fbpx
skip to Main Content

Într-o lume tehnologizată în care mediul nostru a evoluat într-un mod greu de imaginat, în care putem povesti cu prietenii noștri aflați la mii și mii de kilometri distanță sau putem lua parte la evenimentele importante ale familiei fără a fi prezenți și fizic am putea crede că omul a înaintat din toate punctele de vedere. Dar realitatea zilelor pe care le trăim ne arată că, în ciuda faptului că exteriorul nostru (infrastructura electronică) ar fi de nerecunoscut pentru strămoșii noștri, relația cu noi înșine încă are multe zone neexplorate, iar una dintre cele mai ignorate este sexualitatea. Pentru că într-un episod trecut am aflat cum stăm la capitolul sexualitate umană, de această dată l-am invitat pe psihologul și psihoterapeutul Marius Rusu să ne ajute să diferențiem între ce-i fals și ce-i adevărat atunci când vine vorba despre sexualitatea masculină.

Un bărbat adevărat este mereu dornic și gata de sex.

FALS: Încă din momentul nașterii, băieții intră într-o lume a stereotipurilor culturale. Acestea sunt uneori clare, dar alteori sunt mai puțin evidente, după cum ne sugerează un studiu în care băieții, imediat după naștere, erau statistic priviți și luați în brațe mai puțin decât fetele. Practic, din momentul nașterii, băiatul intră într-un context social care îi șoptește constant că trebuie să fie într-un anumit fel: puternic, lipsit de vulnerabilități și, de ce nu, „mereu dornic și gata de sex“. Din nefericire, această cămașă a stereotipurilor culturale îndepărtează bărbatul de nevoile sale psihologice, de dorințele sale, precum și de sinele său adevărat. Cumva, din cauza stereotipului, el se simte „obligat“ să facă anumite lucruri, inclusiv sex, chiar și atunci când nu-și dorește. De ce? Adesea, nu pentru că partenera i-ar impune acest lucru, ci pentru că aceste stereotipuri acționează ca un „critic interior“ care îi spune că dacă nu face asta, ceva este în neregulă cu el. În lipsa unui sistem conștient de valori și principii la care să se raporteze și în lipsa unui dialog viu cu sine, bărbații pot fi victimele acestui „critic interior“ reprezentat de stereotipuri.

Bărbații au îndoieli și îngrijorări cu privire la mărimea penisului lor.

FALS ȘI PUȚIN ADEVĂRAT: Nu este, neapărat, vorba despre mărimea penisului, ci mai mult despre modul în care bărbatul percepe această mărime și despre cât de bine se simte în corpul său, în general. Imaginea corporală este o dimensiune a conceptului de sine general, alături de conceptul de sine academic, social, profesional etc. Dacă mai multe dimensiuni sunt negative sau dacă anumite dimensiuni importante pentru individ sunt negative, atunci și conceptul de sine general va fi unul negativ, ceea ce va influența modul în care persoana se percepe și își evaluează abilitățile, competențele și, nu în ultimul rând, corpul. Bărbatul care are abilitatea emoțională de a se accepta pe sine ca fiind o persoană bună, indiferent de mărime, care consideră că este vrednic de a fi iubit așa cum este și care a fost ajutat încă din copilărie să-și dezvolte un concept de sine realist și pozitiv este mult mai probabil să fie imun în fața acestui mit.

Preludiul este inutil pentru bărbați, acesta este doar un „moft“ al femeilor. 

FALS: Într-un studiu canadian în cadrul căruia 152 de subiecți heterosexuali au fost întrebați dacă apreciază sau nu preludiul, cât timp durează acesta efectiv și cât de mult și-ar dori subiecții să dureze la modul ideal, s-au descoperit următoarele: în medie, bărbații au răspuns că ar dori ca preludiul să dureze 18 minute, dar în mod real ar dura 13 minute, iar femeile au răspuns că ar dori 19 minute de preludiu, dar în mod real acesta ar dura doar 11 minute. Un alt lucru interesant demonstrat de studiu a fost că majoritatea bărbaților erau mult mai deschiși să extindă perioada preludiului, în comparație cu majoritatea femeilor. Ceea ce contează cu adevărat nu este durata preludiului, ci ca acesta să fie mijlocul prin care se manifestă interesul autentic față de celălat, prin care se realizează conectarea emoțională și prin care se manifestă latura ludică a personalității.

Bărbații căsătoriți sau cu relații stabile nu se masturbează. 

FALS: Masturbarea este un comportament normal, natural, foarte des întâlnit și cu siguranță nu duce la orbire, adică nu este dăunător pentru sănătate. Atât timp cât masturbarea nu interferează cu funcționarea cotidiană a individului (mers la școală sau la facultate, muncă, îngrijirea copiilor etc.) și nu reprezintă o metodă prin care sunt evitate dificultățile reale ale vieții de cuplu, ea poate avea chiar efecte benefice. De exemplu, există mai multe studii care au demonstrat că ejacularea regulată reduce riscul de apariție a cancerului de prostată. Totodată, masturbarea poate ajuta individul să-și descopere noi aspecte ale propriei sexualități pe care le poate discuta ulterior cu partenerul pentru a aduce un plus în viața lor sexuală.

Pornografia este cea mai mare formă de trădare într-o relație.

FALS ȘI PUȚIN ADEVĂRAT: Acest mit își are rădăcina într-un studiu realizat de Douglas Kenrick în anul 1989 și care a influențat semnificativ literatura psihologiei relațiilor de la momentul respectiv. Concluzia studiului a fost că bărbații care sunt expuși la un anumit material pornografic prezintă tendința semnificativă de a-și evalua partenerele ca fiind mai puțin atractive și, de asemenea, tendința semnificativă de a simți mai puțină dragoste pentru ele. Însă, deși a fost replicat de trei ori, niciodată nu s-au mai obținut rezultatele lui Kenrick. Concluzia celorlalte trei studii a fost foarte clară și simplă: bărbații expuși unui material pornografic nu prezintă tendințele prezentate de Kenrick și nici nu-și trădează relația. Totuși, în 2016 a fost realizat un alt studiu privind legătura dintre „consumul“ de material pornografic și divorț. Rezultatele i-au surprins și pe cercetători: probabilitatea de a divorța era dublă în cazul indivizilor care urmăreau materiale pornografice de trei ori pe lună, însă indivizii care urmăreau materiale pornografice cel puțin o dată pe zi aveau o probabilitate mai mică de a divorța decât cei care nu erau interesați deloc de pornografie. Întrebarea fundamentală în acest caz – la care studiul nu răspunde – este: urmărirea materialelor pornografice este cauza divorțului sau este efectul unor relații mai puțin fericite? De aceea, și în cazul pornografiei, la fel ca în cel al masturbării, este important să cunoaștem funcția comportamentului: pe de o parte, evitarea partenerului, dispariția sentimentelor de iubire, rușinea față de anumite dorințe sexuale etc.; pe de altă parte, curiozitate, dorința de a aduce ceva nou în viața sexuală a cuplului (bineînțeles, aceste lucruri urmând a fi discutate și „negociate“).

Bărbații nu au nevoie să fie apreciați sau admirați de către partenerele lor. 

℗PUBLICITATE


FALS: Cu toții avem o nevoie înnăscută de a fi admirați și apreciați. Aceasta se manifestă încă de la vârste fragede, când băiatul se uită la părintele său, după ce s-a urcat în vârful copacului, ca să primească apreciere și admirație pentru succesul său. Acestea sunt formele sociale prin care se construiește conceptul de sine pozitiv (încredere în sine – pot; imagine de sine consecventă – sunt suficient de bun pentru că… și pentru că…). În general, bărbații sunt sensibili la manifestările de admirație și apreciere, în special când vine vorba de competențele lor practice: „Te pricepi foarte bine la reparatul…“

Educația sexuală în rândul băieților este ineficientă, aceștia pot descoperi totul instinctual

FALS: Educația sexuală a băieților trebuie să cuprindă elemente ce țin de anatomia umană, dar și elemente fundamentale ce țin de dezvoltarea unor relații armonioase și satisfăcătoare: angajament, intimitate, siguranță, suport, conectare cu celălalt etc. De exemplu, legat de siguranță, copiii pot fi învățați de la vârste fragede ce anume implică o atingere potrivită și una nepotrivită, care sunt secretele bune (când facem o surpriză unui membru al familiei și nu dorim ca acesta să afle etc.) și secretele mai puțin bune (cele care produc disconfort emoțional – când cineva ne roagă să tăinuim o atingere nepotrivită etc.). Practic, îi învățăm pe copii să se ferească de situațiile abuzive și să fie atenți la propriile reacții emoționale, precum și la reacțiile emoționale ale celorlalți. De multe ori, „instinctual“ înseamnă „la voia întâmplării și din surse mai mult sau mai puțin avizate“. Preferabil ar fi ca adulții, în special părinții, să-și asume această responsabilitate și să înceapă educația sexuală a băieților odată ce aceștia manifestă interes față de subiect, indiferent de vârstă. Altfel, există riscul ca adolescenții și copiii să-și formeze atitudini nepotrivite în ceea ce privește viața de cuplu, dar și viața sexuală: obiectivare, agresivitate, așteptări sexuale nerealiste, promiscuitate etc.

În mintea bărbatului, iubire = sex. 

FALS ȘI FOARTE PUȚIN ADEVĂRAT: Foarte puținul adevăr vine din modul mai… activ al bărbaților de a-și manifesta iubirea. Ei nu vorbesc mult despre sentimentele lor, în schimb preferă să facă lucruri concrete: să facă un cadou surpriză, să plănuiască un concediu, să gătească o cină delicioasă etc. Sexul fiind și el tot o acțiune…

Pe de altă parte, de când a fost formulată teoria atașamentului (anii `60 și `70) se vorbește despre componentele ce alcătuiesc iubirea: securitate și siguranță fizică și emoțională, susținerea autonomiei celuilalt, acceptarea necondiționată ca persoană, respect, mutualitate, grijă, disponibilitate etc. Așadar, cu siguranță există mai multe lucruri în mintea bărbatului atunci când se gândește la iubire.

Toți bărbații sunt heterosexuali. 

FALS: Cel mult, putem spune că toți bărbații au fost cândva femei… până la vârsta de 4 luni (intrauterin), cel puțin până când intră în joc gena care face diferențierea. Orientarea sexuală este un cumul complex de factori neurologici, hormonali și psihologici asupra căruia individul are, de cele mai multe ori, foarte puțin control. Ar ajuta să gândim puțin diferit homosexualitatea și heterosexualitatea: în loc să avem două categorii, cum ar fi să le privim ca fiind două capete ale unei axe în care homosexualitatea este la un capăt, iar la celălalt, heterosexualitatea. Ar fi mult mai aproape de adevărul științific deoarece, dacă am analiza cantitatea de testosteron dintr-o probă de sânge, am obține o valoare care este, în medie, mai mare sau mai mică. Și dacă am analiza și valorile estrogenului, diferențele subtile la nivelul creierului și istoricul dezvoltării psihologice am observa că discuția devine din ce în ce mai complexă și că nu este o alegere, ci un dat.

Psihoterapia este o formă eficientă pentru descoperirea sinelui sexual.

ADEVĂRAT: Principalele dimensiuni ale sinelui sexual sunt: deschiderea către experiență – recunoașterea plăcerii sexuale și sentimentul de libertate în desfășurarea activităților sexuale; stima de sine din punct de vedere sexual – evaluarea pozitivă a propriei sexualități (acțiuni, emoții, gânduri, atitudini etc.), precum și modul în care este perceput propriul corp în contextul activităților sexuale; anxietatea sexuală – tensiunea, disconfortul și alte atitudini negative în legătură cu viața sexuală. Deoarece aceste dimensiuni sunt în strânsă legătură cu multe planuri ale personalității și deoarece sexualitatea este o parte ce reprezintă fidel întregul, ghidajul unui specialist în ceea ce privește descoperirea, cunoașterea și înțelegerea sinelui sexual poate fi de mare ajutor. 

Pentru mai multe informații vă recomandăm: Sexualitatea masculină50 de mari mituri despre sexualitatea umanăMăștile masculinității

Pagina de Psihologie

Informații utile, articole de psihologie, o agendă a activităților și evenimentelor din sfera psihologiei, magazin virtual. Împarte informația - sănătatea relațiilor noastre este cea mai importantă resursă pe care o avem.

Back To Top
×Close search
Caută