skip to Main Content
Dimineața în Care Am Realizat Cu Adevărat Ce înseamnă Grija Față De Sine

Dimineața în care am realizat cu adevărat ce înseamnă grija față de sine

În drum spre cabinet, de dimineață, în timp ce frunzăream, „ca tot omul“, paginile de internet în căutarea a ceva – nici eu nu știu ce exact, dar menit să-mi facă ziua friguroasă și mohorâtă mai bună – am dat peste un articol interesant despre grija de sine. Dacă ar fi fost o altă zi, cel mai probabil, l-aș fi salvat pentru un moment viitor, când l-aș fi putut citi relaxată, având o cafea cu lapte în mână, căștile în urechi și pisoii torcându-mi în poală. Dar astăzi nu a fost o zi ca oricare alta. M-am trezit cu gâtul în piuneze, cu o durere de cap și cu stresul unei liste nesfârșite de lucruri de finalizat. Am fost copleșită. Și e abia luni. Și era abia dimineață. Și momentul meu de liniște nu părea prea aproape. Însă ceva din titlul articolului m-a intrigat, dar și alinat: „Grija de sine nu înseamnă doar băi cu sare de mare și tort de ciocolată“. A… nu? Atunci, ce înseamnă?

Le vorbesc adesea clienților mei despre iubirea de sine, responsabilitatea față de propria persoană, importanța atenției față de noi înșine, de un timp și-un spațiu pentru propriile nevoi sau dorințe. Iar de cele mai multe ori, răspunsurile pe care le primesc sună cam așa: „Nu știu să fac asta“ sau „De unde timp pentru răsfăț și grijă, în programul meu supraîncărcat?“ sau „Cum rămâne cu ceilalți – dacă am grijă de mine, nu înseamnă că sunt egoist(ă)?“ sau „Am încercat să fac asta, dar după, mă simt vinovată față de soț/ soție/ copil/ părinți/ prieteni și ajung să fac și mai multe lucruri pentru cei din jur“ sau „Totuși, eu sunt fericit(ă) dacă ceilalți sunt fericiți, nu trebuie să fac ceva anume pentru mine“ ș.a.m.d.

Îmi dau seama acum că, într-un fel sau altul, suntem fascinați de imaginea ideală a grijii de sine. Pentru cei mai mulți dintre noi, grija față de propria persoană pare desprinsă dintr-o reclamă TV: băi cu spumă și săruri, lumânări parfumate, stat în pat toată ziua răsfoind reviste, cineva care să ne aducă micul dejun în pat, masaj cu uleiuri parfumate sau plimbări și vacanțe în locuri exotice – în care ne proiectăm ca fiind într-o stare de continuă plutire, lipsiți de griji, îndatoriri sau stres. Și cu cât suntem mai stresați și copleșiți de activitățile de zi cu zi, cu atât investim mai mult în această imagine ideală a momentului perfect de relaxare și deconectare.

Nu e, însă, puțin trist și limitativ să ne imaginăm că avem grijă de noi doar în cazuri izolate și doar dacă o serie de criterii, impuse și ele social și comercial, sunt îndeplinite? Adică e ok să lucrez douăsprezece ore pe zi, atât timp cât în weekend pot să mă relaxez o oră într-o cadă cu sare de mare? Trebuie, oare, să așteptăm să ne simțim epuizați, pentru a avea grijă de noi?

Dar dacă grija față de propria persoană reprezintă mai mult decât a ne simți relaxați, mai mult decât a fi la curent cu ultimele trenduri în materie de haine și cosmetice, mai mult decât a nu avea nici o grijă sau a fi total absorbiți de ideea de a ne purta de grijă, mai degrabă decât a trăi în grija față de noi înșine, de cei din jur și de lumea noastră așa cum ne-o dorim?

Grija față de noi înșine este și despre a face lucruri care nu ne plac, care necesită efort, timp și resurse. Este despre a accepta că nu putem fi totul pentru toată lumea, că nu putem avea totul sau face totul. Este despre a face liste, despre a seta priorități, a ne gândi la finanțele noastre și, mai mult decât orice, grija față de noi înșine presupune să ne construim viața pe care ne-o dorim și din care să nu ne dorim să fugim, din când în când, în escapade de „bine, plăcere și bucurie“. Viața este și cea pe care o trăim în timpul programului de lucru și cea în care suntem cu mașina la spălătorie și cea în care trebuie să gătim, să spălăm, să plătim facturi sau să gestionăm un conflict cu o altă persoană.

Există o multitudine de articole, cărți, discursuri motivaționale despre cum să ai grijă de tine, ce produse să folosești, ce cărți să citești, ce tendințe să încerci, ce activități să practici – și, cu toate acestea, parcă suntem tot mai stresați și mai puțin abili în a ne purta de grijă și în a ne găsi resurse pentru o viață împlinită… tot căutând o rezolvare în afara noastră.

Erin Klassen autoarea cărții You care too much, a spus într-un interviu că, din punctul ei de vedere: „Există o foame de a ne simți mai bine. Toată lumea se simte aiurea tot timpul. Într-un fel, lumea e un loc destul de dur. Și există o mulțime de factori externi care ne fac să ne simțim foarte rău. Și apoi, cred că există și multă confuzie despre cine ar trebui să fim și cât de mult ar trebui să oferim și cât de mult ar trebui să ne pese. Deci, din nou, nu știu dacă vorbesc doar în nume propriu sau pentru toată lumea, însă pentru mine cred că… da, există, cu siguranță o foame de a găsi echilibrul între o traumă severă, ca să fiu sinceră, și pur și simplu a găsi modalități de a o depăși și de a-i face față.

Așadar, haideți să redefinim grija față de propria persoană, să o normalizăm și să o regăsim în gândurile, comportamentele și activitățile noastre. Haideți să conștientizăm ce anume ne face să ne simțim bine, de unde ne vine împlinirea și ce înseamnă pentru fiecare să se simtă îngrijit(-ă), sănătos(-oasă), într-o stare de bine – și să acceptăm că grija față de propria persoană este și despre efortul pe care îl investim, nu doar despre rezultatele pe care le așteptăm.

A avea grijă de noi înșine înseamnă și să ne acceptăm limitele, nu doar să ni le provocăm; să ne asumăm sacrificiile pe care dorim să le facem și să învățăm să refuzăm altele; să luptăm pentru visurile și țelurile noastre, dar să învățăm și să renunțăm la unele dintre ele, atunci când ne provoacă mai multă suferință decât împlinire; să investim mai mult în prioritățile noastre, chiar și când acest lucru înseamnă să-i dezamăgim pe cei din jur sau să fim puși față în față cu anxietatea noastră; să îndrăznim să ne trăim viața, chiar și atunci când nu corespunde imaginii pe care o au cei din jurul nostru despre cum ar trebui sau nu să facem asta; să ne dăm voie să ne bucurăm de noi înșine, să ne luăm mai puțin în serios defectele și eșecurile și să fim mai atenți la ce dăruim și cui; să ne permitem să lăsăm vasele murdare în chiuvetă pentru a petrece timp cu cineva drag sau să ne alocăm timp pentru a face ordine prin dulapuri, dacă asta ne dă o stare de bine; să fim atenți la presiunea pe care ceilalți o pun pe noi sau pe care ne-o însușim de unii singuri, de a face un lucru sau altul, chiar dacă nu-l dorim, doar pentru că se presupune că asta înseamnă grijă; să stăm cu emoțiile noastre, chiar și atunci când ne este dificil – pentru că a avea grijă de noi e și despre a crește, a ne vindeca, a ne educa, a ne redescoperi și a învăța din greșeli.

A avea grijă de noi e despre a trăi conștient. E despre a fi atenți și prezenți. Și e despre a fi umani, curioși, creativi și blânzi, în tot acest proces.

Sabina Strugariu

Sabina Strugariu este psiholog și psihoterapeut specializat în terapia integrativă. A absolvit un masterat în Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei. Deține o specializare de lungă durată în psihoterapia cu copii și adolescenți, în cadrul EUROCPS. Este, de asemenea, membră a Colegiului Psihologilor din România și a Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search
Back To Top
×Close search
Caută