Asistăm, tot mai des, la diferențe de opinie sau dispute pe diferite teme care aprind spiritele în spațiul public. Iar cel mai recent exemplu de dispută, la care am fost cu toții martori, a fost concertul trupei Coldplay. Aici am avut parte de o formă diferită, prin care spectatorii veniți la concert și-au exprimat opinia fie pe stadion, fie ulterior în social media. Aceste evenimente au ajuns să fie un subiect controversat, dar pe lângă huiduieli, preferințe muzicale, drepturi și libertăți, vreau să privim, cu un plus de detașare, spre ceea ce ochii mei de terapeut relațional au văzut în acest context: spațiul de impas în care ne este greu să stăm.
Când mă gândesc la asta, îmi vine în minte o frază pe care o aud adesea în cabinet din partea cuplurilor, atunci când pare că cei doi nu reușesc să ajungă la o viziune comună. Frustrat, unul dintre parteneri spune: „Hai să cădem de acord că nu suntem de acord!“, după care întreaga conversație se încheie abrupt. Iar de aici, puține lucruri mai pot fi făcute, deoarece crește reticența, iar nevoile rămân neîmplinite.
Dar ce-ar fi dacă diferențele de opinie ar fi, de fapt, începutul și nu finalul conversației?
Discuțiile pe marginea subiectelor sensibile sunt, adesea, inconfortabile
Conversațiile dificile își au rădăcina, de multe ori, în diferențele dintre oameni. Este acel sentiment familiar în care îți crește pulsul, acel fulger de anxietate care te lovește atunci când cineva drag sau pe care-l admiri exprimă idei cărora te opui cu fermitate. Are sens să fii vizitat de aceste reacții viscerale și nu e nimic de blamat. Discuțiile despre subiecte sensibile, precum politica, religia sau problemele sociale, au pus capăt prieteniilor, ba chiar au fisurat legături trainice de familie. A aborda aceste subiecte poate fi la fel de riscant ca atunci când te joci cu focul.
Pentru că miza este foarte importantă: nu se dezbate care e cea mai bună marcă de lapte, ci în joc sunt valorile, convingerile și, adesea, identitățile indivizilor. Cei mai mulți dintre noi își doresc, în mod real, ca lumea să fie mai bună, dar, de cele mai multe ori, avem viziuni total diferite despre cum ar trebui să arate această „lume mai bună“.
Monologul este modelul de interacțiune cel mai des întâlnit în disputele dintre oameni
Pe lângă sentimentele care apar natural, atunci când ne întâlnim cu aceste diferențe dintre noi, cred că este vorba și despre modelele de discurs la care suntem expuși, care nu au în centru o conversație reală. Chiar și atunci când persoane cu opinii opuse apar în dezbateri televizate, ele tind să poarte un monolog: pur și simplu vorbesc unul lângă celălalt sau unul înspre celălalt.
Această absență a modelului de conversație între oamenii care nu împărtășesc aceeași opinie a pătruns și în propriile vieți. Ajungem să ne exprimăm în mod deschis părerile și spunem mai multe doar dacă deducem că ceilalți participanți la conversație sunt de acord cu noi.
De ce e benefic să nu închizi fulgerător conversația sau să nu opui rezistență prin diferite reacții puternice? Imaginează-ți doar ce s-ar întâmpla dacă scopul diferențelor de opinie n-ar fi acela de a cădea de acord, ci de a crea un dialog. Ce s-ar întâmpla dacă, în loc să depui atâta efort în a-l contrazice, a-l controla sau a-l schimba pe celălalt, ți-ai îndrepta energia și resursele pentru a-l vedea pe celălalt și pentru a-ți manifesta curiozitatea față de felul în care a ajuns să aibă această opinie?! Cu alte cuvinte, se poate deschide o conversație, fiind de acord că nu suntem de acord și vorbind despre aceste diferențe, fără a încerca să-l faci pe celălalt să se răzgândească, ci doar încercând să-l auzi.
Conversația autentică te ajută să te simți în siguranță
Puterea conversației nu constă în schimbarea atitudinilor sau a părerilor. Ea este importantă deoarece ne ajută să fim de acord și să ne clarificăm conceptele și subiectul despre care vorbim. Acesta este un prim pas necesar înainte de a putea să aducem argumente față de celălalt. Adică vorbim despre diferențele dintre conceptele noastre.
℗PUBLICITATE
Până la argumente și opinii, cred că acesta e cel mai important pas, tocmai pentru că, așa cum spuneam la început, diferențele vin cu aceste reacții viscerale la pachet care declanșează mecanisme automate de apărare, trimițându-ne foarte rapid înspre monolog.
Adesea observ cupluri care-și exprimă frustrările față de diverse comportamente cu atât de mult patos, iar după ce se încheie discursul, ajung la concluzia că n-au vorbit despre același lucru. Astfel, reacționăm puternic la diferit și diferențe, înainte să depunem efortul de a înțelege care este subiectul comun despre care avem păreri diferite. În direcția acestei idei, dr. Art Markman a realizat un studiu în care a invitat oameni cu păreri diferite să poarte o conversație despre o dilemă morală. La finalul dialogului, participanții au ajuns să împărtășească o perspectivă similară asupra respectivei dileme, chiar dacă n-au fost de acord cu privire la modul în care ar trebui rezolvată aceasta.
Personal, mi se pare incredibil cum putem găsi un teritoriu comun, un cadru care să ne ofere înțelegerea de ansamblu. Iar asta ne face să ne simțim mai în siguranță. Din sentimentul de siguranță se nasc disponibilitatea, angajamentul și curiozitatea. Atunci când le putem aduce pe toate acestea în spațiul dintre noi, s-ar putea să ne trezim că suntem mai degrabă colaboratori ce vin cu idei, și nu inamici. Te invit, așadar, să facem împreună câteva #PsihoDescoperiri despre cum putem tolera diferențele și situațiile de impas.
- Rămâi la fapte!
Când există opinii opuse, există cel puțin două versiuni ale aceleiași povești. Înainte de a intra într-o discuție, e important să-ți clarifici punctul de vedere și care sunt argumentele cu care-l susții. Uneori, oamenii vor doar să aibă dreptate și vor combate până la capăt într-o discuție pentru a demonstra că au dreptate. Când te rezumi strict la fapte, argumentul este logic și simplu. Iar asta ar trebui să mențină o discuție vie și sinceră. De asemenea, a vorbi despre fapte vine cu oportunitatea de a afla despre gândirea, convingerile și punctul de vedere al celuilalt, pe care poate nu l-ai întâlnit niciodată sau pe care nu l-ai înțeles pe deplin. În cele din urmă, acest lucru te poate ajuta să-ți extinzi modul de a gândi și de a simți.
- Detașează-te de control!
Când încerci să convingi pe cineva și acesta opune rezistență, este incredibil de tentant să exerciți controlul și dominația. Controlul nu numai că produce un dezechilibru de putere, dar stimulează frustrarea și resentimentele, ba chiar erodează încrederea. Adevărul simplu al unei societăți libere este că nu-i poți controla pe alții și nu-i poți forța să creadă ceea ce-ți dorești tu. Asemenea încercări sunt fundamental injuste și aparțin regimurilor totalitare. Chiar dacă crezi că ideile tale sunt corecte și ireproșabile, folosirea controlului sau a manipulării te îndepărtează de cauza ta și inundă comunicarea cu negativitate, dăunând șanselor pe care le-ai putea avea la o conversație prin care să convingi cu argumente.
- Activează-ți „urechile emoționale“!
Ai fi surprins(ă) cât de greu este, uneori, doar să-l asculți pe celălalt. Pentru mulți oameni, este greu să rămână în rolul de receptor și să accepte cuvintele rostite de altcineva. Ascultarea este o artă. Încercând să-ți menții atenția la mesajul transmis de celălalt, fără să te gândești la următorul tău răspuns, depui efortul de a auzi totul, așa cum ți se spune. Mai multe despre cum să fii (și) un bun ascultător găsești în acest articol.
- Consolidează-ți relațiile!
Pe măsură ce înveți să lucrezi cu impasul, vei avea mai multe oportunități de a acorda credit acolo unde se cuvine. Afirmații precum „Acesta e un punct bun… “, „Sunt de acord cu tine că… “ și „Este ceva ce cred și eu… “ sunt modalități de a arăta unui partener de conversație că ești rezonabil(ă) și bine intenționat(ă). Acest tip de deschidere în conversație stimulează respectul și colaborarea.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
