Conflictele în cadrul cuplului pot reprezenta ceva normal, ne dovedesc studiile de specialitate realizate de psihologul John Gottman. Mai mult decât atât, psihologia relațiilor ne spune că sunt puncte de creștere, atât pentru fiecare partener în parte, cât și pentru relația ce-i leagă.
Unele conflicte sunt mai stinse, mocnite și fără comportamente explozive. Altele sunt mai înflăcărate, cu multă energie. În oricare dintre ele, este foarte posibil să intrăm într-o stare de alertă, agitație, tensiune sau anxietate. Așa cum e și foarte posibil să se declanșeze pentru fiecare dintre noi, o reacție de apărare puternică atunci când ne simțim răniți.
Cearta care-ți presează rana emoțională
Imaginează-ți că ai o tăietură pe mână. Una care nu este vindecată complet, unde pielea este sensibilă încă. Partenerul de cuplu vine și te ia de mână în stilul său propriu, prinzându-te exact din acel loc. În acest punct, în funcție de reacția instantanee pe care o produc creierul și corpul tău pentru a te proteja, sunt posibile mai multe variante: să te tragi subit, să îl împingi, să strigi, să rabzi, cu gândul că va trece repede și că nu îl poți supăra, spunându-i că te doare. Ce este clar e că te doare, simți că mâna îți e din nou rănită. Nu te simți în siguranță și, de aceea, sunt declanșate mecanismele de protecție. Același lucru se întâmplă și în conflicte, doar că acolo rănile sunt emoționale și mult mai dificil de văzut și măsurat.
Este important să înțelegem că asta se întâmplă, pentru a putea să ne dăm seama că, de fapt, partenerul nu produce rana inițială, doar apasă (conștient sau inconștient) pe una deja existentă. Îngrijirea rănii este o responsabilitate personală, dar și o sarcină relațională, dacă privim lucrurile din perspectiva terapiei imago. Iar atunci când îi oferim șansa partenerului să ne vadă și să ne mângâie rănile, cadrul de siguranță creat poate genera transformarea și vindecarea.
Tehnici psihologice care generează conectare și siguranță
Astfel, în orice moment al conflictului, inclusiv după, îți propun, în primul rând, să te oprești, să iei o pauză. Iar mai apoi, respiră. Respiră de câteva ori, profund, amintindu-i corpului tău că poate primi oxigen, că este în siguranță. Îi poți spune partenerului(ei) tău că te retragi puțin, că ai nevoie de câteva minute singur(ă).
Uită-te în jurul tău, concentrează-ți atenția pe ce poți vedea, auzi, mirosi, atinge și gusta. Poți chiar să te speli pe față sau să respiri puțin aerul de afară. Dacă vei face asta pentru câteva secunde sau minute, corpul tău își amintește că e în prezent.
Prezentul înseamnă perioada adultă a vieții, în care, în cadrul cuplului, a apărut un moment de deconectare și tensiune. E un context în care nu ești mic, lipsit de putere, control și autonomie, ci este o relație în care ambii aveți putere de decizie și ambii puteți crea siguranță și conectare.
℗PUBLICITATE
Acum, e important să poți crea siguranță pentru tine însuți (însăți). Ce simți în corp? E vreo tensiune sau durere, vreun nod sau poate chiar ceva ce simți că e blocat, împietrit? Revino la tine, respiră și adu-ți cu blândețe mâinile acolo unde e disconfort, trimițând căldură. Îți poți chiar spune „Sunt aici cu mine. Sunt aici pentru mine. Sunt în siguranță“. Respiră.
Ce îți amintești din conflict? Este vreun moment care te-a dezechilibrat, vreun trigger? Ce reacție ai avut? Doar observă. Acest conflict a fost un (alt) exercițiu de reconectare. E foarte posibil să nu fi dus la conectare. E foarte posibil ca, de la un punct, să nu mai fi fost conectat cu momentul real, prezent și să fi reacționat inconștient.
Fiecare ceartă e o încercare de a ne îngriji, de fapt, rănile, de a reconstrui siguranța. Și fiecare moment în care reușești să te oprești și să te recentrezi, puțin câte puțin, contribuie la sentimentul de siguranță al cuplului. Construiești tipare noi, conștiente, care să te sprijine individual și să te conecteze real cu partenerul.
Cu ce te poți întoarce mai apoi în cuplu? Poate cu scuze sincere. Poate cu setare de limite clare. Poate cu o dezvăluire care să clarifice ceva.
Ce e sigur este că te poți întoarce cu siguranță. Întoarcerea ta va fi din rolul unui adult care își asumă responsabilitatea pentru propriile emoții și reacții. Un adult care poate face cereri clare față de partener.
Articol realizat cu sprijinul PsyLife.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
