Legenda lui Narcis povestește despre un tânăr cu o charismă nemăsurată. Oameni din jur erau atrași de el într-o clipă, iar în urma sa mulțimi de nimfe și de oameni se înghesuiau doar pentru o privire. Narcis era mereu indiferent, îndepărta orice potențială iubită, ajungând să creadă că e deasupra tuturor oamenilor și chiar și a zeilor. Într-o zi ca oricare alta, o nimfă de munte l-a observat pe tânăr plimbându-se prin preajmă, iar inima ei s-a aprins; a început să-l urmărească, iar singurul ei scop a devenit iubirea lui Narcis. În schimb, tânărul a tratat-o pe nimfă ca pe toate celelalte, rece și indiferent, respingând-o. Nemaiputând de durere, nimfa de munte a dispărut în inima pădurii, a refuzat să se mai miște, să mai mănânce, până când s-a stins.
Moartea nimfei i-a înfuriat pe zei, care s-au săturat de grandoarea lui Narcis, așa că l-au blestemat să cunoască și el durerea unei iubiri neîmpărtășite. În plimbarea sa prin munți, tânărul găsește un lac cristalin, ca de oglindă. Atras de apă, își observă propriul chip în reflexia lacului, un chip de care se îndrăgostește nebunește, însă pe care nu îl poate avea. Zile și nopți, Narcis stă aplecat peste apă, chinuit de iubirea pentru chipul de neatins, până când alunecă în lac și dispare acolo pe vecie. Din locul în care s-a scufundat, înflorește o minunată floare, Narcisa.
Tragedia tânărului Narcis ne lasă moștenire o minunată morală: iubirea adevărată înflorește atunci când iubirea obsesivă de sine dispare.
Trăsăturile narcisice nu sunt doar o legendă, ci sunt trăsături pe care le putem regăsi la oameni din viața noastră. O persoană narcisică este absorbită de sine, consideră că i se cuvin multe favoruri și poate chiar să se poarte urât și să îi descurajeze pe ceilalți. Îi este ușor să ceară ce își dorește și devine suspicios atunci când ceilalți se comportă frumos. Tinde să aibă o atitudine de superioritate, standarde foarte înalte și rigide și caută permanent admirația celorlalți. Pe lângă asta, îi e dificil să arate empatie sau să admită că greșește. Aceste trăsături trezesc reacții emoționale în ceilalți, cum ar fi: nesiguranță, intimidare, resentimente, provocare și neputință.
Dacă Narcis ar trăi în zilele noastre, ce anume l-a făcut să devină narcisist?
Teoria A: Narcis-cel-fără-de-limite
Tatăl lui Narcis e un om de afaceri cu statut înalt și putere mare, putere care îi oferă drepturi speciale și privilegii. Mama sa este casnică, mereu a trăit supusă, neputând face față impunerii soțului său. Narcis crește simțind că este dreptul său să fie privilegiat și preia atitudinea de superioritate pe care a servit-o tatăl drept model. Acesta e mai mereu plecat în delegații, iar mama nu poate menține limite în educația lui Narcis. Așa că acesta crește fără reguli și nu învață să tolereze disconfortul. În viața de adult, Narcis crede că totul i se cuvine și că regulile nu sunt și pentru el.
Teoria B: Narcis-cel-deprivat
℗PUBLICITATE
Având în vedere că tatăl său era mare om de afaceri, acesta avea așteptări mari de la unicul său fiu, Narcis. Astfel, copilul crește cu iubirea condiționată a tatălui, care îi oferă afecțiune doar când Narcis ia premiul 1 la școală, iese șef de promoție și câștigă pe primul loc concursul de înot. Când acesta nu se ridică la așteptările tatălui său, simte că nu merită să fie iubit, deoarece tatăl îl pedepsește prin indiferență și distanță. În viața de adult, Narcis simte că doar atunci când va avea succes nemărginit și toți vor vrea să fie în preajma lui, doar atunci va fi împlinit.
Ce e de făcut dacă Narcis e un personaj activ în viața noastră?
- De stabilit limitele
Dacă în viața noastră avem de-a face cu un Narcis, recomandarea este să setăm limite. Acest Narcis poate fi oricine: mama, soțul, o soră, un prieten. Un exemplu de limită este: „Când faci glume pe seama mea despre subiecte care știi că sunt sensibile pentru mine, mă simt umilită și îmi scade încrederea în sine. Am să te rog să eviți să faci genul acesta de glume. Dacă vei continua, voi închide telefonul și putem povesti mai târziu, când ieșim din tiparul acesta negativ.“
Ingredientul cel mai important, când setăm o limită, este s-o menținem. Să ne aducem aminte că Narcis-cel-fără-de-limite nu a avut ocazia să învețe cum să tolereze regulile și frustrarea dată de asta, prin urmare sunt șanse mari să opună rezistență. E important să rămânem pe poziții și, dacă am spus că încheiem conversația, chiar s-o facem! Dacă noi nu respectăm propriile limite, Narcis va primi încă o dovadă că acestea nu există. Narcis-cel-deprivat a supraviețuit deprivării emoționale doar prin a fi primul, prin a avea dreptate mereu, a fi deasupra celorlalți. Nu va renunța la acest mecanism de protecție, dacă nu stabilim și nu urmăm noi niște limite clare.
- Cunoașterea de sine
Când căutăm pe internet informații despre narcisiști, vom vedea că aproape peste tot acești oameni sunt portretizați ca niște monștri de care trebuie să fugim. În realitate însă, e dificil să oprim o astfel de relație. Cu siguranță, în unele cazuri, aceasta rămâne singura soluție, însă până atunci putem încerca să facem noi ceva diferit. În relația cu un narcisist, avem părțile noastre care îi întrețin acestuia comportamentul. Poate e vorba de faptul că ne lăsăm propriile limite încălcate, că nu suntem constanți în materie de consecințe, că nu avem grijă de nevoile noastre. Și noi venim cu niște povești de viață. Contrar lui Narcis, care învață că nu există reguli sau că vulnerabilitatea e pentru cei slabi, probabil că noi am învățat că mai bine facem ce ni se zice, decât să iscăm o ceartă, sau că mai bine renunțăm la nevoile noastre, pentru a fi „armonie“ în casă. Însă aceste reguli de viață sunt vechi și nesănătoase pentru noi. O soluție este să avem mai multă cunoaștere despre propria poveste de viață, să aflăm ce anume din trecutul personal ne-a făcut să credem că „nevoile noastre nu contează“ și să rescriem aceste reguli vechi. În plus, aprofundând narcisismul, putem să înțelegem mai multe. Și înțelegerea înseamnă libertate. Libertatea să alegem următoarea reacție. Ne putem cultiva cunoașterea prin psihoterapie și/sau citit. O carte care ne echipează foarte bine cu cunoștințele necesare despre narcisism este Disarming the Narcissist, de Wendy Behary.
- Oprirea dansului distructiv
Să ne imaginăm că suntem în deșert, împreună cu narcisistul din viața noastră. Între noi este o prăpastie și amândoi tragem de o funie. Fiecare se luptă să-l atragă pe celălalt în prăpastie. „Nu am chef de prostiile tale!“, și narcisistul ne trage mai aproape de prăpastie. „Dacă mă mai ignori încă o dată, chiar că divorțez, pe bune de data asta! Și eu am drepturi, și eu am nevoi!“, și îl tragem noi pe el mai aproape de prăpastie.
Dă drumul funiei.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
