În ultimul timp, scena în care discuți despre amintirile tale cele mai timpurii în cabinetul psihoterapeutului a devenit aproape un clișeu în cinematografie. Cartea psihoterapeutei Jonice Webb, Drama neglijării emoționale din copilărie, nu este despre astfel de amintiri, ci despre forța invizibilă din viața ta: ceea ce nu s‐a întâmplat în acei ani, ceea ce nu‐ți amintești. Cum îți poate influența asta viața de adult ne spune chiar Jonice Webb într-un interviu oferit Paginii de Psihologie.
Jonice Webb este doctor în psihologie clinică, având o experiență de peste treizeci de ani în cercetare, testare psihologică și psihoterapie. De-a lungul carierei sale, dr. Webb a condus patru clinici importante, iar în prezent, are un cabinet privat de psihoterapie în Boston, fiind specializată în terapie pentru cupluri și familii. A vorbit adesea la posturi importante de televiziune din Statele Unite despre neglijarea emoțională, fiind invitată în emisiuni precum CBS Boston Evening News, NECN Morning News și NPR. Lucrările sale au fost citate de publicații prestigioase, cum ar fi The Chicago Tribune, Psychology Today, Psychcentral.com și The Elephant Journal. Cartea sa, devenită un bestseller internațional, Drama neglijării emoționale din copilărie, a fost publicată recent și în România, ajutându-ne să înțelegem de ce ne simțim adeseori deconectați de propria viață și care sunt modurile profunde în care neglijarea emoțională în anii copilăriei influențează mulțumirea și fericirea adulților.
Te numeri printre puținii specialiști în sănătate mintală care au revoluționat lumea, subliniind importanța conceptului de NEC (neglijarea emoțională din copilărie). Cum putem explica acest concept publicului larg?
Neglijarea emoțională din copilărie are loc atunci când părinții, din diverse motive, sunt incapabili să răspundă nevoilor emoționale ale copilului. Atunci când crești cu aceste nevoi ignorate în copilărie, ajungi să le ecranezi în mod natural, pentru a le ascunde de părinții tăi (și de tine), și astfel reușești să-ți dezvolți niște mecanisme pentru a te descurca în familia în care te-ai născut. Apoi, ca adult, ești deja obișnuit să trăiești cu emoțiile amuțite, ceea ce-ți cauzează o serie de probleme pe mai multe paliere ale vieții.
În cartea ta, „Drama neglijării emoționale din copilărie“, faci o diferență clară între „abuz“ și „neglijare“, arătând că, spre deosebire de abuz – care este vizibil, neglijarea este invizibilă. Cum iubește un adult care a fost neglijat din punct de vedere emoțional în copilărie și ce fel de provocări va întâmpina în viața de cuplu?
Pentru că sentimentele și emoțiile tale au fost ignorate și reduse la tăcere în copilărie, n-ai avut ocazia să înveți cum să relaționezi cu ceilalți pe plan emoțional. Prin urmare, ca adult, ai putea avea tendința de a evita conflictele și conversațiile cu sens și încărcătură emoțională în relația de cuplu. În plus, s-ar putea să-ți vină greu să simți iubire pentru o altă persoană și să primești iubire de la partenerul sau partenera ta. De obicei, soții și soțiile celor care au fost neglijați emoțional în copilărie se simt, uneori, singuri și frustrați din punct de vedere emoțional.
Există posibilitatea ca un părinte care a fost neglijat din punct de vedere emoțional în copilărie să-și neglijeze, la rândul său, copiii? Și care ar fi strategiile prin care poate fi evitată perpetuarea neglijării emoționale de la o generație la alta?
Copiii neglijați în copilărie cresc „orbi“ la emoții. Ei sunt ignoranți când vine vorba de sentimente în general, incluzând nu doar propriile sentimente, ci și sentimentele copiilor lor. Această „orbire emoțională“ duce, în mod firesc, la neglijarea emoțională a propriilor copii. Și astfel neglijarea emoțională în copilărie se transferă în tăcere de la o generație la alta. Cel mai indicat mod pentru a preveni acest transfer este ca fiecare adult neglijat de părinții săi în copilărie să învețe și să conștientizeze ce înseamnă neglijare emoțională, să devină conștient de modul în care îl afectează și să încerce să lucreze cu el însuși pentru a se vindeca. Această vindecare îl va ajuta să devină un părinte implicat emoțional și atent la nevoile copilului său, punând astfel capăt transferului neglijării emoționale către propriii copii.
Cartea ta este plină de revelații, fiind considerată de mulți psihologi și psihoterapeuți români o lectură esențială atât pentru profesioniști, cât și pentru publicul larg. Cum a fost copilăria ta? Au existat motive personale pentru care ai scris această carte?
℗PUBLICITATE
Eu însămi am fost neglijată emoțional de părinții mei în copilărie și am trăit zeci de ani blocându-mi sentimentele. După ce am devenit psiholog, am putut să-mi dau seama ce-mi lipsea ca să mă vindec. Neglijarea emoțională din anii copilăriei mi-a afectat viața în moduri profunde și acesta este motivul pentru care sunt atât de hotărâtă să-i ajut și pe alții să se vindece.
Cum poate un părinte care-și dă seama că și-a neglijat copilul din punct de vedere emoțional să lucreze cu propria persoană și ce strategii de reparare poate aplica în cazul în care copilul a ajuns deja la maturitate?
Primul lucru pe care-l poate face un părinte este să lucreze la propria vindecare, ceea ce automat îl va transforma într-un părinte mai implicat emoțional și mai atent la nevoile emoționale ale copilului său. Apoi, ar putea face efortul de a folosi mai multe cuvinte cu încărcătură emoțională atunci când vorbește cu copilul său. În plus, ar putea să-și întrebe copilul mai des cum și ce simte. A fi conștient de sentimentele copilului tău și a i le valida nu e întotdeauna ușor. O propoziție simplă de genul „Înțeleg ce simți și de ce“ ar putea fi un exemplu.
Adulții crescuți în familii în care au fost neglijați emoțional în anii copilăriei au nevoie să-și conștientizeze povestea și să-și învețe valoarea. Din experiența și practica ta terapeutică, ai putea să ne spui cât durează, în general, procesul prin care sunt înlocuite efectele neglijării emoționale cu stima de sine?
Acest proces depinde în totalitate de nivelul neglijării emoționale suferite în copilărie, cum a reacționat copilul la ea, cât de ignorate i-au fost sentimentele și de mulți alți factori. Nu există o durată corectă sau incorectă de timp necesară vindecării.
Care crezi că este cel mai important mesaj, cu care ar trebui să rămână cititorii tăi din România, în legătură cu neglijarea emoțională din copilărie?
Neglijarea emoțională din copilărie este precum un nor negru care plutește deasupra întregii tale vieți. Dar vestea bună este că poate fi vindecată. Am ajutat mulți oameni să se vindece de NEC și am observat ce schimbări uimitoare s-au produs în viața lor. Va merita tot efortul pe care îl investești în această direcție.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
