fbpx
skip to Main Content
Panel Online: Povestea Paștelui

Sărbătorile reprezintă și o înșiruire de momente în care ne oprim din agitația vieții de zi cu zi și preț de câteva ore sau zile ne oferim libertatea de a face ceva diferit. Dincolo de cozonaci, drob și ouă roșii, plus tradiționalul „stropit“ dacă suntem din partea de nord a țării, te invităm la un scurt dialog despre Povestea Paștelui.

Intenția noastră pentru acest moment de respiro este să creăm o punte între sărbătorile din copilărie și cele de la viața de adult, de aceea te invităm să răspunzi la următoarele întrebări.

Repondenții acestui panel sunt:

• Atena Boca – fondatoarea comunității La primul bebe –  laprimulbebe.ro;
• Bogdan Nicolai – prezentator, scenarist, MC la evenimente corporate – bogdannicolai.ro;
• Tily Niculae – artist, radio & TV host, speaker profesionist și autoare a site-ului tilyniculae.eu;
• Cătălina Oprea – redactor șef la revista Femeia – www.femeia.ro;
• Izabela Pănescu – jurnalist DIGI 24 și autoare a site-ului izabelapanescu.ro;
• Sabina Strugariu – psiholog și psihotetapeut integrativ, contributor al platformei paginadepsihologie.ro;

Care sunt primele amintiri pe care le aveți despre Sărbătoarea Paștelui?

Tily Niculae: Primele amintiri sunt legate de biserică și tata. Mergeam la Denii, în satul în care am crescut la bunici. Mai sunt legate de mirosul cozonacilor și țipetele mamei să nu mai deschid ușa de la bucătărie! Nu-i creșteau cozonacii.

Bogdan Nicolai: Masa în familie, bineînţeles, când ne strângeam cu toţii la bunica de la Breaza, cu tot cu bunica de la Sinaia, cu tot cu veri, unchi şi prieteni de familie.

Cătălina Oprea: Primele mele amintiri despre Sărbătoarea Paștelui încep cu primenirea casei: curățenia nu era lucru de joacă! Munca începea cu câteva săptămâni înainte: cu mic, cu mare luam totul la mână, spălam, scuturam, aspiram, frecam, ștergeam… Nu rămânea colțișor neatins. Ce pot să spun e că era minunat acel miros de proaspăt, de curat pe care îl căpăta casa, pe care îl am și acum în nări… Dacă mai adăugai și mireasma cozonacilor proaspeți, ai tabloul conturat în întregime.

Atena Boca: Casa bunicilor, satul de sub munții Făgăraș, reîntâlnirea cu verișorii și prietenii de la țară, biserica, ouăle roșii puse la păstrare în verandă, coacerea cozonacilor în cuptorul de lut și aducerea lor acasă într-o troacă de lemn, mirosul lor și veșnicele noastre planuri, ale copiilor, de a-i gusta înainte de Înviere în ciuda interdicțiilor de post.

Sabina Strugariu: Sărbătorile alături de bunici. Mânuțele mele roșii de la vopseaua de ouă și figurinele din aluat pe care mă lăsa bunica să le modelez alături de ea în timp ce frământa cozonaci și apoi așteptarea la gura cuptorului ca bunătățile aburinde să fie gata de pus pe masa de Paște.

Izabela Pănescu: Nu am o amintire concretă, pe care să o pot descrie, dar îmi amintesc emoția de atunci și anume bucuria. Simțeam așa o bucurie și nu doar în suflet, ci în tot corpul! Se manifesta cu râsete, pupături, sărituri… simplu, bucurie de copil.

Care era tradiția specifică sărbătorilor Pascale în casa în care ai crescut?

Izabela Pănescu: În fiecare an ne pregăteam de Paște cu haine noi, curățenie generală și bineînțeles bucate tradiționale, iar în ziua de Paște mergeam cu toții la biserică și imediat ce ieșeam din biserică ciocneam ouă între noi. După ce ne întorceam acasă, dădeam de pomană și apoi urma masa în familie.

Atena Boca: La țară sarbătorile curg altfel, în alt ritm și cu altă căldură parcă. Simți foarte profund comunitatea adusă laolaltă. Mersul la biserică împreună cu toată familia și apoi masa de Paște sunt cele două amintiri ce conturează cel mai bine pentru mine aceasta sărbătoare.

Tily Niculae: Cioc, boc, treci la loc! Spărgeam ouă după ce veneam cu lumina de la biserică.

Sabina Strugariu: Cumpărăturile și apoi pregătirile ritualice: curățenia generală, vopsitul ouălor în Joia Mare, frământatul aluatului pentru pască și cozonaci, pregătirea drobului de miel, dar mai presus de orice mersul cu bunica la denii și la înviere și pregătirea mesei de sărbătoare.

Cătălina Oprea: Tradiția cu care am crescut era simplă, presupunând pregătirea casei de Sărbătoare, pregătirea bucatelor specifice, toate făcute în casă, mersul la slujba de Înviere pentru a lua lumină și, bineînțeles, masa de prânz cu toată familia strânsă în jurul mesei.

Bogdan Nicolai: Fiind român, sărbătorile sunt în primul rând culinare. Nu degeaba ne holbam la milioane de show-uri de gătit, iar să fii bucătar a ajuns mai important decât să fii medic sau arhitect. Aşadar, nu au lipsit niciodată de pe masa de Paşte ouăle vopsite multicolor, drobul făcut de mama, pasca făcuta de bunica de la Breaza şi nici cozonacii bunicii de la Sinaia.

Ce însemnă pentru copilul din tine o sărbătoare fericită?

Sabina Strugariu: A fi împreună cu cei dragi, a pregăti și a sărbători împreună. Și tihna – acel moment după ce ai alergat și ai pregătit și te-ai agitat și poți, pentru câteva momente, să simți că timpul e oprit în loc pentru a te putea bucura de oameni, de lucruri, de viață.

Atena Boca: „Împreună“ este cuvântul care definea cel mai bine pentru mine o sărbătoare fericită. Tot ceea ce se întâmpla de sărbători în casa și în satul bunicilor era minunat, însă era minunat pentru că eram cu toții împreună.

Cătălina Oprea: Copil fiind, pentru mine sărbătoare însemna mers în vizită sau primirea de musafiri pentru că aveam să mă distrez din plin cu copiii invitaților. Toate astea, pe lângă casa curată, mâncarea de sărbătoare și hainele noi cumpărate cu această ocazie… Unde mai pui că noi, copiii, făceam și concurs de ciocnit ouă?

Izabela Pănescu: Să fim împreună, asta conta cel mai mult! Să fie toată familia la biserică, să ciocnim cu toții ouă, să luăm masa împreună. Și așa s-a întâmplat în fiecare an! Chiar am avut mereu sărbători pascale fericite.

Bogdan Nicolai: Eram foarte răsfățat. Nu mă bucuram cu adevarat decât dacă Iepuraşul îmi aducea exact ce îmi doream şi dacă toată familia juca pe sârmă pentru mine.

℗PUBLICITATE


Tily Niculae: Familia sănătoasă strânsă la masă. Liniște și pace.

Ce mai păstrezi în prezent din tradițiile vechi?

Bogdan Nicolai: Încă urmăm îndeaproape tradiţiile. Aducem noaptea lumina de la biserică, luăm dimineaţa câteva bucaţele din painea sfinţită, tata spune o rugăciune şi abia apoi mâncăm, începând, bineînţeles, cu ouăle roşii. Încă ne adunăm la masa de Paşte cu mic, cu mare, cu mic, cu bere, cu miel şi cu de toate. Am şi o tradiţie personală. Îmi place să trag un pui de somn când familia este încă la desert. Mă simt atât de liniştit şi de în siguranţă când adorm pe vocile lor vesele, încât nu îmi pot refuza această plăcere. E somnul care îmi dă mai multă energie decât alte 100 de ore obişnuite de dormit.

Tily Niculae: Tot! Acum, gătesc și eu. Încă nu am reușit cu postul. Dar, vine și vremea lui.

Cătălina Oprea: Păstrez toate aceste tradiții, mai puțin partea cu pregătirea cozonacului… Pe acesta îl cumpăr sau îl comand!

Izabela Pănescu: Aproape în fiecare an petrecem Paștele la părinții noștri, așa că păstrăm exact aceleași tradiții ca în copilărie. Poate doar partea cu hainele noi din cap până în picioare nu o mai păstrez, dar am grijă ca în fiecare an să am măcar un obiect vestimentar nou de Paște.

Atena Boca: Satul bunicilor. Îl păstrez de câte ori pot, pentru că îmi doresc ca fiul meu sa trăiască tradițiile și pacea satului. Biserica, vizitele tradiționale de Paște la rude și apoi mersul prin sat cu el la strâns de ouă roșii.

Sabina Strugariu: Masa în familie este o tradiție veche pe care o sărbătorim, însă, modern – deoarece membrii familiei mele sunt împrăștiați în cele patru zări, nu putem fi fizic împreună, dar luăm masa împreună, pe Skype și în fiecare dimineață, timp de o săptămână după înviere, ne spălăm în continuare cu apa în care au stat un ou roșu și un bănuț, așa cum ne-a învățat bunica.

Paștele este sărbătoarea învierii – crezi că este un moment potrivit și pentru a scoate la lumină noi părți ale Sinelui nostru? Să ne oferim permisiunea de a ne reinventa viața?

Cătălina Oprea: Paștele este o sărbătoare a curățirii sufletești și trupești, a începerii unui nou capitol, a trezirii la o nouă viață a trupului și a sufletului. În perioada premergătoare Paștelui ideal ar fi să ne împăcăm cu toți cei cu care am avut vreun diferend, ca să o luăm de la capăt odată cu Sfânta Sărbătoare a Luminii, căreia să-i permitem să ne aducă în viață și în suflet lumină. Să ne lumineze mințile și sufletele!

Atena Boca: Cred că fiecare zi este un moment potrivit să ne dăm timp cu noi, să ne înțelegem mai bine, să ne cunoaștem mai mult și să învățăm să ne acceptam și să ne iubim așa cum suntem. Și fiecare sarbătoare ne oferă spațiul în care să ne simțim confortabil să ne uităm spre noi, înconjurați de oamenii pe care îi iubim. Sunt în acel moment al vieții mele în care simt că iubirea și acceptarea de sine mă vor ajuta să fiu un om și un părinte mai bun.

Bogdan Nicolai: Nu sunt adeptul schimbărilor decât dacă sunt absolut necesare. Nu m-am gândit niciodată să îmi reinventez viaţa. Îmi place aşa cum este. Dar, într-adevar, pentru cei care au mare nevoie de o schimbare, cred că acest mic concediu şi reuniunea cu familia sunt prielnice unui nou început.

Tily Niculae: Nu cred că trebuie să așteptăm o astfel de sărbătoare să ne reinventăm viața. Cred că ar fi de dorit, zilnic, din orice moment sau momente să facem LUMINĂ. Și să oferim varianta cea mai buna a noastră!

Sabina Strugariu: Paștele este, pentru mine, o sărbătoare complexă deoarece vine după patruzeci de zile de doliu, de retragere în sine și de analiză interioară. Este momentul ideal pentru a mai scoate la suprafață din umbrele noastre astfel încât să putem trăi mai asumat, mai conștient și mai integrat.

Izabela Pănescu: Cred că este minunat dacă facem asta! De altfel, pe lângă tradițiile pe care le păstrez, în ultimii ani am adăugat și partea spirituală sau mai mult de introspecție. De fiecare dată în această perioadă simt nevoia să stau mai mult timp cu mine, să reflectez, să fiu mai prezentă, să fiu mai îngăduitoare și mai ales recunoscătoare pentru tot ce am și ce sunt.

Noi cei de la paginadepsihologie.ro credem mult în #puterearelațiilor – care este importanța relațiilor în lista ta de priorități ale vieții de zi cu zi?

Bogdan Nicolai: Aristotel vorbea şi despre mine când spunea că suntem animale sociale. Îmi place să stau singur la mine în bârlog, dar, în acelaşi timp, sunt dependent de lucruri făcute împreună cu ceilalţi, cu prietenii, colegii şi familia. Îmi place să cunosc oameni, să îi privesc, să îi analizez, să sărbătoresc împreună cu ei diversitatea umanităţii. Va doresc tuturor un Paște fericit!

Sabina Strugariu: Nu există nimic mai important decât relațiile. Energia mea se consumă și se regenerează în relații și lumea în care trăiesc se construiește în jurul relațiilor semnificative din viața mea. Mă străduiesc să păstrez prezentă această conștientizare mai ales când ritmul vieții de zi cu zi tinde să mă ducă în alte direcții.

Atena Boca: Respir prin relații. Relația cu mine, cu fiul meu și cu soțul meu ocupă loc fruntaș pe lista priorităților mele, aproape în fiecare zi. Fiind cele mai provocatoare, am sentimentul că odată așezate, înțelese și îngrijite zi de zi, aceste relații mă ajută să realizez tot ceea ce îmi propun să fac în restul ariilor vieții mele.

Izabela Pănescu: Nu este chiar pe primul loc, dar lucrez la asta în fiecare zi. Chiar cred că este nevoie să punem pe primul loc relațiile din viața noastră și în mod special relația cu noi înșine: să ne iubim mai mult, să avem mai multă grijă de noi. Nu e o dovadă de egoism, pentru că odată cu asta vine automat și iubirea autentică pentru cei din jur.

Tily Niculae: Cred foarte tare în relații, de la cele de prietenie, iubire, colegialitate, business, însă și mai tare cred, în calitatea relațiilor!

Cătălina Oprea: Cred în #puterearelatiilor. Cred în puterea acelor relații pentru care se străduiesc ambii parteneri. Pentru că e nevoie de doi pentru un tango. Cred că pentru o relație trebuie să muncești, ea nu-ți pică din cer și nici nu te descotorosești de ea la apariția celui mai mic inconvenient, ca de o pereche de pantofi. Așa cum eu am dreptul să fiu iubită, înțeleasă, susținută, tot așa are și el. Cred că o relație este despre a da, a oferi și a primi. În variate proporții în diferite momente. Trebuie să știi să oferi, dar și să primești. Și să-ți dorești ca relația să meargă înainte, să crească.

Pagina de Psihologie

Informații utile, articole de psihologie, o agendă a activităților și evenimentelor din sfera psihologiei, magazin virtual. Împarte informația - sănătatea relațiilor noastre este cea mai importantă resursă pe care o avem.

Back To Top
×Close search
Caută