Skip to content

În fiecare zi, cu toții facem un efort pentru a părea puternici și invulnerabili. Societatea și presiunea mediului nostru ne împing să facem asta. Este considerat ca fiind ceva rău să exprimăm emoții negative și în acest fel este încurajată represiunea și îngroparea lor în adâncul inconștientului. Cu toate acestea, exprimarea emoțiilor face parte dintr-un „ego“ matur și echilibrat. Fiecare emoție pe care o experimentăm și o exprimăm face parte din esența noastră. Datorită emoțiilor noastre ne putem cunoaște mai bine.

Sigmund Freud a considerat catharsisul ca fiind important în atenuarea simptomelor legate de anxietate. Conform teoriei sale psihanalitice, mintea umană este compusă din trei elemente cheie: conștientul, subconștientul și inconștientul. Tot ceea ce știm se găsește în mintea conștientă. Subconștientul conține lucruri de care nu suntem pe deplin conștienți, dar pe care  le putem conștientiza dacă le acordăm atenție. În cele din urmă, inconștientul este partea minții care conține marea rezervă de gânduri, sentimente și amintiri care se află în afara conștiinței noastre, de obicei cu o mare încărcătură emoțională.

Catharsis este un concept din teoria psihanalitică ce vorbește despre faptul că emoțiile asociate evenimentelor traumatice ies la suprafață. Cuvântul își are originea într-un termen grecesc, katharsis, care înseamnă curățare sau purificare și este asociat cu eliminarea emoțiilor negative sau a comportamentelor asociate cu traume necunoscute. Catharsis este adesea o componentă integrantă a terapiei care abordează amintirile reprimate. Termenul a fost folosit pentru prima dată într-un context psihologic de Josef Breuer, coleg și mentor al lui Sigmund Freud , care a folosit hipnoza pentru a determina oamenii să reîncadreze evenimente traumatice. Potrivit lui Breuer, când clienții au putut să își exprime liber emoțiile asociate cu evenimente traumatice reprimate, aceștia s-au eliberat de acele trăiri. 

Metode de tip catharisis:

  • Discuția cu un prieten sau un psihoterapeut

A vorbi cu un prieten este plăcut și  poate fi de ajutor, dar cu timpul descoperim că nu mergem mai departe și că nimic nu se schimbă. Uneori ne îngrijorează faptul că prietenul aude doar despre problemele noastre și începem să ne simțim inconfortabil. De aceea ar fi bine să luăm în calcul  un terapeut. Un terapeut nu este doar pentru cei cu grave probleme psihologice. Oricine poate beneficia de ajutorul lui. Terapeutul are ani de școlarizare, este instruit să asculte pentru a-și înțelege clienții; încurajează gândirea independentă și auto-reflecția.

  • Ținerea unui jurnal

De ce? Reduce stresul. Îmbunătățește funcția imunitară. Credeți sau nu, scrierea expresivă ne poate consolida imunitatea și ne poate reduce riscul de îmbolnăvire. Jurnalul ne ajută să ne menținem creierul în formă. Nu numai că stimulează memoria și înțelegerea, dar crește și capacitatea memoriei de lucru, ceea ce poate reflecta îmbunătățirea procesării cognitive. Jurnalul ne dezvoltă atenția, ne face să rămânem prezenți păstrând perspectiva. El prezintă o oportunitate de catharsis emoțional și ajută creierul să regleze emoțiile. Așadar, jurnalul este bun atât pe plan fizic și mental, cât și emoțional.

℗PUBLICITATE



Opusul catharsisului este suprimarea. Suprimarea se referă în mod obișnuit la actul de a încerca în mod deliberat să scapi mintea de gândurile nedorite. Este procesul conștient de a împinge gândurile, amintirile, emoțiile, fanteziile provocatoare de anxietate. 

Suprimarea gândirii este destul de comună. Încercăm să nu ne gândim la experiențe negative, astfel încât să putem reduce, sau, cel puțin, controla anxietatea. Însă se pare că suprimarea gândirii nu funcționează atunci când suntem obosiți sau preocupați.

Există studii care au arătat că suprimarea gândirii poate avea consecințe comportamentale. Într-un studiu din 2010 au fost examinate efectele încercării fumătorilor de a nu se gândi la fumat și numărul de țigări consumate ulterior. Participanții au ținut un jurnal timp de trei săptămâni și au notat numărul de țigări fumate pe zi. În săptămâna a doua, o parte dintre participanți a suprimat gândurile la țigări, o altă parte s-a gândit în mod activ la fumat și cealaltă parte a fost doar monitorizată fără a suprima sau a exprima. În mod critic, tuturor participanților li s-a spus să nu încerce să-și modifice comportamentul în nici o săptămână, ci să fumeze așa cum ar face în mod normal. Rezultatele au arătat că pentru grupul de expresie și control numărul țigărilor fumate nu a variat de-a lungul săptămânilor. Pentru grupul de suprimare, numărul de țigări fumate a crescut semnificativ în săptămâna următoare suprimării. Pe scurt, cercetările arată că suprimarea gândirii ne poate duce la întreprinderea acțiunilor pe care încercăm să le evităm.

Suprimarea emoțiilor ne pune în pericol sănătatea și bunăstarea atât fizic, cât și psihic. Ne poate scădea expresiile exterioare ale emoției, dar nu și experiența emoțională interioară. Cu alte cuvinte, suprimarea nu face ca emoția să dispară, ci aceasta rămâne în interiorul nostru provocând și mai multă durere.

Simona Ioniță este jurnalist cultural, psiholog și lucrător prin arte combinate. Autoare a trei cărți și blogger din 2008. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației (Universitatea Hyperion). Pasionată de cărți, psihologie, teatru și călătorii.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0