Albertina Ionescu este jurnalist cu ștate vechi. Dincolo de frumusețea exterioară, însă, ea este un om structural bun. Mereu cu o vorbă caldă, mereu găsind un sâmbure de adevăr și o rămășiță de optimism. Însă aspectul fizic nu a ajutat-o, neapărat, în parcursul său profesional, fiind nevoie de validări continue, pentru a demonstra cine este, cu adevărat. Despre emoții, provocări ale vieții, dar și despre puterea vindecătoare a liniștii, am discutat cu ea, în interviul #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine, pe paginadepsihologie.ro.
Ce ai face diferit dacă abia de mâine te-ai gândi să începi o carieră în televiziune?
Nu am visat, nu am previzualizat, a fost o întâmplare surprinzătoare că mi s-a oferit o șansă în televiziune. Eu terminasem Informatică și eram studentă la Drept, deci nu aveam planuri, însă abia după ce am început să lucrez în televiziune, m-am îndrăgostit de această meserie.
Iar „mâine“ aș vrea să fiu mai curajoasă, să-mi permit să am emoții și să mă bucur și mai mult de tot ce realizez. N-aș schimba nimic, doar aș deschide ochii mai mult.
Te-a ajutat sau te-a încurcat frumusețea ta?
M-a ajutat să surprind și să mai schimb din mentalități.
Prejudecățile pe care le au oamenii față de femeile frumoase, în general, m-au ambiționat să activez și mai mult propria inteligență, ca să demonstrez că se poate.
Am resimțit această proiecție mulți ani și am observat și la femeile din jurul meu, competența noastră trebuie dovedită îndelung.
Care este partea cea mai provocatoare, în relaționarea cu ceilalți oameni din jurul tău?
Timpul acordat.
Având puțin timp la dispoziție pentru relaționarea cu ceilalți, mă solicită să fiu mai focusată, să prioritizez ce am de rezolvat rapid în acea dezbatere. Fie că este vorba de un interviu în direct sau de o întâlnire profesională.
Ce contribuție speri să aduci în viețile celor dragi?
Echilibru și armonie.
Este ceea ce am dobândit prin propria înțelegere în viața mea și vreau să dau mai departe ce am accesat, cu iubire și înțelegere.
Lucrez foarte mult la mine ca să pot să-i văd pe oameni dincolo de filtre, iar contribuția ar fi ca fiecare să fie mai conștient de sine și mai prezent… în prezent!
Ce simți că te limitează, la cum funcționează societatea actuală?
Este o întrebare destul de generală… însă mi-ar plăcea ca sistemul să aibă un upgrade. Sistemul în întregul său, organizare, legi, legislație etc. Ce ține de structură și organizare, ca noi toți să ne facem treaba cât mai bine.
Care este cea mai mare luptă pe care ai dus-o, până în prezent?
Cu toții vrem, mai devreme sau mai târziu, să vindecăm anumite aspecte din viața noastră, iar eu am dus o lupta continuă cu mine, cu acceptarea și suferința în fața căreia m-a pus viața. Cu felul în care m-am raportat la viață, la bucurie… la a trăi.
Deși, din afară, pare ca am fost o privilegiată a sorții, din interior, pot să spun ca a fost tare dificil, complicat și nedrept, încă din copilărie. De la a nu avea hrană, un acoperiș și siguranța zilei de mâine, până la a construi viața din prezent, a fost foarte mult de muncă. Însă, cu cât mă uit mai atent în urmă, cu atât mai mult apreciez fiecare zi în care deschid ochii și îi pot spune „bună dimineața, viață“.
℗PUBLICITATE
Ce părere ai despre egalitatea în drepturi, între parteneri?
Eu consider că regulile comune se stabilesc la comun. Dacă doar unul spală vasele, celălalt trebuie să compenseze printr-o altă activitate. Nu e dificil, pe cuvânt. Dar mai știu și că nu există rețete universale.
Ai vorbit, vreodată, cu părinții tăi despre educație sexuală?
Părinții mei eu divorțat când eu aveam 10 ani… Am crescut doar alături de mama și da, mi-a creionat, în linii mari, cum ar trebui să mă raportez la viața sexuală… însă nu pot spune că a fost educație, în adevăratul sens al cuvântului.
Sper că părinții din prezent au, în programul activ, și educația sexuală.
Care sunt cuvintele de care abuzezi și pe care le-ai transformat în ticuri?
„Minunat“, „îmi este foame“, „te iubesc“.
Ce te face să dai unfollow unei persoane?
Instinctul. Nu vreau să văd, să simt, să am „în preajmă“ persoane cu o energie neprielnică vieții.
Ce nu i-ai spune niciodată partenerului de viață?
Nu i-aș evidenția niciodată defectele sau rănile.
Ce apreciezi, cel mai mult, la soțul tău, și ce te deranjează, în mod evident?
Pe el, cu totul, cu + și -. Că gătește mai bine ca mine.
Dacă ai descrie căsnicia într-un cuvânt, care ar fi acela?
Liniștea! Pentru că știm, cu toții, cât de prețioasă este liniștea.
Care este lucrul pe care persoanele apropiate îl consideră tipic ție?
„Îmi este foame“ și „îmi cer scuze pentru minutele de întârziere“.
Cum ai vrea să te descrie oamenii, peste ani?
Prin zâmbet și acte de înțelepciune.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
