Camelia Șucu este una dintre cele mai cunoscute femei din România, tenacitatea, perseverența și inteligența de care dă dovadă ajutând-o să devină o inspirație reală pentru multe fete și femei din țara noastră. Dincolo de toate acestea, Camelia este și o persoană cu multă energie pozitivă, care se încrede în bine și care trăiește conștientă de faptul că oamenii au nevoie de susținere reciprocă. De curând, Camelia a fost numită președinta Societății Naționale de Cruce Roșie din România. Deoarece, de-a lungul anilor, Camelia a fost o prietenă apropiată a Paginii de Psihologie, ne-am dorit să aflăm mai multe despre noua ei misiune și să marcăm acest moment important din activitatea ei profesională.
Ne-am bucurat să aflăm că ai fost aleasă să reprezinți Crucea Roșie, în țara noastră. Cum ai primit vestea și care au fost reacțiile celor dragi?
Vestea a venit cu bucurie, evident, cu emoție și, mai ales, cu responsabilizare. Crucea Roșie este o instituție pe care eu o respect din adâncul sufletului și la care m-am raportat întotdeauna ca la un reper în materie de valori, implicare și bune practici. De-a lungul carierei mele de antreprenoare, am contribuit la cele mai diverse cauze, pentru că așa am simțit că trebuie să fac: să ofer șanse celor mai puțin norocoși decât mine, să dau înapoi într-o țară care mie mi-a dat șansa la prosperitate personală. Reacția celor dragi nu a diferit cu nimic față de a mea: a fost profund umană și autentică.
Ce s-a schimbat în viața ta de când ai devenit președinta Societății Naționale de Cruce Roșie din România?
Nu pot să spun că numirea m-a schimbat semnificativ, pentru că eram obișnuită să contribui în societate, iar a face bine a fost mereu un gând intim. Ce s-a schimbat însă este faptul că agenda Crucii Roșii Române s-a inserat printre prioritățile mele: sunt conștientă că reprezint o instituție remarcabilă, ale cărei standarde și valori obligă la a-i onora inițiativele în cel mai profesionist și responsabil mod cu putință.
O țară întreagă te cunoaște din rolul de femeie de afaceri. Ce anume din know-how-ul din business vei folosi în noul tău mandat?
Îmi place să cred că voi folosi întreaga experiență acumulată pe deplin în noul meu rol și mandat și pot spune că sunt cu totul acolo unde sunt. Dincolo de experiența antreprenorială care mă va ajuta în gestionarea și planificarea unor inițiative, îmi voi folosi rețeaua personală acolo unde cred că-mi va fi de ajutor. Când ai făcut afaceri toata viața, ai cu siguranță oameni pe care-i cunoști, pe care te bazezi și cărora le poți cere ajutorul, pentru cauze frumoase, nobile. Sunt un om optimist din fire și cred în bunătatea din oameni.
Care este misiunea Societății Naționale de Cruce Roșie din România și cum putem noi, societatea civilă, să o susținem?
℗PUBLICITATE
Crucea Roșie Română asistă persoanele vulnerabile în situații de dezastre și de criză. Prin programele și activitățile sale în beneficiul societății, contribuie la prevenirea și alinarea suferinței sub toate formele, protejează sănătatea și viața, promovează respectul față de demnitatea umană, fără nicio discriminare bazată pe naționalitate, rasă, sex, religie, vârstă, apartenență socială sau politică. Pe scurt, sprijină comunitățile să facă față crizelor, prin implicare umanitară, voluntară, nobilă. Putem susține Crucea Roșie Româna și demersurile ei participând la programe de voluntariat, prin donații și sponsorizări, prin promovare și comunicare constantă, prin menținerea ei ca subiect de interes pe agenda publică.
Care sunt cele mai mari provocări pentru un ONG în România zilelor noastre?
Prima care-mi vine în minte ține, evident, de nevoia de finanțare. ONG-urile preiau în mod firesc provocările oricărei instituții care are nevoie să desfășoare proiecte (resurse de bani și timp, dar și resurse umane de talent) la care se adaugă provocările specifice, acelea care țin de caracterul considerat, de obicei, „secundar“, „non-vital“ al unei inițiative – deși, în cazul Crucii Roșii, obiectivul este chiar să salveze vieți. Ajutorul necondiționat, voluntariatul sunt aferente timpului rămas liber dintr-o activitate economică lucrativă, care este prioritară într-o societate. A obține finanțare, a gestiona eficient resursele (de obicei, puține) raportate la nevoi, a menține motivația și implicarea oamenilor la cote înalte sunt tot atâtea provocări pentru managementul unui ONG, cu atât mai mult al unui ONG caritabil.
Ce consideri că avem nevoie, ca români, să învățăm despre responsabilitatea socială și grija față de semeni?
Suntem oameni cu toții și nu cred că noi, românii, am avea de învățat o lecție neapărat diferită față de cea pe care trebuie să o învețe orice om pe lumea asta: că respectul și sprijinul pentru cei care au nevoie nu este secundar față de nimic. Că ajutorul necondiționat și bucuria pură de a contribui la o cauză care nu-ți aduce beneficii imediate nu fac decât să întărească umanitatea cea mai profundă din noi. Responsabilitatea socială este o chestiune care se învață, se exersează, se rafinează chiar, iar societățile cele mai avansate din lumea asta se definesc în esență în funcție de gradul de responsabilitate socială la care au ajuns.
Știm că ești o bunică iubitoare și mândră, ce ți-ai dori să învețe nepoții tăi din mandatul pe care l-ai primit cu atât de multă asumare?
Că a face bine este în cel mai intim mod legat de faptul de a fi om.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
