Protagonistul interviului #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine de astăzi este un artist complet. Îl regăsim atât pe scena teatrului, cât și pe micile ecrane (în serialul „Camera 609“, difuzat la Antena 1). Este autentic, talentat din cale-afară și extrem de sufletist. Crede în meritocrație și nu se abate de la principiile ce îi ghidează existența, indiferent care ar fi reversul medaliei. Despre frici, ludic, planuri, și multe altele am discutat în rândurile de mai jos cu Răzvan Krem Alexe.
Cum ai vrea să te descrie spectatorii?
Mi-aș dori ca spectatorii să descrie actul artistic pe care îl ofer, mai mult decât să mă descrie pe mine, personal. Mi-aș dori să rezoneze cu mesajele sau ideile pe care le transmit. Sigur, noi ca artiști ne dorim, într-o formă sau alta, să fim aplaudați, lăudați, remarcați etc, dar personal, nu prea mă consider mai mult decât un generator de emoții, iar cu acele senzații aș vrea ca lumea să se conecteze mai mult. Eu, artistul, contez mai puțin.
Actor de teatru, film sau stand-up comedy? Unde te simți, cel mai bine?
Stand-up comedy nu am mai făcut de mult timp. Prima dată am încercat în școala generală, pe la baluri de boboci sau evenimente festive, prin 2004. Apoi, când am ajuns la facultate, am dezvoltat un show de stand-up, combinat cu piesele mele rap, într-un gen de spectacol original, în Cafe Deko. Poate voi reveni la un moment dat și la acest segment. Altfel, îmi place foarte mult să joc în filme și îmi doresc să am mai multe proiecte pe zona asta. Am o experiență destul de bogată în teatru; așadar, cel mai bine mă simt pe scenă, live, indiferent dacă e vorba de spectacol de teatru, concert sau orice alt tip de performance.
De unde pasiunea pentru muzica rap?
Din copilărie. M-am îndrăgostit de muzica asta datorită puterii mesajelor și a modului brutal și frust de a spune lucrurile. Am început să scriu propriile piese, mai mult în joacă, în școala generală. Apoi, în liceu, am luat lucrurile în serios, am format o trupă de rap (Epitaph), am lansat mai multe materiale, am susținut concerte și odată mutat la București, am continuat dezvoltarea mea ca MC profesionist.
Ce trăsături ai în comun cu Vlady, personajul pe care îl interpretezi în cea mai recentă peliculă, „Camera 609“?
Vlady îmi amintește mult de cum eram în copilărie-adolescență. Îmi plăcea să fac lumea să râdă, eram destul de naiv și nu aveam neapărat capacitatea de a lua în serios anumite lucruri. La fel cum face Vlady acum, o bună perioadă de timp am trăit în lumea mea, mai mult decât în realitatea imediată, cotidiană.
Ești aspru cu tine însuți, după spectacole sau filmări?
Obișnuiam să fiu, încă se mai întâmplă, dar am reușit să ajung într-un punct în care mă pot tempera, cât să nu mai fiu atât de dur cu mine. Asta vine din dorința de a evolua, fiind perfecționist și profesionist. Cert este că nu mai vad momentele de nereușită ca pe un capăt de țară iar asta mă liniștește, mental.
Care a fost cel mai provocator moment din timpul filmărilor?
Cel mai provocator sau neobișnuit a fost să filmez secvența în care Vlady se deghizează în femeie, ca să-i spioneze pe Eva și Victor, undercover. Să joc în travesti și să fiu asumat, prin atitudine și gesturi, a fost o provocare, dar și o bucurie, și sunt încântat să văd că e un fragment care a făcut deliciul publicului; poate și din acest motiv a devenit viral în online și sunt fericit să văd că încă are ecouri.
Cât de important este ludicul, în meseria ta?
Ludicul este unul dintre cele mai importante ingrediente. Îți oferă posibilitatea de a te arunca în joc, cu o plăcere și o bucurie de copil, care încă nu e pervertit de factori sociali. Din punctul meu de vedere, cheia e să menținem această bucurie și pofta de joc pe toată durata parcursului profesional.
Ce părere ai despre relațiile la distanță?
℗PUBLICITATE
Nu prea am crezut în ele. Nu zic că ar fi imposibil de întreținut, dar pentru mine nu au funcționat.
Cum reacționezi atunci când ești criticat, în mediul online?
Depinde de genul de critică, de modul în care e expusă și de limbajul folosit. Dacă e vorba de hate, depinde de starea în care mă aflu când citesc genul asta de comentarii sau mesaje. Uneori ignor, alteori dau block, alteori răspund cu o glumă sau chiar cu căldură. S-a întâmplat de asemenea să și răspund cu aceeași monedă, dacă cineva devine agresiv sau nesimțit. Câteodată mi se pare că unii trebuie puși la punct, dar în același timp, e și vorba de discuții cu necunoscuți, în mediul online. Cel mai înțelept, însă, ar fi să ignorăm.
Ce-ți place cel mai mult la tine, atunci când te privești în oglindă?
Că sunt în viață.
Ai apelat, de-a lungul timpului, la consiliere psihologică?
Nu.
Care este ultima piesă de teatru la care ai fost, în calitate de spectator?
„Tartuffe“ sau „Impostorul“, regia Gelu Colceag, la Teatrul Mic.
Care este cel mai recent gest romantic pe care l-ai făcut pentru partenera ta de viață?
Îmi place să fac gesturi romantice, fără motiv, dar cred că cel mai important din ultimul timp, a fost cererea în căsătorie, propusă iubitei mele (actuale logodnice), Valentina.
Care este ultima minciună pe care ai spus-o?
Nu-mi place să mint, încerc să fac asta cât mai rar. Una recentă a fost când am răspuns cu „bine“ la întrebarea „cum ești, ce faci?“, deși nu eram într-o stare bună. Ceva clasic.
De ce crezi că te urmăresc oamenii, în mediul online?
În online am o comunitate hibridă, prieteni, familie, colegi, oameni care mă urmăresc pentru teatru, muzică, serial. Îmi place să cred că urmăritorii mei mă consideră un tip onest, autentic, cu picioarele pe pământ, care poate oferi multe lucruri frumoase, mai ales de ordin artistic.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
