Într-unul dintre cele mai recente episoade din podcastul #PărințiCuMinți, jurnalista Simona Gherghe, experta în educație Oana Moraru și psihoterapeuta Alina Uricec au abordat tema prevenției și a intervenției în trauma la copii și adolescenți, pornind de la una dintre cele mai recente publicații de la Editura Pagina de Psihologie, Trauma prin ochii copilului.
Trauma și miracolul natural al vindecării
Trauma este o experiență subiectivă care poate determina schimbări în dezvoltarea și funcționarea copiilor, dar nu este o sentință pe viață. După cum ne arată și autorii cărții, dr. Peter Levine și Maggie Kline, „când energia nu este descărcată pe deplin, ea nu dispare pur și simplu, ci rămâne blocată, creând potențialul pentru simptome traumatice.“
În esență, responsabilitatea adultului este să ajute copilul să-și activeze miracolul natural al vindecării, fără să minimalizeze sau maximizeze energia sistemului nervos din corpul celui mic. Astfel, putem preveni blocajul traumei dacă înțelegem că secretul evitării traumei copilul este să „epuizeze“ energia în exces cauzată de procesul de apărare.
Cu cât copilul este mai mic, cu atât are mai puține resurse ca să se protejeze singur. De exemplu, un preșcolar sau un elev din clasele primare nu poate să scape sau să se lupte cu un câine feroce, în timp ce sugarii sunt chiar în imposibilitatea de a se încălzi singuri. Din aceste motive, în prevenirea traumei este crucială protecția oferită de către adulți responsabili, care percep și îndeplinesc nevoile de siguranță, căldură și liniște ale copiilor. În plus, adulții pot asigura adesea starea de confort și siguranță a copiilor prin dăruirea unei jucării de pluș, a unei păpuși, a unui îngeraș sau chiar prin prezentarea unui personaj fantastic ce poate îndeplini rolul unui prieten imaginar. Aceste obiecte pot consola, mai ales, atunci când copiii trebuie să se despartă temporar de părinții lor, dar și ca să-i ajute pe cei mici să adoarmă, când sunt singuri noaptea în camera lor. Asemenea resurse pot părea neînsemnate pentru un adult, dar se pot dovedi vitale pentru a preveni ca cei mici să fie copleșiți.
Adulții care au primit în copilărie acest tip de conectare sigură, când erau înspăimântați, pot spune că informația de mai sus este „de bun simț“. Asta înseamnă că nevoile copiilor sunt observate și îndeplinite. Totuși, din perspectivă istorică, nevoile copiilor au fost în mod reprobabil minimalizate, dacă nu chiar complet ignorate. Neuropsihiatrul Daniel Siegel, autorul renumitelor cărți Mintea și Inteligența parentală, oferă o sinteză a cercetării neurobiologice, subliniind tocmai cât este de crucial pentru sugari și copii să primească din partea adulților siguranță. Creierul timpuriu își dezvoltă inteligența, reziliența emoțională și abilitatea de a se autoregla prin modelarea și formarea anatomo-neuronală care au loc în contextul relației față-în-față dintre bebeluș și îngrijitorul său adult.
℗PUBLICITATE
Important de reținut
Probabilitatea de a dezvolta simptome traumatice este legată atât de nivelul de blocaj, cât și de energia vitală nedescărcată care a fost inițial mobilizată pentru opțiunile de luptă sau fugă. Acest proces autoprotector a luat-o razna acum.
Copiii au nevoie de sprijin pentru a se elibera de această stare de încărcătură emoțională extremă, având în vedere cât sunt ei de predispuși la efectele traumei. Uită miturile potrivit cărora bebelușii și copiii mici „sunt prea mici ca să fie afectați“ sau că „nu contează ce se întâmplă, pentru că nu-și vor aminti“. Ceea ce nu era atât de evident devine clar, pe măsură ce descoperim că fetușii, nou-născuții și copiii foarte mici prezintă cel mai ridicat risc la stres și traumă, din cauza faptului că sistemele lor nervoase, motorii și perceptuale nu sunt încă dezvoltate.
Această vulnerabilitate se aplică și copiilor mai mari care au o mobilitate redusă din cauza unor dizabilități permanente sau temporare, cum ar fi dacă au o atelă, un corset sau un ghips, din cauza unei accidentări sau a unei corecții ortopedice. Mai multe exemple reale, explicații concrete și sugestii de intervenție sunt prezentate în conversația dintre Simona, Oana și Alina.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
