Autor de cărți pentru copii, prezentator tv al emisiunii „Părinți la fix“ (Metropola Tv), antreprenor cultural și lista poate continua. Este tenace, sensibilă, atentă la detalii și foarte determinată, gata să ne spună astăzi, #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine, pe pagina de psihologie.ro. Doamnelor și domnilor: Dana Samoil Istrate.
Cum îți dorești să rămâi în amintirile telespectatorilor?
Prin tot ce fac, mi-am construit o imagine curată și pozitivă, sunt mereu curioasă și cu zâmbetul pe buze, mereu documentată cu privire la subiect, am capacitatea de a improviza dacă ceva nu merge bine în platou, deci îmi doresc să rămân în amintirile lor ca acel profesionist care face invitatul să se simtă în largul lui, care îl îmbie să se destăinuie și care nu tratează lucrurile superficial, aducând valoare prin emisiunile pe care le realizez.
Dacă ți s-ar oferi posibilitatea de a-ți schimba profesia, ce drum ai alege?
Aș „migra“ de tot în domeniul artistic, deoarece am aceasta latură pe care nu am lăsat-o să se manifeste la nivel de performanță, ci mă acompaniază în tot ceea ce fac. Poate că aș fi artist plastic, poate actriță, poate dansatoare, poate cântăreață.
Ce te deranjează cel mai mult la comportamentele oamenilor din social media?
Nu știu dacă neapărat mă deranjează, însă observ de multe ori că lucrăm la a prezenta altă imagine, decât cea din realitate, și avem mereu tendința de „show-off“. Vine din dorința de a fi validați, de a demonstra lucruri, de a fi acceptați, de a arăta că și noi putem fi ca alții care au succes.
Care este știrea pe care ai citit-o despre tine, care te-a deranjat cel mai tare?
Nu sunt știri care să mă fi deranjat, poate doar una cu un titlu care să atragă audiența, așa cum se întâmplă în presă, și care cumva caută senzaționalul. Dar în rest, mă bucur că sunt știri pozitive.
Care este amintirea cea mai dragă, întipărită în minte, de acasă, din familia de origine?
Sunt multe amintiri frumoase, îmi e greu să aleg. De la plimbările cu părinții în parc, până la felul în care tata îmi citea povești și adormeam pe brațul lui, până la tot soiul de lucruri pe care le inventam când mă jucam, am avut o copilărie frumoasă și am doi părinți iubitori și protectori, care îl iubesc enorm pe nepoțelul lor.
Care este sacrificiul pe care nu l-ai face niciodată în numele carierei?
Nu aș face compromisuri și nu aș accepta lucruri care să mă pună într-o lumină defavorabilă, sau care să îmi strice, în vreun fel, imaginea.
Toate cuplurile se ceartă; voi pe ce subiect ați avut păreri diferite, în ultima vreme?
Noi, când ne mai certăm, ne certăm când colaborăm pe diverse proiecte și fiecare are ritmul său. Acolo e măiestria, să îl înțelegi pe celălalt și să vezi că lucrurile se pot rezolva și dacă există o altă abordare. De obicei, timpul este dușmanul nostru și atunci resimțim o presiune când există foarte multe task-uri ce depind de noi, pe lângă ritmul obișnuit al unei zile cu „de toate“ (casă, job, copil).
Ce părere ai despre ședințele de psihoterapie?
℗PUBLICITATE
Sunt necesare atunci când te simți încărcat, când ai nevoie să te eliberezi emoțional, când vrei să te înțelegi pe tine, pe tine în relație cu altcineva și este minunat când psihoterapeutul îți este ghid în procesul acesta de lucru cu sinele.
Ce rol joacă credința și momentele de rugăciune în viața ta?
Îl port mereu pe Dumnezeu în mine, chiar dacă nu reușesc, de fiecare dată, să ajung la biserică. Credința în Dumnezeu m-a ajutat și mă ajută, de fiecare dată, și îmi dă un reper, un sens în viață.
Ce îți place la tine, când te privești în oglindă?
Am o relație bună cu mine, cu corpul meu, și am învățat să îl plac și să-l accept și cu atuuri, dar și cu defecte. Îmi place că pielea mea încă nu a fost atinsă de riduri, și că mai pot păcăli trecerea timpului, având aceleași măsuri ca în liceu.
Cum a fluctuat, în timp, stima ta de sine?
Prin educația oferită, părinții mi-au oferit suportul de a avea încredere în mine, iar dacă au fost câteva momente în care am crezut că, poate nu pot realiza un lucru, am făcut un reframing și mi-am demonstrat că nu există nu se poate, ci „cum se poate“, așa că îi îndemn pe toți cei care au uneori „șovăieli“ să schimbe paradigma.
Ce nu i-ai spune niciodată partenerului de viață?
Noi avem o relație frumoasă, sinceră, suntem deschiși unul față de celălalt, însă nu i-aș spune lucruri care să îl rănească, care nu mai pot fi retrase apoi.
Oamenii simt atât emoții pozitive, cât și emoții negative – în cazul tău care este emoția cu care ai nevoie să înveți să faci pace?
Haha, poate nerăbdarea, am nevoie să lucrez la capitolul acesta și să mă temperez, uneori, când vreau ca lucrurile să se întâmple Acum.
Cum gestionezi mesajele venite din partea comunității tale online și care par să depășească anumite limite în sfera vieții personale?
Se întâmplă să mai primești și astfel de mesaje, ori le șterg, ori le ignor, ori le blochez. Slavă Domnului că sunt opțiuni.
Dacă s-ar realiza un film biografic după viața ta, cine ai vrea să te interpreteze?
Ar fi Audrey Tautou, sau poate Marion Cotillard.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
