O știm de la „Abracadabra“, de la „Școala Vedetelor“, de la MTV, de la PRO TV și de la nenumărate festivaluri. Mereu plină de viață, Oana Tache face ce face și este mereu prezentă în cele mai inedite proiecte, în cele mai faine și mai noi producții (în special muzicale), în prezent purtând titulatura de digital host și content creator. Extravertită și mereu cu zâmbetul pe buze, Oana ne-a dezvăluit în interviul de mai jos ce nu vrea să știe lumea despre ea.
Care este comportamentul tău „dubios“ în cuplu – de care nu ești mândră, dar îți este greu să-l schimbi?
Sunt foarte încăpățânată. Dacă mi-a intrat ceva în cap, atunci când vreau, TREBUIE. Și sunt dependentă de muncă. Însă, dacă până la relația actuală, eram „măritată“ cu jobul, iar planul emoțional era mereu pe locul doi, acum, zic eu, mi-am găsit echilibrul. Unde mai pui că, anul trecut, m-am măritat pe bune și pare că suntem într-o lună de miere prelungită, în care defectele nu sunt văzute ca defecte și nici ambiția mea nu-l descurajează, ci dimpotrivă. Sau poate că ne-am găsit… doi dubioși, și atunci nimic nu mai e „anormal“.
Ce faci, atunci când ceva nu-ți iese?
Nu mă las. Sigur iese, mai devreme sau mai târziu, și îmi iese mai bine decât în prima fază. Sunt pozitivă și optimistă, iar atitudinea asta m-a ajutat și în evoluția profesională, dar și pe plan personal. De la o relație la alta, mi-a fost mai bine; și, de la o etapă la alta, am crescut. „There is only one way. Forward.“
Care este acel gest repetitiv al tău pe care te enervezi cel mai des?
Mă tot „pierdeam“ pe rețelele de socializare într-o vreme, scormoneam în disperare pe Instagram, până când am făcut niște cure de detoxifiere digitală. Și a fost bine; și e bine. Cred că suntem capabili să ne autoeducăm, ca să ne eliberăm de obiceiurile de care vrem să scăpăm. Pentru că nu există „nu pot“. Există, eventual, „nu vreau“. Dar cel mai bine e când vrem.
Cel mai ciudat cadou de Crăciun pe care l-ai primit?
Am primit la un moment dat, de Crăciun, o șopârlă. O agama, ca să fiu mai exactă în ceea ce privește specia. Am învățat multe despre terarii, hrană vie etc. Am ținut-o 6 luni, după care am plâns vreo 3 zile când a murit. Atunci am învățat că România nu e Australia. Și mi-am anunțat toți prietenii că nu mai primesc daruri exotice.
Cea mai recentă glumă bună pe care ai auzit-o…
„- Am învățat, în sfârșit, să spun NU.
– Și dacă-ți propun, acum, un nou proiect???
– O să-ți răspund: «De ce nu?!»“
Care este relația ta cu greutatea corporală? Cât de mult te preocupă acest subiect?
Mi-a făcut-o metabolismul prima oară la 25 de ani și am luat vreo 7 kg într-o vară. Le-am dat jos. Acum, a reapărut problema. Și n-au mai fost 7, sunt vreo 10 kg. Dar am niște diete ușoare, bazate pe disociere, care mă ajută ocazional, când am vreo perioadă în care mi se pare că nu îmi mai place de mine. Dacă aș considera că e nasol de tot, clar, aș lua atitudine. Dar aș merge mai mult pe sport, pentru că sedentarismul este boală mai grea decât mâncatul aiurea… Părerea mea.
La ce vârstă ai descoperit adevărul despre Moș Crăciun și cum ai reacționat?
℗PUBLICITATE
Cred că aveam vreo 7 ani când am găsit la ai mei, în șifonier, cadourile ce urmau să ajungă sub brad. N-a fost vreo mare tragedie, pentru că bănuiam că e așa și pentru că am căutat mereu să aflu ce e real și ce nu. Mi-am făcut-o cu mâna mea tot timpul, dacă vrei. Știu că marea majoritate preferă să aibă impresia că e informată, dar câțiva dintre noi chiar caută informațiile și vor să informeze cum trebuie. E nevoie de povești reale, mai mult decât de sclipici.
Ce faci, atunci când nu poți să dormi?
Deschid laptopul, nu televizorul. Dacă creierul e încă activ, îi dau de lucru. Așa că aleg să muncesc. Recuperez ce-a rămas în așteptare, de peste zi. Însă relația mea cu somnul e una specială. Eu nu mă iau de el dacă nu e cazul, el nu îmi pune bețe în roate dacă am treabă și dispun numai de 20 de minute pentru o repriză scurtă de somn. Ne înțelegem bine.
Ai apelat de-a lungul timpului la consiliere psihologică?
Nu, dar aș fi mincinoasă să spun că nu am avut de-a face cu anxietatea sau că atacurile de panică nu au făcut parte din viața mea, în perioadele foarte stresante. Am identificat factorii care îmi făceau rău și i-am eliminat. Dar nu mi-ar fi rușine să merg la psiholog. Cred cu tărie că trebuie să fim foarte atenți la sănătatea psihică și mai cred că ar trebui să se pună mai mult accent pe campaniile de conștientizare și educare în ceea ce privește mersul la terapie.
Cum reacționezi, atunci când ești criticată în online?
Critica e mereu bine-venită. Prefer oamenii care îmi spun deschis ce cred, prefer un șut în fund spre un pas înainte, decât așa-zișii amici, care mă aprobă continuu și nu mă ajută să evoluez. Avem multe de învățat unii de la ceilalți, perspectivele diferite sunt mai constructive decât învârtitul în același cerc, în aceeași bulă. Prefer să ies din bulă și să fiu scoasă din zona de confort, decât să rămân într-un punct.
Care crezi că este acel lucru care altora li se pare ciudat, dar ție, normal?
Ciudat, anormal, altfel, diferit – toate par niște etichete puse de o societate care încă mai încearcă, din răsputeri, să uniformizeze. Deși trăim într-o eră puternic avansată în termeni tehnologici, o epocă a globalizării și migrației, a diversității și a nișelor, a informației, încă mai încercăm, parcă, să stabilim ce pare a fi ok sau mai puțin ok.
Uite, pentru mama, e ciudat felul în care aleg să risc, mereu, fără frică. De la salturi cu parașuta, până la plecări în celălalt capăt al lumii; sau diverse decizii profesionale. Pentru fratele meu mai mic a fost, mereu, ciudat felul în care mă îmbrac – „ca din videoclipurile de pe MTV“. Pentru soțul meu a fost ciudat faptul că fac, anual, maraton de festivaluri și concerte LIVE. Și totuși, la finalul zilei, dacă cei din jur te văd fericit pentru că faci ce îți place și ce îți face bine, parcă nu mai e așa ciudat nici pentru ei.
Toți suntem într-un fel. Și e bine că suntem atât de diferiți și că alegem să ne exprimăm diversitatea. Cred că ne-am plictisi teribil să ne uităm în oglindă și să vedem că suntem toți la fel sau să gândim într-o singură direcție. Trendurile nu se creează urmărindu-i pe alții.
Ce lecție dificilă ai învățat în relația de cuplu?
Că e bine dacă oamenii se mai și despart. Că ne apropiem și evoluăm împreună, într-o anumită perioadă a vieții. Și că, la fel de natural, vine și momentul în care drumurile se despart și fiecare trece mai departe, la nivelul următor. Nu poți să dăruiești fericire, dacă nu ești fericit; așa că e important să fii sincer și să ai curaj să mai spui și „stop“ uneori. Ca să o poți lua, din nou, de la capăt.
Dacă în decembrie ai avea șansa de a-ți fi îndeplinite două dorințe… care ar fi acestea?
Uite, asta n-aș vrea să știe lumea despre mine. O dată, pentru că sunt superstițioasă. Și, în al doilea rând, pentru că îmi place să surprind. Dar o să vedeți dacă mi se îndeplinesc dorințele, urmărindu-mă pe www.oanatache.ro. Vă țin la curent și în 2020. La mulți ani!
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
