Doamna Amelia B., în vârstă de 35 de ani, a finalizat tratamentul chimioterapeutic pentru un cancer mamar și se află în timpul radioterapiei, iar întrebarea pe care o adresează și care o neliniștește este: „Dacă reapare cancerul? De fiecare dată când am o durere mă gândesc că a metastazat…“.
Frica de recidivă este normală, însă acest gând nu ne liniștește total. Cercetările indică faptul că frica de reapariție a cancerului sau de progresie a fost considerată una dintre nevoile frecvente și neîndeplinite la pacienții oncologici, fiind asociată cu adaptarea psihologică, distresul emoțional, o serie de simptome fizice și scăderea calității vieții. Într-o meta analiză recentă, care a luat în calcul 46 de articole din 13 țări, cu date colectate de la 9.311 pacienți, s-a evidențiat faptul că 53% au raportat o frică de recidivă moderată, iar 19% o frică de recidivă de nivel semnificativ clinic1. Atunci când s-au luat în calcul adolescenții și tinerii cu cancer, între 31% și 85% au raportat frică de recidivă2. Mai mult decât atât, frica de reapariția a cancerului a fost regăsită și la aproximativ 50% dintre aparținători3,4. Ca psiholog clinician care lucrează cu pacienții oncologici sunt alături de ei de fiecare dată când sunt programați pentru analize medicale. Gândul referitor la apariția cancerului este prezent și în ceea ce mă privește, dar lucrăm cu frica de recidivă și în ședințele care au ca scop prevenirea recăderilor din punct de vedere emoțional. Mărturisesc că, la rândul meu, aștept cu nerăbdare rezultatul analizelor pacienților mei.
Cât timp voi fi în siguranță?
Există o mulțime de factori declanșatori pentru frica de reapariție a cancerului. Momentul diagnosticului este primul declanșator al recurenței, pentru că destul de curând după ce a fost cineva diagnosticat cu cancerul inițial, creierul începe să se îndrepte către planul de tratament: „Totul este foarte bine și sunt pe cale să încep și asta e bine“. Și mă simt la fel de confortabil și la fel de fericit pe cât poate fi o persoană în această situație, că voi fi într-un fel în siguranță în timp ce voi trece printr-un tratament activ. Dar apoi creierul începe să spună în continuare: „Dar ce se întâmplă după aceea? Și cât timp voi fi în siguranță? Voi fi în siguranță pentru totdeauna? Se va întoarce?“. Și astfel, da, absolut, există o teamă reală și după diagnostic.
Alți factori declanșatori sunt momente precum controalele medicale regulate. De fiecare dată când trebuie să te întorci în acel loc, să fii acea persoană, să vorbești cu personalul medical, creierul amintește de experiența anterioară. Însă marele declanșator al fricii de recidivă sunt simptomele fizice. Și nu trebuie să fie un simptom fizic la fel ca atunci când cineva a fost diagnosticat pentru prima dată (sau poate fi). Pot fi dureri de cap, pot fi dureri de oase, poate fi o schimbare a ritmului corpului, poate fi o erupție cutanată și multe alte simptome. Ar putea fi orice, într-adevăr. Și ceea ce este extraordinar este capacitatea creierului, după ce observă acel simptom mai ciudat, să facă instantaneu legătura dintre acesta și o recidivă.
Cum învățăm să trăim cu acest musafir nepoftit?
Ceea ce știm atât din literatura de specialitate, cât și din practica clinică este că încercarea de a scăpa de frica de recidivă este în mare parte o pierdere de timp. Cu toate că nu ne ajută să ne dorim eliminarea fricii de recidivă, merită să o reducem astfel încât să nu ajungă într-un punct care să ne blocheze viața sau să ajungem să ne fie greu să facem lucruri din cauza acelei frici. Ajută să învățăm să trăim într-un mod cât mai echilibrat cu acel musafir nepoftit care este frica de recidivă. Deși s-a dovedit că scade în intensitate în primii unul sau doi ani după diagnostic, rămâne apoi undeva în fundalul minții noastre și crește ocazional, în funcție de situații specifice și în funcție de factorii declanșatori care apar. Nu este realist să ne spunem că: „Am de gând să ajung într-un moment în care frica nu mai este prezentă“. Dar ajută să ne amintim că acea frică va fi acolo și, probabil, de câteva ori pe an se va declanșa și voi avea o creștere bruscă a anxietății, iar acest vârf va dura de la câteva ore la câteva zile. Rareori va dura mai mult de câteva zile. Și dacă apare un interval de timp între investigația medicală și obținerea rezultatelor, în acea perioadă, care poate dura până la câteva săptămâni, ar putea apărea o creștere semnificativă a fricii de recidivă a cancerului. Pentru majoritatea oamenilor, de cele mai multe ori, frica va crește, apoi se va reduce în intensitate și se va rezolva în câteva zile.
Una dintre tehnicile pe care lucrăm este să luăm în calcul prima explicație: „Prima semnificație a simptomului este că boala a reapărut, însă haideți să ne gândim și la alte două explicații pentru acest simptom“. Și așa, două alte explicații perfect valabile pentru o durere de cap sunt că s-ar putea să fiu obosit(ă), s-ar putea să fiu deshidratat(ă) și putem găsi și altele. Prin intermediul acestui exercițiu, se reduce din credibilitatea legăturii automate simptom-reapariția cancerului, iar consecința este că se mai diluează frica. Acest fapt nu exclude monitorizarea simptomelor pentru o perioadă de o săptămână sau două, iar dacă simptomele nu se rezolvă sau se înrăutățesc bineînțeles că se recomandă un consult medical de specialitate.
℗PUBLICITATE
Cum să folosești în avantajul tău frica de recidivă?
Uneori, putem folosi frica de recidivă funcțională, normală spre binele nostru. Aceasta poate reprezenta un motivator, în special pentru adoptarea unui stil de viață sănătos.
Frica de recidivă devine nesănătoasă în momentul în care ne blochează complet sau ne afectează capacitatea de a funcționa zi de zi. Frecvența verificării simptomelor este iarăși un indicator al normalității sau disfuncționalității comportamentului. Dacă mergem la medicul specialist o dată pe săptămână sau o dată la câteva săptămâni, atunci cel mai probabil ne aflăm într-un punct care este dincolo de o limită sănătoasă.
Un alt exercițiu util este să transformăm frica într-un lucru, astfel încât emoția să poată fi percepută prin simțuri. Să ne imaginăm ce culoare are, ce dimensiune are comparativ cu, să zicem, dimensiunea unei mașini sau a unei case. Cât de mare este și din ce este făcut? Este transparent sau opac? Și dacă am încerca să-l deplasăm, s-ar mișca? Și dacă am trece mâna peste el, ar avea o textură? Ar fi neted sau înțepător? Oamenii descriu tot felul de versiuni ale obiectului lor. Unii oameni descriu ceva ca o farfurie neagră. Cineva a descris o draperie gri. O altă persoană a spus că a fost ca o „chestie verde, moale“. Acest exercițiu transformă frica într-un lucru pe care noi îl posedăm. Dar asta ne permite să-l lăsăm deoparte în ochii minții noastre și să ne continuăm viața, îi transmite fricii că „o să te las acolo deocamdată, în creierul meu, nu trebuie să fii și să îmi acapareze interiorul meu tot timpul“.
„A trăi cu cancerul este o formă de viață neregulată, dar se cuvine să o înțelegem așa cum este“5, astfel încât, deși frica de recidivă este un răspuns normal, pe care-l putem considera un factor motivant în povestea noastră de viață, ajută să o monitorizăm și să-i acordăm atenție atunci când devine disfuncțională. Există suficiente tehnici prin intermediul cărora o putem gestiona, astfel încât să nu ne afecteze semnificativ viața de zi cu zi, ci să rămână un răspuns normal și să ne motiveze pentru un stil de viață sănătos cât de mult posibil.
Citește și:
- Vindecarea cancerului: un tratament al corpului și al minții
- Ce se întâmplă cu psihicul nostru când primim un diagnostic medical
- #DoveditȘtiințific – Relațiile ne pot ajuta să vindecăm cancerul
Referințe bibliografice selective:
- Luigjes-Huizer YL, Tauber NM, Humphris G, et al. What is the prevalence of fear of cancer recurrence in cancer survivors and patients? A systematic review and individual participant data meta-analysis, Psychooncology, 2022;
- Yang Y, Li W, Wen Y, et al. Fear of cancer recurrence in adolescent and young adult cancer survivors: a systematic review of the literature, Psychooncology, 2019;
- Smith AB, Wu VS, Lambert S, et al. A systematic mixed studies review of fear of cancer recurrence in families and caregivers of adults diagnosed with cancer. J Cancer Surviv, Epub ,2021
- Bergerot CD, Philip EJ, Bergerot PG, Siddiq N, Tinianov S, Lustberg M. Fear of cancer recurrence or progression: What is it and what can we do about it?, American Society of Clinical Oncology Educational Book, 2022 May 13;42:18-27.
- * Holland, J. (2012), Are we winning the war against cancer? Oral Abstracts, Asia-Pacific Journal of Clinical Oncology, 8 (Suppl. 3), 115-217
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
