În literatura de specialitate există nenumărate teorii care ne pot ajuta să ne creștem calitatea vieții și să ne îmbunătățim relațiile. Una dintre acestea este teoria stresului familial și analizează schimbările care apar în dinamica unei familii ai cărei membri au fost expuși unor puternici factori de stres. Chiar dacă nu este tocmai ușor de gestionat orice sursă de stres, înțelegerea acestei teorii ușurează procesul de a lua decizii atunci când apare o situație stresantă și îi ajută pe membrii familiei să-și păstreze conectarea și sentimentul de apartenență.
Deși populară în rândul psihoterapeuților care lucrează cu familii și cupluri, cel care a dezvoltat această teorie a fost sociologul american Reuben Hill, în 1949. Specialistul a fost interesat să observe modul în care sistemele familiale au fost afectate de realitatea celui de-al Doilea Război Mondial, analizând impactul separărilor și reunificărilor determinate de starea de război.
Ce se poate petrece în interiorul unui sistem familial?
După cum ne explică psihoterapeuții relaționali, fiecare familie reprezintă un sistem relațional. Acest sistem este format din membrii familiei și de rolurile, credințele, regulile, valorile, așteptările, limitele și răspunsurile lor la factorii de mediu. Uneori, când vine vorba despre sistemul familial, experții vorbesc și despre structura familiei care vizează subsistemele, granițele psihologice dintre acestea și tiparele de interacțiune. De regulă, o familie tradițională are cel puțin trei subsisteme de bază: subsistemul adulților (cei doi parteneri); subsistemul părinților (cei doi adulți în raport cu copiii lor) și subsistemul copiilor.
De exemplu, părinții îndeplinesc rolul de îngrijitori, în timp ce copiii se bazează pe ei atunci când vine vorba despre siguranță, supraviețuire și sprijin. Într-un sistem familial, părinții pot îndeplini toate rolurile de îngrijire pentru un copil, cum ar fi gătitul, curățenia și pregătirea pentru școală. În timp ce tot acești părinți fac parte și din subsistemul partenerilor și au de îndeplinit responsabilitățile specifice relației de cuplu, cu componentele sale psihologice, emoționale și biologice.
Într-un alt sistem familial, cel mai mare dintre copii poate prelua o parte dintre rolurile de îngrijire a fraților săi mai mici, cum ar fi responsabilitatea de a-i supraveghea atunci când părinții nu sunt în preajmă. Acesta poate fi unul dintre rolurile diferite de cele considerate „normale“ și, din această cauză, sistemul familial poate fi impactat negativ. În acest caz, putem spune și că granițele dintre subsisteme nu sunt clare și un membru din subsistemul copiilor ajunge în cel al adulților. În acest caz, copilul supra-responsabilizat este numit și „copilul parentificat“.
Ce este important de reținut este că valorile noastre, flexibilitatea rolurilor pe care le îndeplinim, credințele pe care ne bazăm arhitectura psihologică, regulile care ne guvernează comportamentele, așteptările care ne ajută în păstrarea speranței, limitele care ne protejează de pericole și răspunsurile diferite la factorii de mediu – toate acestea reprezintă dimensiuni unice ale sistemului uman și familial, care pot fi cultivate sau regândite cu ajutorul serviciilor de psihoterapie.
Dinamica familială în situații dificile sau provocatoare
Fiecare sistem familial are de trecut prin diferite crize sau situații dificile. Potrivit experților în studiul sistemelor familial, atunci când într-o familie apare o situație generatoare de stres, răspunsul ei variază în funcție de trei aspecte-cheie: obiceiuri membrilor familiei, felul particular în care aceștia au învățat să gestioneze stresul și abilitățile părinților de a-i proteja pe copii și de a asigura stabilitatea emoțională a familiei. După cum ne arată autorii cărților Parenting: cum să creștem copii inteligenți emoțional și Parenting pentru succes, un părinte poate țipa sau acuza, învinovăți și umili, sau poate aborda situația cu mult calm, curiozitate și dialog. Potrivit studiilor din psihologie, fiecare tip de reacție depinde de resursele interne și externe ale adultului și, desigur, de tiparele comportamentale cu care și-a obișnuit sistemul nervos să facă față provocărilor.
℗PUBLICITATE
- Denumim resurse interne acele abilități de gestionare a stresului și furiei, abilități de rezolvare a conflictelor, abilități de comunicare, capacitatea de autocontrol, atenție și conștientizare de sine.
- Denumim resurse externe tot ce este legat de resursele financiare, accesul la hrană și îngrijire medicală, sprijin social și comunitar, asistență fizică sau practică, precum și sprijin emoțional și psihologic, inclusiv terapie.
Câteva metode care pot ajuta la gestionarea situațiilor de stres familial
De cele mai multe ori, mintea umană are nevoie de exemple concrete pentru a înțelege cum să transpună teoria în practică. Prin urmare, iată câteva metode practice prin care putem gestiona mai bine perioadele de stres care se abat asupra sistemului familial.
- Planificați consilii de familie
Luați în considerare implementarea practicii de a avea câte un consiliu de familiei în care fiecare membru poate petrece un timp explorând modul în care factorii actuali de stres îl afectează pe el și pe ceilalți membri ai sistemului. Înainte de a intra în dialog unul cu celălalt, acordați-vă timp pentru a stabili câteva reguli comune. Sunt extrem de utile situațiile în care vorbim pe rând, facem referire la propriile trăiri sau experiențe emoționale și ceilalți, înainte de a da orice sfat, ne ajută să simțim că am fost înțeleși și acceptați. Un exemplu concret în acest sens este dialogul imago care este descris pe larg în cartea Dăruiește iubirea care vindecă.
- Cereți ajutorul unui terapeut de familie
Adesea consiliile de familie ne ajută în crearea sentimentului de apartenență și de siguranță interpersonală, dar există și situații extrem de dificile în care avem nevoie de extra ajutor. Dacă întâlnirile de familie nu au rezultatul scontat și mai degrabă par să intensifice tensiunile, luați în considerare participarea la terapie de familie. Un specialist din domeniul sănătății relaționale vă poate ajuta pe fiecare dintre voi să vă înțelegeți rolul și să vă rezolvați provocările, fără a intra în conflict cu restul familiei. Studiile de specialitate ne arată că psihoterapia familiei este eficientă în nenumărate situații: gestionarea stresului familial, pierderi sau proces de doliu, conflicte interpersonale, tulburări de anxietate sau de depresie, consum de substanțe etc.
- Timp împreună și timp de solitudine
Specialiștii susțin că ar fi util să creați o obișnuință în familie în care fiecare membru să aibă o oră pe care să o petreacă singur. În acest timp, cel desemnat să stea în solitudine va avea ocazia să facă doar acele lucruri care-l fac să se simtă relaxat, fericit și va avea certitudinea că nu va fi întrerupt din demersul lui. După cum ne indică specialiștii în studiul creierului uman, cel mai bun și alteori cel mai rău lucru pentru sistemul nostru nervos este o altă ființă umană. Cu alte cuvinte, uneori prezența celor dragi ne poate ajuta să ne liniștim, alteori absența temporară a acestora este alegere potrivită pentru a echilibra bugetul nostru de energie psihică și emoțională.
- Creați un spațiu de relaxare
Sunt nenumărate studii și cercetări care susțin nevoia unui spațiu de relaxare la locul de muncă, dar acesta poate fi la fel de util și acasă. Un spațiu de relaxare este acea parte din casă destinată meditației. Când atmosfera devine copleșitoare, membrii familiei vor avea un loc care-i va ajuta să-și liniștească sistemul nervos și să evite comportamentele indezirabile sau certurile distructive. Deseori, aceste spații sunt amenajate în camerele copiilor, însă pot fi prietenoase și pentru adulți.
Extrem de important este să fiți blânzi cu voi înșivă în timpul acestui proces, deoarece poate fi o adevărată provocare să schimbați tipare, perspective și resurse interne și externe adânc înrădăcinate. Este în regulă să faceți și greșeli pe parcurs, dar și să vă acordați timp pentru a cultiva și pentru a dezvolta diferite abilități și răspunsuri la stres. Pentru o lectură aprofundată a teoriei sistemelor familiale, cartea Terapia familiei poate fi o alegere utilă.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
