Este muzician, video producător, editor și un om foarte cald și deschis. Iubește ceea ce face, nu se sfiește să se deschidă publicului așa cum este el, atât individual, cât și la nivel relațional. A câștigat prima ediție a concursului X Factor, însă notorietatea câștigată în urma acestui succes nu i-a știrbit din calitățile sale umane. Despre terapie, defecte și atuuri, despre dragoste, muzică și multe altele, am discutat în interviul #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine de astăzi cu Andrei Leonte.
Ce a însemnat X Factor pentru tine și cât te-a ajutat notorietatea aferentă, după terminarea concursului?
Pe moment a fost ceva imens și mi-a fost dată o carte de vizită extraordinară. Dar au trecut mai bine de 10 ani de atunci, și acum, pe lângă muzică, fac și chestii în care nu e relevant nici că am câștigat un concurs și nici că știu să cânt − e doar fun trivia. „Ah, da, te-am votat! Mișto și piesa! Acum, dă-mi bugetul ăla și zi-mi când filmăm.“
Ce părere ai despre evoluția pieței muzicale, în ultima perioadă?
Am mai primit întrebarea asta de curând, într-un interviu − „Ce se întâmplă în industria muzicală?“. Am pierdut ceva? [Râde] Să fiu sincer, nu prea știu. Radio nu ascult, la TV mă uit doar când sunt obligat în casă, iar platformele de streaming mă țin în bula mea. Eu știu doar cu ce contribui și fac asta fără să mă uit în farfuria celui de alături.
De ce are nevoie, în prezent, Andrei Leonte, pentru a fi fericit?
Lui Andrei îi place să muncească. Că asta îl face fericit sau doar îi plac banii rămâne de văzut. Glumesc!
Îmi ajung canapeaua din sufragerie, un film bun, pentru care eu și iubita mea facem research un milion de ani și poate ceva popcorn. Și poate un rosé? Și liniștea care vine la pachet cu gândul că nu trebuie să mă trezesc devreme a doua zi?
Când te privești în oglindă, ce-ți spui?
Că mai pot și astăzi. Și că poate n-ar strica să dau cu mai multă cremă sub ochi. Și „te rog, nu cheli!“.
Cât de activat este criticul tău interior, atunci când ceva nu-ți iese cum îți propui?
Păi el scrie acum. [Râde]. Și de asta am întârziat cu răspunsurile la acest interviu. Sper ca nu m-ați înjurat mult. Mai în glumă, mai în serios, criticul meu interior e subiectul principal al ședințelor de terapie și cred că va rămâne pe această poziție mult timp.
Ne-am mai certat, nu mai lucrăm chiar mână în mână, da’ încă face niște micromanagement. „Mai gândește-te de 72 de ori, rescrie! Nu! Ce faci? Nu-i bun! De ce nu-i bun? Că nu e!“; „Dormi? Rezolvăm și noi treaba aia pe care o credeai rezolvată, da’ care îți zic eu că nu e?“
Cât de important este umorul într-o relație amoroasă?
„Dacă nu râde acum, nu va râde niciodată!“ mi-am zis eu, trist, la o primă întâlnire. Și bineînțeles că poate fi vina mea. De fapt, ăsta e scenariul cel mai plauzibil. Dar dacă nu se aliniază planetele pe acest plan, astfel încât să se alinieze și hăhăiturile… parcă e mai greu, nu? Mai ales că mecanismul meu preferat de apărare e umorul. Așa mi-a zis terapeutul. Eu credeam că-s doar de treabă, da’ se pare că m-am înșelat.
Care este trucul la care apelați, atunci când apar conflicte în relație?
Ăl mai greu și mai greu truc: comunicăm. Onest, deschis și cât de empatic putem noi. Deși ne place să ne și complicăm, încercăm măcar ca începutul discuției să fie simplu: „Cum ești? Ești ok?“. Cred că am evitat multe certuri cu astea 4 cuvinte. Că-i oferi celuilalt spațiul de care are nevoie pentru a începe să spună ce-l deranjează. Și să se simtă ascultat. După, mergem să bem o cafea. Sau rosé-ul ăla de care vorbeam mai devreme.
Care este acel defect al tău pe care ea îl consideră o calitate?
Ce mișto ar fi dacă aș putea să-i dau tag @Laura aici și să răspundă ea. Am întrebat-o și a zis că nu-mi poate spune decât din unghiul ei, din care se vad doar calități și că habar n-are despre ce vorbesc când zic că aș putea avea eu defecte.
℗PUBLICITATE
Ești genul de persoană care verifică telefonul partenerei?
Suntem genul de persoane care au făcut schimb de parole pentru deblocarea telefonului, fie și pentru un: „Hei, zi-mi și mie cine mi-a scris?“. Se poate dovedi foarte util, mai ales când ești la duș.
Care este cel mai recent gest romantic pe care l-ai făcut?
I-am luat Laurei o sticlă de bere cu ghimbir (preferata ei). Doar că era 2:30 dimineața când am ajuns acasă de la filmare, ea dormea, iar eu i-am lăsat sticla pe noptieră. Așa că dimineața următoare s-a trezit cu băutura la cap.
Care este sfatul pe care ți l-a dat mama ta și de la care nu te abați nicicum?
Mama, dacă citești asta (și o să fac tot posibilul să nu ajungă la tine acest interviu), îmi pare rău: nu cred că e vreo regulă peste care să nu fi trecut într-un moment sau altul. Nu c-aș fi fost vreun adolescent rebel! Bifez lista de prostii acum, la bătrânețe. De exemplu, m-am apucat de fumat la 31 de ani. Tadaaaam! Mulțumesc! Nu faceți ca mine!
Te-ai gândit vreodată să emigrezi?
Cam de fiecare dată când plec în vacanță. Dar îmi trece repede, iar asta dintr-un motiv simplu. Părinții mei sunt plecați din România de aproape 18 ani. Mereu și-au dorit să se întoarcă acasă. Văd dorința asta în ei de fiecare dată când își vizitează părinții acasă și când ne luăm rămas bun la aeroport. Cred că aceeași dorință ar prinde rădăcini și-n mine dacă aș pleca. Plus că ei vor să se întoarcă într-un final.
De asemenea, joburile sunt aici, Laura e aici. Daaaar, mi-aș dori, în schimb, să îmi permit la un moment dat o casă într-o altă țară și să tot alerg dintr-o parte în alta.
Ce înseamnă psihoterapia de cuplu pentru tine?
Alți bani cheltuiți. [Râde] Dacă mă doare ceva, mă duc la doctor. Cam la fel văd lucrurile și-n psihoterapia de cuplu și în cea individuală. Dacă ceva doare, atunci voi cere ajutor celor care mi-l pot oferi. Mie, iubitei mele sau nouă, ca un cuplu. Mă rog, mi-a luat și mie vreo 29 de ani să ajung la concluziile astea, da’ sună mai bine când le zic așa, de parcă am inventat eu apa caldă.
Cartea „Sufletul banilor“, de Lynne Twist, este bestseller la Pagina de Psihologie, iar curiozitatea mea este: cum te raportezi la latura financiară, ce loc ocupă banii în viața ta?
Doar ce am accept să fac parte dintr-un proiect internațional unde următoarele trei săptămâni voi lucra cam 15-16 ore pe zi. Trageți voi concluziile. [Râde].
Îmi și place ce fac, indiferent că sunt pe scenă, pe platoul de filmare, ca producător, sau că sunt acasă și editez sau compun. Și acum, că le-am scris pe toate, îmi dau seama că nici nu fac bani din toate activitățile mele. Deci, banii sunt importanți, dar am nevoie de mai mult de atât.
©Foto: Oltin Dogaru
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
