Este owner și designer al brand-ului „Parlor“, este cofondator „Yoloromania“, iubitoare de frumos, diafan și sustenabil. Deține, cu siguranță secretul frumuseții neperisabile, nu face rabat de la tot ce înseamnă wellbeing și își trăiește viața dincolo de filtre, trenduri, aplicații sau alte dantelării fără fond. Despre autenticitate, despre meseria pe care o iubește, despre lipsuri și nu numai, am „descusut-o“, în rândurile interviului #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine, pe Veronica Zaharia.
Care este cea mai importantă valoare de viață, după care te ghidezi în acest moment al existenței tale?
Probabil că una din marile mele temeri este să nu devin irelevantă, sentiment care mă provoacă constant să lucrez cu mintea mea, cu emoțiile mele, să construiesc relații mai bune cu familia mea și cu persoanele care îmi sunt apropiate. Așadar, valorile după care mă ghidez constant sunt compasiunea, iubirea, integritatea și gratitudinea.
Ce înseamnă pentru tine o viață definită de curaj și autenticitate?
Autenticitatea se referă la calitatea de a fi real, original, la puterea de a te alinia la adevărata ta natură. În cariera mea, curajul și autenticitatea sunt două atribute absolut necesare pentru a putea ajunge în sufletul persoanelor cărora mă adresez. Este greu să fii sută la sută autentic într-o societate ghidată, în principal, pe consum și apoi pe emoție, dar eu am avut norocul – sau cel puțin așa cred – să îmi pot transmite mesajul într-o manieră în care scopul consumului a fost de la bun început în plan secundar.
De unde pasiunea pentru fashion și ce înseamnă „Parlor“ pentru tine?
Este o întrebare cu un răspuns simplu și direct. Nu m-am văzut niciodată făcând altceva. Am copilărit într-un mediu artistic și apropiat de zona de modă, design și arhitectură.
Sunt a treia generație de croitori din familie; bunicul meu a fost proprietarul unei case de modă în centrul Bucureștiului, pe strada Brezoianu. Când eram foarte mică, stăteam lângă el în atelierul ascuns de ochii regimului comunist, îi urmăream liniile pe care le trasa cu creta pe stofă și îi ascultam poveștile despre clientela burgheză a vremurilor din București. Mama ar fi cea de a doua generație, însă ea croia și cosea din nevoia de a diversifica garderoba surorilor mele mai mari.
Celălalt bunic a fost arhitect, proiectantul Centrului Civic din Iași și a altor clădiri importante din oraș. De la el am învățat că fiecare obiect are viață, poveste, și de aceea lucrurile ar trebui privite cu răbdare, pentru a înțelege mesajul lor, dincolo de utilitate.
Așa cum moda, în general, este o mică parte din istorie, la mine se pare că face parte chiar din istoria familiei. Așa pot descrie pasiunea pentru modă, fiind mereu înconjurată de oamenii dragi, care au dat viață multor lucruri frumoase în jurul copilăriei și adolescenței mele.
„Parlor“ este un univers al sensibilității, al creativității, o călătorie în care poți explora și poți crea povești, personaje și emoție. Pentru mine este un mod de exprimare, în care vulnerabilitățile și sensibilitățile mele se transformă în culori și forme, devin transparente, vizibile, palpabile.
Dincolo de modă, mișcarea și pilates, în special, fac parte din viața ta. De ce ai ales această formă de sport, și de ce o recomanzi?
Este singurul sport dinamic care lucrează cu noțiunea de „mind-body connection“. Dezvoltă grația, echilibrul, armonizează corpul menținându-l suplu, prin exerciții care lucrează musculatura profundă. Îl recomand oricui, adulți sau copii, persoane care necesită recuperare după diferite afecțiuni sau accidente, cât și sportivilor de performanță.
Pilates a apărut ca o nevoie și a ajuns să îmi fie disciplină. După ani de practică, am creat Yolo Pilates, un business care integrează studioul unde antrenorii – foști sportivi de performanță, cu 10-12 ani de experiență în domeniul antrenoriatului – creează programe personalizate pentru clienții noștri, dar și o componentă B2B care cuprinde o școală pentru antrenori și know-how pentru cei care își doresc să își deschidă propriul studio inspirat din valorile pe care le-am clădit la Yolo.
Care este pentru tine legătura dintre iubire, autenticitate și artă?
Este frumoasă întrebarea ta, mai ales pentru că este o întrebare pe care personal mi-am pus-o constant.
Am citit recent un pasaj din care se poate deduce destul de limpede răspunsul:
℗PUBLICITATE
„După ce ai gustat frumosul artistic, viața ți se schimbă.
După ce ai ascultat corul Monteverdi, viața ți se schimbă. După ce ai văzut de aproape Vermeer, viața ți se schimbă; după ce ai citit Proust, nu mai ești același. Ce nu știu eu e de ce.“
Iubirea nu poate fi altfel decât autentică, arta nu se poate numi artă, dacă nu generează emoție, iar ca să genereze emoție, arta trebuie să vină din iubire, din emoție pură.
Cea mai dificilă decizie pe care consideri că ai luat-o până în acest moment al vieții tale este…
Am trecut prin mai multe momente delicate, care m-au obligat să iau decizii dificile. Ar fi chiar lipsit de sens parcursul nostru fără astfel de momente, din care învățăm, care ne educă, ne construiesc niște oameni mai buni și mai echilibrați.
Cele mai dificile momente sunt acelea când trebuie să îți iei la revedere de la oameni despre care sperai să îți fie alături toata viața.
Cum ai descrie punctele tale de creștere în planul intim și personal?
Sunt un copil născut în comunism, educat într-o familie unde pe planul intim și personal, educația a fost bazată pe rușine și frică. În anii copilăriei am învățat că intimitatea este rușinoasă, că viața personală este inexistentă și că ne contopim în cuplu sau în familie iar, individual, nu existăm.
Am învățat, cu greu, doborând multe bariere construite meticulos prin ani de educație, că intimitatea este esența relațiilor sănătoase.
Ce și-ar fi dorit copilul Veronica, din punct de vedere emoțional, și cum îți umpli în prezent rezervorul afectiv?
Copilul Veronica ar fi dorit mai multă afecțiune, comunicare și compasiune. Probabil că ăsta este principalul motiv pentru care valorile după care mă ghidez constant sunt compasiunea, iubirea, integritatea. Încerc să împart aceste valori persoanelor importante din viața mea, oamenilor cu care lucrez, persoanelor pe care le întâlnesc chiar și ocazional.
Ai fost vreodată, într-un cabinet de psihoterapie?
Îmi place să lucrez în echipă, așadar acum câțiva ani am decis să lucrez și pentru mine în echipă cu un terapeut.
Care este ultima carte pe care ai citit-o și pe care ne-o recomanzi?
Confiteor, de Jaume Cabré.
Cuvântul anului 2024 pentru tine este…
Am multe cuvinte, spun trei: ordine, emoție, bucurie.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
