salvează. Chiar dacă uneori îmi plac limitele mai împinse.
Care este cel mai bun sfat primit de la părinții tăi?
Să am grijă de mine și de sufletul meu. Sunt foarte apropiat de ai mei și, deși suntem la distanță de kilometri, vorbim foarte des. Și sunt sfătuit mereu.
℗PUBLICITATE
Când un gând te bruiază din activitățile tale, cum te detașezi de acesta sau cum îți centrezi atenția pe ceea ce ai de făcut?
Reușesc să mă cufund ușor în activitățile profesionale pentru că o fac cu plăcere. Și natura este locul în care mă regăsesc și mă adun cu ușurință. Dar regret că nu mai am puterea de altădată, când nopțile-mi păreau scurte și efortul psihic neglijabil. Îmi place cafeaua, un vin bun.
Care este cartea care simți că te-a influențat cel mai mult din punct de vedere psihologic?
Nu pot să spun că a fost o singură carte. Eu zic mereu că suntem și suma cărților citite. E în funcție de perioadă sau moment. Uite, acum am citit cu plăcere cartea lui Alexandru Stermin, un om tare fain: Călătorie în jurul omului.
Cât de des reușești să te vulnerabilizezi?
Încerc să nu arăt, dar se întâmplă. Sunt înduioșat de animale sau copii, nu-mi place durerea provocată de despărțiri, urăsc boala care afectează apropiații. Nu mai spun inefabila moarte… sunt un om sensibil, deși nu par [râde].
Ce înseamnă ziua de 1 decembrie pentru tine?
Un moment de relaxare. Pentru noi, este cea mai aglomerată perioadă profesională a anului. Abia în ziua de 1 decembrie reușim să răsuflăm ușurați. Momentul de apogeu este programul special al Știrilor PRO TV din 1 decembrie, când prezentăm românilor poveștile unor oameni deosebiți. Și sunt tot timpul curios să primesc feedback, dar și să mă bucur de reportajele colegilor.
Care este cea mai neobișnuită minciună pe care ai spus-o în copilărie sau adolescență?
La 6 ani ani am fost internat pe neașteptate pentru o operație de hernie inghinală. M-am simțit abandonat și, în salon, le-am spus copiilor că sunt orfan. Era perioada de dinainte de 1989, înghesuială în spital, penurie alimentară. Când au venit ai mei după trei zile, m-au găsit singur în pat (stăteau câte doi sau chiar trei copilași într-unul) și alături, banane și dulciuri – care erau greu de găsit. Nici nu mă gândesc ce a fost în sufletul mamei când a aflat că eu mă dădeam orfan pentru a stârni compasiunea.
Ce te deranjează cel mai mult la comportamentele oamenilor din social media?
Sunt un om tolerant, dar și selectiv. Am puterea de a alege eu și a mă feri de personaje toxice. Da, e deranjant când vezi minciuni sau prostii propagate de oameni care au această influență asupra publicului, dar am anticorpii necesari pentru a face față.
Obișnuiești să citești comentariile postărilor tale?
Da. În majoritatea cazurilor. Și chiar încerc să țin cont de ele dacă le simt de bună credință. Sunt un om perfectibil și încerc să-mi corectez greșelile, dacă este cazul. Așa cum am spus, nu am autosuficiența deținătorului adevărului absolut, dimpotrivă.
Cel mai frumos cadou primit vreodată a fost…
Fiica mea.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
