Dacă ți-ai pus întrebarea aceasta de câteva ori în viață, cred că e un lucru firesc și e tare valoros că poți să te uiți înspre tine cu curiozitate. Un lucru foarte important de luat în calcul când faci această diferență este să te uiți la mesajele comunităților din care faci parte. Fiind o ființă profund relațională, este normal să ai anumiți oameni de referință, cu care ai legături semnificative. Ce atitudini au aceștia față de grija de sine?
În România predomină mentalitatea sacrificiului, ceea ce înseamnă că, de multe ori, atunci când cineva nu se sacrifică, este catalogat direct ca fiind egoist, inadecvat, greșit. Fiind un mesaj care a circulat transgenerațional, e firesc ca oamenii să continue să se simtă în pericol când pășesc în afara alegerii de sacrificiu. E posibil ca în jurul tău, mai aproape sau mai la distanță, să apară această reacție. De aceea, e bine să fii conștient de această distorsiune specifică multor oameni din societate.
De ce se confundă ușor grija de sine și sacrificiul?
Grija de sine precară vine dintr-o deconectare de propria persoană. Această deconectare este în sine trauma. Atunci când evenimentele prin care oamenii trec sunt copleșitoare și în nesiguranță, se produce această ruptură în propria persoană (în structura sinelui). „A te uita înspre interiorul tău“ devine foarte periculos, pentru că e copleșitor să simți durerea, rușinea și confuzia.
De multe ori, egoismul este o etichetă pusă atunci când nu sunt cunoscute sau integrate aceste lucruri, intervenind natural acea parte din oameni care judecă ceva ce le este străin sau chiar interzis. Și nu sunt puține contextele în care se pune această etichetă prin judecată.
Cum arată cu adevărat egoismul
- Persoana nu acceptă, în general, că ceilalți pot simți emoții sau pot avea perspective diferite de cele proprii și nu le lasă spațiu pentru asta;
- Persoana nu poate lăsa niciodată deoparte disconfortul propriu, pentru a se uita (și) la disconfortul celuilalt;
- Persoana nu acceptă că vreo cerere, așteptare, nevoie a sa poate fi refuzată sau neîndeplinită de cei din jur (apropiați sau străini);
- Persona nu este deschis(ă) la negociere în general.
Ce este grija de sine
Grija de sine este un proces care presupune, în primul rând, conectarea cu propria persoană. Acest lucru înseamnă recunoașterea rănilor, a tiparelor de reacție și a trăirilor emoționale care apar în plan personal. Conectarea presupune și atenția la corp și la senzațiile și semnalele pe care le transmite despre emoții.
Conține o rezervă constantă de resurse de reglare emoțională, pe care le poți dezvolta prin încercare și eroare. E nevoie de disciplină (nu perfecțiune și exigență) pentru asta. Să ai grijă de tine înseamnă să-ți poți vedea disconfortul și să-l poți conține și accepta treptat, fără să-l faci să dispară. Unul dintre exercițiile de ajutor este pendularea (mutarea blândă a atenției de la disconfort la ceva plăcut și invers).
℗PUBLICITATE
Pe măsură ce dezvolți resurse și poți sta cu disconfortul și durerea, vei tolera faptul că viața este imperfectă și că nu-ți pot fi îndeplinite toate cererile și nevoile. Poți fi, în continuare, activ implicat în îndeplinirea acestora. În același timp, exersezi flexibilitatea de a primi iubirea, libertatea, aprecierea în maniere diferite față de anumite idealuri create în timp. Răsfățul este ocazional, fără a încălca siguranța și libertatea celorlalți.
După cum se poate și subînțelege, grija de sine înseamnă, de multe ori, să-ți acorzi și lucruri în afara zonei de confort, dar care sunt necesare pentru corp și suflet. Spre exemplu, reducerea timpului petrecut online și conectarea cu natura, mișcarea fizică, cititul, începerea unui proces de terapie pentru a-ți înțelege emoțiile și rănile, formularea clară față de cei dragi a nevoilor și dorințelor, mindfulness etc.
Fiind conectat cu tine însuți (însăți), cu rezervorul de grijă față de sine umplut constant, atenția, compasiunea și grija față de ceilalți pot fi tot mai autentice și împlinitoare. Ceea ce dai celorlalți devine tot mai frumos.
Te invit să te întrebi „astăzi la ce nevoie a mea pot fi atent(ă)?“.
Articol realizat cu sprijinul Psylife.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
