Terapia Sistemelor Familiale Interne (SFI) este una dintre metodele moderne de intervenție psihoterapeutică, care se bucură de tot mai multă popularitate. Mona Ciurezu, psihologă formată și în psihoterapia familiei (AMPP), este una dintre psihoterapeutele din România care are o certificare internațională în metoda SFI. Din dorința de a înțelege mai multe despre această nouă metodă de intervenție, prezentată și în bestsellerul Nu există părți rele, am invitat-o pe Mona să ne răspundă la câteva întrebări și să ne familiarizeze cu acest model de terapie.
Mona, ești una dintre psihoterapeutele din România specializate în terapia sistemelor familiale interne (SFI). La ce se referă mai exact această formă de terapie?
SFI este o formă de terapie dezvoltată de dr. Richard C. Schwartz, fiind cunoscută în lumea largă sub denumirea de Internal Family Systems. Această terapie este utilizată pentru a aborda și a lucra cu „părțile interne“ ale psihicului nostru, care reprezintă diferite aspecte sau subpersonalități ale noastre. Conceptul central al SFI se bazează pe ideea că mintea umană este alcătuită din diferite părți (sau subpersonalități) care au roluri și funcții distincte în cadrul sistemului nostru intern și Sine. Părțile sunt organizate în jurul unui Sine cu iubire, care reprezintă nucleul nostru central sau esența noastră autentică și calmă, de care suntem sau nu conștienți.
Terapeutul specializat în metoda SFI ajută clientul, pe de-o parte, să exploreze și să înțeleagă aceste părți interne, identificându-le, numindu-le și interacționând cu ele într-un mod conștient și empatic și, pe de altă parte, să aibă un sistem condus de acest Sine, nu de părți. Scopul lucrului cu părțile este de a elibera „părțile exilate“ sau „părțile rănite“ din rolurile lor și de povara pe care o poartă, de a restabili o relație armonioasă între diferitele părți ale psihicului și între Sine și părți.
Modelul SFI este non-punitiv și non-patologizant, concentrându-se pe cultivarea autocunoașterii, a compasiunii și a relației pozitive cu Sinele. Terapeutul SFI, având un sistem condus de propriul Sine, creează un spațiu sigur și primitor în care clientul poate explora și integra aceste părți interne, pentru a obține vindecarea și transformarea personală, ghidat de propriul Sine. În concluzie, SFI este o terapie care se concentrează pe conștientizarea și gestionarea diferitelor părți ale personalității noastre, promovând vindecarea, autenticitatea și integrarea internă, în vederea obținerii unei stări de bine și a echilibrului psihic într-un cadru de compasiune și iubire.
Creatorul SFI, Richard Schwartz, este de părere că noi toți avem o bunătate înnăscută și că nu există părți rele. Ce sunt aceste părți (atât de des pomenite în SFI) și cum ajung oamenii să facă lucruri rele?
Conform teoriei SFI, fiecare individ are diferite părți care pot fi împărțite în următoarele categorii principale:
- părți exilate – acestea sunt părțile „rănite“ sau „respinse“, din cauza unor traume sau experiențe negative din trecut, pe care le poartă sub formă de poveri. Aceste părți pot fi, de exemplu, îngrijorate, furioase, fricoase sau triste;
- părți manager – acestea sunt părțile care încearcă să mențină controlul și să gestioneze situațiile pentru a proteja persoana, având o anumită strategie. De exemplu, o persoană poate avea o parte „perfecționistă“ sau „autocritică“, care încearcă să evite eșecurile sau critica externă;
- părți pompieri – acestea sunt părțile care au rolul de a interveni rapid și de a gestiona situații dificile sau emoționale în momente de criză sau stres intens, când strategiile părților manager nu mai funcționează. Aceste părți sunt numite astfel, deoarece acționează ca și cum ar fi niște „pompieri“ care intervin pentru a stinge incendiile emoționale sau pentru a menține echilibrul și siguranța psihică a persoanei, fără să fie atente la ,,problemele“ pe care le pot crea în viața persoanei.
În ceea ce privește ideea că „nu există părți rele“, conform lui Richard Schwartz, aceasta se referă la convingerea că toate părțile interne au o intenție pozitivă subiacentă și sunt motivate de dorința de a proteja și de a adapta persoana la diferite situații sau traume. Astfel, chiar și părțile care pot determina comportamente considerate „rele“ au o motivație pozitivă la bază. Oamenii pot ajunge să realizeze acțiuni considerate „rele“ atunci când părțile lor interne se confruntă cu conflicte, traume sau presiuni care le determină să acționeze în moduri care pot părea negative sau dăunătoare din exterior. Aceste părți interne pot adopta comportamente care sunt percepute ca fiind rele, fie că sunt părți manager care au preluat modele din exterior și le aplică în interior sau exterior, fie că sunt părți pompieri care intervin cu orice mijloace pentru a opri durerea.
De exemplu, un pompier perceput drept „rău“ poate reprezenta o parte care utilizează adicția ca mecanism de adaptare. Dintr-o perspectivă pozitivă, această parte iubește sistemul și încearcă să reducă durerea resimțită, doar că această strategie poate distruge complet viața persoanei. Un alt exemplu poate fi reprezentat de părțile cu tendințe suicidare, care aduc un fel de speranță în sistem, exprimând ideea că, dacă nimic altceva nu funcționează, această parte „salvează“ sistemul de durere prin acțiunea suicidară, când aparent nu mai există altă opțiune.
Terapia SFI urmărește să identifice și să înțeleagă aceste părți interne, oferindu-le vindecare și resurse, pentru a le integra într-un mod cât mai armonios și sănătos în cadrul sistemului psihic al individului. Această abordare terapeutică încurajează acceptarea și compasiunea față de toate părțile interne, recunoscând că fiecare parte are o motivație pozitivă subiacentă și că integrarea lor într-un întreg funcțional poate facilita vindecarea și transformarea personală.
În cartea „Nu există părți rele“, devenită un bestseller internațional, Schwartz vorbește despre „poveri personale“ și „poveri moștenite“. Cum facem diferența între ele și ce se întâmplă odată ce ne conștientizăm poverile?
Poverile personale sunt poverile sau greutățile pe care le experimentăm în viața noastră personală, rezultate din experiențe și traume individuale. Poverile personale pot include traume emoționale, relații disfuncționale, pierderi sau alte experiențe dificile care au lăsat o amprentă asupra psihicului nostru.
Poverile moștenite sunt poverile pe care le „moștenim“ din familie sau de la generațiile anterioare. Ele pot include modele de comportament disfuncțional, traume nevindecate, stigmate culturale sau sociale, sau alte tipuri de condiționări transmise de la părinți, bunici sau strămoși.
Diferența între poverile personale și cele moștenite constă în originea lor și în modul în care ne influențează psihicul și comportamentul. Poverile personale derivă din experiențele noastre de viață individuale, în timp ce poverile moștenite sunt transmise prin intermediul istoriei familiale și culturale.
Odată ce ne conștientizăm aceste poveri și înțelegem influența lor asupra noastră, pot avea loc mai multe lucruri:
- Conștientizare și recunoștință – conștientizarea poverilor personale și moștenite ne ajută să recunoaștem și să înțelegem impactul lor asupra vieții noastre și a relațiilor noastre. Această conștientizare ne permite să lucrăm cu aceste poveri în mod conștient, să le gestionăm mai eficient și să simțim recunoștință pentru părțile care au cărat acele poveri, ca să ne ajute să supraviețuim, când altă cale nu exista;
- Vindecare și eliberare – conștientizarea poverilor deschide ușa către vindecare și eliberare. Identificarea și explorarea acestor poveri într-un mediu terapeutic sigur și empatic pot facilita procesul de vindecare emoțională și de transformare personală;
- Integrare și autocunoaștere – prin conștientizarea și gestionarea poverilor, avem oportunitatea de a ne integra și de a ne cunoaște mai profund Sinele interior. Această integrare promovează o mai mare armonie internă și autenticitate în viața noastră.
În esență, conștientizarea și înțelegerea poverilor personale și moștenite sunt pași importanți în terapia SFI și în procesul de creștere personală și vindecare emoțională. Această conștientizare ne oferă oportunitatea de a ne elibera de constrângerile trecutului și de a ne îndrepta către o viață mai echilibrată, autentică și împlinită.
Obiectivul terapiei, spune Schwartz, este să ajute clienții să formeze relații mai bune cu părțile lor. Putem forma astfel de relații sănătoase cu oricare dintre părțile noastre? Chiar și cu părțile noastre adictive, cum ar fi dependența de alcool, droguri sau pornografie?
În terapia SFI, obiectivul este să ajutăm clienții să dezvolte relații mai bune și mai sănătoase cu toate părțile lor interne, indiferent de natura acestora, și să ajungă să aibă un sistem care este condus de Sine și de energia Sinelui cu ajutorul părților, nu condus de părți. Acest lucru include și lucrul cu părțile interne care pot fi asociate cu dependențe sau comportamente adictive.
În terapia SFI, se promovează comunicarea și dialogul conștient cu toate părțile interne ale psihicului. Aceasta înseamnă că terapeutul și clientul pot explora și înțelege mai bine motivul și funcția părților care sunt asociate cu dependențe sau cu comportamentele adictive. Conform principiilor SFI, chiar și părțile care sunt asociate cu dependențe au o motivație pozitivă subiacentă. De exemplu, o parte adictivă care caută alcool sau pornografie poate avea ca scop inițial reducerea stresului sau gestionarea emoțiilor intense. Terapia SFI promovează cultivarea empatiei și a compasiunii față de toate părțile interne ale sinelui, inclusiv față de părțile care pot fi considerate adictive sau dăunătoare. Această abordare empatică facilitează formarea unei relații mai sănătoase și mai constructive cu aceste părți. Scopul este de a elibera părțile interne din rolurile lor restrictive sau dăunătoare și de a le integra într-un întreg funcțional și armonios. Aceasta implică recunoașterea nevoilor și a dorințelor ascunse ale acestor părți, precum și oferirea de alternative mai sănătoase și potrivite pentru satisfacerea acestor nevoi.
În ceea ce privește formarea unor relații sănătoase cu părțile noastre adictive, terapia SFI se concentrează pe explorarea și gestionarea acestor părți cu compasiune și acceptare oferite de Sine, în loc de judecată și respingere dată de alte părți din sistem. Prin identificarea motivelor profunde ale comportamentelor adictive și oferirea de suport pentru a satisface nevoile subiacente în moduri mai sănătoase, clientul poate începe să dezvolte o relație mai echilibrată și mai integrată cu toate aspectele psihicului său.
Un alt obiectiv al terapiei este restabilirea încrederii în Sine. Cum arată, în viziunea SFI, o persoană care deține abilități de self-leadership?
În cadrul terapiei SFI, abilitățile de self-leadership sunt asociate cu starea de „a fi“ în prezența și înțelegerea profundă a „Sinelui cu iubire“. O persoană care deține abilități de self-leadership este capabilă să navigheze și să conducă diferitele părți interne ale psihicului într-un mod integrat, armonios și conștient. Iată câteva aspecte definitorii ale unei persoane care manifestă abilități de self-leadership, conform viziunii SFI:
℗PUBLICITATE
- O persoană cu abilități de self-leadership este conștientă de părțile interne ale psihicului său și observă cu atenție reacțiile, emoțiile și gândurile acestora. Ea poate recunoaște și distinge diferitele părți și poate observa modul în care acestea interacționează între ele;
- Manifestă empatie și compasiune față de toate părțile interne ale sinelui său. Ea înțelege că fiecare parte are o motivație pozitivă și că toate părțile sunt importante și valoroase în sistemul psihic;
- Este capabilă să regleze și să gestioneze emoțiile într-un mod sănătos și echilibrat. Ea poate interveni conștient pentru a calma părțile care sunt agitate sau neliniștite și poate crea un mediu intern sigur și stabil;
- Poate să ia decizii conștiente și să acționeze în mod coerent și autentic în conformitate cu valorile și scopurile sale. Ea poate lua în considerare toate părțile interne și poate lua decizii care să fie benefice și armonioase pentru întregul sistem psihic;
- Lucrează în direcția integrării și coeziunii interne. Ea promovează colaborarea și comunicarea sănătoasă între diferitele părți ale psihicului pentru a menține echilibrul și armonia în viața sa.
În viziunea SFI, o persoană care deține abilități de self-leadership este, într-un fel, un „lider intern“ care își cunoaște, își acceptă și își îndrumă părțile interne cu înțelepciune și iubire.
Cât timp durează un proces terapeutic bazat pe metoda SFI și cum diferă acesta de terapia schemelor?
Durata unui proces terapeutic bazat pe metoda SFI poate varia în funcție de complexitatea și profunzimea problemelor individuale ale clientului. În general, terapia este concepută pentru a fi un proces de durată medie sau lungă, având în vedere că scopul său este să faciliteze transformări profunde și integrative în cadrul sistemului psihic al individului. Însă pot exista și situații în care poate fi un proces terapeutic scurt.
De obicei, sesiunile de terapie sunt programate să se desfășoare pe o perioadă de câteva luni sau chiar ani, în funcție de nevoile și de progresul clientului. Durata exactă a terapiei poate fi influențată de factori precum complexitatea problemelor prezentate, istoricul emoțional al clientului, gradul de conștientizare și capacitatea de autoreflecție a acestuia. De exemplu, dacă vine o mămică la mine și-mi spune că îi este greu cu plânsul copilului și că are nevoie de ajutor, îi spun că acest obiectiv poate fi atins în una-cinci ședințe, în funcție de sursa disconfortului și de cantitatea de energie a Sinelui prezentă în client.
Terapia bazată pe metoda IFS și terapia schemelor sunt două abordări terapeutice distincte, cu principii și strategii diferite, între care există similitudini și diferențe.
În ceea ce privește similitudinile, atât terapia SFI, cât și terapia schemelor implică explorarea și lucrul cu părțile interne ale psihicului. În SFI, părțile interne sunt văzute ca subpersonalități distincte, în timp ce în terapia schemelor, acestea pot fi considerate moduri sau aspecte ale persoanei. Ambele abordări terapeutice își propun să identifice motivațiile profunde ale comportamentelor și emoțiilor clientului, inclusiv originile acestora din experiențe trecute. Atât terapia SFI, cât și terapia schemelor au ca obiectiv principal vindecarea și transformarea personală a individului. Ele urmăresc să faciliteze schimbări profunde și durabile în gândire, emoții și comportamente.
În ceea ce privește diferențele, terapia SFI se concentrează pe relațiile și interacțiunile dintre diferitele părți interne ale psihicului și pe promovarea armoniei și integrării acestora prin accesarea energiei Sinelui și crearea unei relații de atașament sigur între părți și Sine. Pe de altă parte, terapia schemelor se axează mai mult pe identificarea și modificarea schemelor cognitive disfuncționale și a modurilor asociate acestora, având ca scop creșterea Adultului Sănătos.
În SFI, conceptul de Self (Sine) este central și reprezintă o entitate conștientă și integrativă, care poate interacționa și guverna părțile interne. În terapia schemelor, Adultul Sănătos este asociat cu identitatea fundamentală a individului și cu capacitatea de a deveni mai autonom și sănătos din punct de vedere emoțional. Totuși, în unele circumstanțe, conceptul de Adult Sănătos din terapia schemelor se poate suprapune cu sinele din SFI, care este complet și întreg. În alte circumstanțe, Adultul Sănătos poate fi reprezentat de o parte Manager, care crește și învață abilități de gestionare, dar nu deține capacitatea de a vindeca celelalte părți. Managerul poate doar să preia pe umerii săi anumite aspecte și să contribuie la reducerea dificultăților întâmpinate, crescând adaptarea, reglarea emoțională și capacitatea de adaptare la viața curentă.
Terapia schemelor include conceptul de terapie a modurilor (Mode Therapy), care se concentrează pe identificarea și gestionarea diferitelor moduri ale unei persoane. Acest aspect al terapiei schemelor implică lucrul direct cu aspectele disfuncționale ale psihicului și integrarea acestora într-un mod sănătos și echilibrat. Cu toate acestea, uneori, terapia schemelor poate încerca să tempereze anumite comportamente, ceea ce poate crește presiunea și rușinea asociate anumitor părți.
Terapia SFI poate implica sesiuni pe termen lung, concentrându-se pe dezvoltarea unei relații profunde și de încredere între terapeut și client și Sinele clientului și părțile clientului. Pe de altă parte, terapia schemelor are adesea o structură care poate implica utilizarea unor tehnici specifice, cum ar fi imaginația ghidată și tehnicile experiențiale.
În terapia SFI, există o deschidere și un accent pe aspectele spirituale și transpersonale ale transformării interioare. Conceptul de Self (Sine) din SFI este adesea asociat cu o esență divină sau transcendentă a ființei umane, iar terapeuții SFI încurajează conectarea cu această dimensiune spirituală, pentru a facilita vindecarea și integrarea părților interne. Pe de altă parte, terapia schemelor este mai puțin orientată spre dimensiunile spirituale și se concentrează mai mult pe aspectele psihologice și cognitive ale transformării personale. Aici, accentul se pune pe identificarea și modificarea schemelor cognitive disfuncționale și a modurilor de adaptare, fără a implica în mod explicit dimensiuni spirituale sau transpersonale.
Studiezi de mai mulți ani SFI și practici tehnicile propuse de această metodă. Cum te-a ajutat SFI în viața personală? Cum relaționezi în prezent cu părțile tale?
Am descoperit această metodă în 2018 și, încă din primele momente, conștientizările nonpunitive și nonpatologizante oferite de acest model au adus multă înțelegere și au redus rușinea din sistem. Pur și simplu, prin recunoașterea faptului că o parte din mine a făcut o anumită acțiune sau că o parte din mine se simte într-un anume fel, nu eu în întregime. Am învățat că nu există ceva în neregulă cu mine și că toate părțile au bune intenții, chiar dacă comportamentele lor pot părea „greșite“. Văzând protecția și intenția pozitivă a acestor părți, am eliberat mai mult spațiu pentru energia Sinelui să fie prezentă și am simțit mai multă compasiune și blândețe pentru mine.
Cel mai mult m-a ajutat să mă împrietenesc cu părțile mele, să mă accept, să mă iubesc și să aduc blândețe și compasiune în sistemul meu intern. Simt că sunt mai prezentă, aceasta fiind una dintre caracteristicile Sinelui, dat fiind că părțile sunt conectate cu trecutul și viitorul, în timp ce Sinele este singurul care este prezent acum și aici. Din această stare de prezență, mi-a fost mai ușor să-mi văd părțile, părțile copiilor mei și părțile soțului meu și să conștientizez că, atunci când interacționez cu părțile mele sau ale altora, iubirea și acceptarea nu trec întotdeauna de la o parte la alta, deoarece părțile sunt concentrate doar pe ele și pe propria lor perspectivă, care poate fi limitată. În schimb, Sinele are o perspectivă mai cuprinzătoare atât asupra propriului sistem intern, cât și asupra sistemului celuilalt. Astfel, din acest spațiu și din această perspectivă, am putut aduce mai multă iubire, acceptare și înțelegere atât pentru părțile mele, cât și pentru cei din jur.
În perspectiva de cabinet, terapia SFI m-a ajutat să observ mult mai ușor când părțile mele se activează și blochează vindecarea clientului. Este important să fiu conștientă de aceste părți și să nu fiu condusă de ele în timpul terapiei. Scopul este de a ajuta Sinele clientului să vină la suprafață și să ajute propriile părți să fie văzute, validate și, în final, vindecate, eliberate din rolurile în care au fost blocate, pe scurt, despovărate.
Revenind la cartea lui Schwartz („Nu există părți rele“), ce element de noutate ar putea aduce aceasta în mințile celor care sunt deja familiarizați cu cărțile de psihologie și psihoterapie?
Cartea lui Richard Schwartz, Nu există părți rele, aduce o perspectivă inovatoare și profundă asupra modului în care înțelegem și lucrăm cu aspectele interne ale psihicului uman. Pentru cei deja familiarizați cu cărțile de psihologie și psihoterapie, această carte oferă o abordare revoluționară în ceea ce privește modul în care percepem și gestionăm conflictele interne și relațiile dintre diferitele părți ale psihicului.
Un aspect distinctiv al cărții este conceptul de Self (Sine) și modul în care este utilizat în terapia IFS. Richard Schwartz ne îndeamnă să explorăm și să stăm în energia Sinelui nostru și să fim martori la aspectele interne dintr-o perspectivă mai profundă și mai iubitoare. Această carte ne învață că toate părțile noastre sunt valoroase și au motivații pozitive, chiar dacă uneori comportamentele lor pot părea problematice.
De asemenea, Nu există părți rele oferă cititorilor o metodă practică și aplicabilă pentru a-și integra și pentru a-și vindeca propriile părți interne, facilitând astfel creșterea personală și vindecarea emoțională. Cartea prezintă studii de caz captivante și tehnici eficiente de lucru cu diferitele părți ale psihicului, oferind astfel un instrument valoros pentru profesioniștii din domeniul psihologiei și al psihoterapiei, precum și pentru oricine este interesat să-și exploreze mai profund psihicul și să-și îmbunătățească relația cu propria complexitate internă.
În viziunea mea, Nu există părți rele este o lectură indispensabilă pentru cei care doresc să înțeleagă mai bine natura umană și să descopere un mod mai profund și mai empatic de a relaționa cu propria lor complexitate internă. Această carte nu este doar o sursă teoretică valoroasă, ci oferă și numeroase meditații și exerciții practice pentru a te învăța cum să te împrietenești cu părțile interne și cum să dezvolți un sistem condus de Sine, caracterizat de armonie și integrare.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
