Recent mi-a atras atenția conceptul de „sexism benevol“. Trebuie să recunosc că, la început, am încercat să înțeleg ce fel de comportamente sau vorbe pot fi etichetate ca reprezentând sexism benevol. După ce am aflat, m-am întrebat dacă acest gen de sexism le poate face rău cu adevărat femeilor, și dacă da, cum anume?
Acum aproape un an, Manuela Bretto și David Matthew Doyle de la Universitatea Exeter din Marea Britanie au publicat o recenzie pe această temă în jurnalul Nature reviews psychology. Teoria ambivalentă a sexismului, care stă la baza articolului, face distincția între sexismul ostil și sexismul benevol.
O atitudine „aparent“ pozitivă
În general, sexismul are un efect asupra modului în care femeile și bărbații sunt percepuți, a felului în care alții se comportă cu aceștia, precum și a modului în care noi înșine ne percepem, ne comportăm și luăm decizii. Sexismul ostil se referă la atitudinea negativă pe care alții o au despre femei sau bărbați, atitudine care se observă în comportament (de exemplu, bărbații care spun despre femeile din trafic că șofează prost, pentru că sunt femei).
Sexismul benevol se manifestă ca o atitudine aparent pozitivă față de femei sau bărbați, atitudine care este însă dăunătoare, pentru că contribuie la menținerea sau dezvoltarea diferenței de gen (de exemplu, un bărbat care spune despre soția sa că aceasta nu trebuie să aibă un permis auto și să conducă o mașină, pentru că este delicată și n-ar vrea să fie expusă pericolelor, el fiind oricum acolo să o protejeze și să aibă grijă de ea).
Ne putem întreba cum poate o atitudine pozitivă să aibă un efect negativ. Sexismul benevol reprezintă aprecierea femeilor care au idealuri tradiționale (de exemplu, a avea grijă de copii, a fi casnică). Femeile sunt văzute și apreciate pentru trăsături cum ar fi: căldura, gingășia și grija față de alții. Femeia portretizată astfel este considerată automat ca fiind slabă și incapabilă să aibă grijă de propria persoană. În această abordare, bărbații sunt văzuți ca fiind responsabili de protecția și siguranța fizică și materială a femeilor și a familiei, în timp ce femeile sunt responsabile de reproducere, creșterea copiilor și gospodărie.
Sexismul benevol nu este perceput inițial ca fiind dăunător, ci poate fi perceput ca fiind chiar flatant, pentru că oferă protecție și atribuie trăsături pozitive femeilor. Însă femeile sunt apreciate pentru trăsături care nu sunt relevante pentru a dobândi statut și putere sau nu sunt asociate cu competența.
Studiul a mai arătat și faptul că femeile se confruntă mai frecvent pe parcursul vieții cu sexismul benevol decât cu sexismul ostil. Femeile care simt că mediul în care trăiesc nu este sigur vor accepta ușor sexismul benevol, pentru că acesta le promite protecție. Despre bărbați știm că folosesc mai frecvent sexismul benevol, atunci când simt că masculinitatea lor este amenințată sau că relația lor romantică este în pericol.
℗PUBLICITATE
Costurile sexismului benevol asupra femeilor
Pentru femei, experimentarea sexismului benevol este asociată cu sentimentul de anxietate și furie, cu o încredere și stimă de sine scăzute și cu o stare de bine diminuată. Un studiu experimental a arătat faptul că expunerea la sexism benevol duce la activarea zonei dorsolaterale a cortexului prefrontal, o regiune a creierului implicată în controlul cognitiv și suprimarea gândurilor, acest lucru sugerând faptul că femeile ruminează o vreme la conținutul mesajului sexist.
Sexismul benevol influențează modul în care femeile sunt privite și tratate la locul de muncă, fiind asociat cu standarde de competență mai scăzute pentru femei decât pentru bărbați. Acesta influențează și alegerea profesiei, direcționând femeile și bărbații spre profesii catalogate ca fiind tipic feminine sau masculine.
Sexismul benevol are un impact asupra modului în care persoanele își aleg partenerul de cuplu și a felului în care aceștia se comportă în relație. Acesta promovează împărțirea tradițională a sarcinilor pentru femei și bărbați în cuplurile heterosexuale.
Din fericire, astăzi, femeile și bărbații încep să aibă, în cadrul familiei, atât roluri atribuite în mod tradițional femeilor, cât și roluri atribuite în mod tradițional bărbaților. Personal mi-am dorit foarte mult să fiu mamă. Într-un exercițiu de dezvoltare personală, m-am proiectat la finalul vieții și m-am gândit ce regrete aș avea. Am ajuns la concluzia că cel mai mare regret al meu ar fi acela de a nu fi fost mamă. Am o relație în care ne împărțim sarcinile, dar deseori m-am surprins ca fiindu-mi extrem de dificil să deleg sarcini care, în mod tradițional, revin femeii. Mi-a fost greu să apelez la ajutorul unei bone, să fac cumpărăturile online, să accept o mașină de spălat vase sau să angajez o persoană care să facă curat periodic în locuința noastră. Însă am înțeles că am ales să fiu mamă și soție, dar că-mi doresc să cresc și profesional, pentru că profesia mă împlinește ca om și, fără creștere și realizări în acest plan, nu pot fi soția și mama de care familia mea are nevoie.
În ședințele de psihoterapie, lucrez frecvent cu adolescente sau tinere care-și doresc independența cu orice preț și care nu vor, sub nicio formă, să corespundă imaginii tradiționale a femeii. Ele caută însă parteneri care folosesc sexismul benevol pentru că ei își doresc să poată oferi stabilitate financiară și protecție. Ceea ce le recomand clienților și ce cred că este extrem de valoros pentru o relaționare sănătoasă este să vorbească despre imaginea pe care o au despre femei și bărbați. Ce cred că ar trebui să aducă fiecare în relație și ce este, de fapt, important pentru partenerul sau partenera lor să fie lăsați să aducă în relație?
Referințe: Barreto, M., & Doyle, D. M. (2023). Benevolent and hostile sexism in a shifting global context. Nature reviews psychology, 2(2), 98-111.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
