Sunt nenumărate dățile în care avem cele mai bune intenții, însă, dintr-o lipsă de educație corespunzătoare sau din cauza faptului că nu suntem cu adevărat conștienți, ajungem să-i rănim emoțional pe cei din jurul nostru sau să fim noi răniți, fără să înțelegem cauza disconfortului pe care-l resimțim. Atunci când vine vorba despre corpul uman, sunt infinite gânduri care ne trec prin cap și replici pe care le rostim fără tresărire. Pentru un scurt moment de psihoeducație, am invitat-o pe Cristina Petrescu-Ghenea, psihoterapeut, coordonator de programe de formare în cadrul AMPP și gazda podcastului Reconectat, să ne explice de ce nu este o dovadă de inteligență relațională să folosim următoarele replici.
Arăți atât de bine și de cool, se vede cât de mult ai slăbit!
„De multe ori, cu intenția de a complimenta sau a încuraja pe cineva, ajungem să folosim expresii problematice. Fără să ne dăm seama, am moștenit opinii despre cum ar trebui să arate corpurile noastre. Ocupă atât de mult spațiu în mințile noastre acest concept de greutate ideală, încât mare parte din ce gândim și spunem trece prin acest filtru“, scriau colegele mele, Andra Stoian și Zeineb Dakhel, într-una dintre postările cele mai accesate de pe contul de Instagram al @reconectat.podcast. Expresia de mai sus, deși inițial ar putea părea un compliment, are ascuns în ea un mesaj foarte nesănătos, și anume că arătăm bine doar atunci când corpul nostru se micșorează și scade în greutate. De asemenea, în calitate de persoană care a slăbit și s-a îngrășat de mai multe ori pe parcursul vieții, aș putea să spun că acest tip de complimente sunt și cele care contribuie la rușinea pe care o simți ulterior când te îngrași – și spun „când“ deoarece sunt o multitudine de studii care ne arată că, în general, rezultatele dietelor nu se mențin mai mult de cinci ani. O meta-analiză a 29 de studii longitudinale publicată în 2018 a arătat că mai mult de jumătate din greutatea pierdută a fost recâștigată în doi ani, iar în cinci ani, mai mult de 80 la sută din greutatea pierdută a fost recâștigată. Alte studii ne arată că orice fel de remarci – pozitive, negative, neutre – la adresa felului în care arată corpul nostru (sau al altora) sunt nocive, deoarece ne vor orienta atenția către acest aspect, care, din păcate se află foarte puțin sub controlul nostru. Mai pe larg despre acest subiect a scris colega noastră, Zeineb, în acest articol. În același timp, aș vrea să ne gândim și la faptul că o persoană poate slăbi și fără să vrea neapărat: ca rezultat al unei boli, al unui tratament sau a unei perioade dificile din punct de vedere emoțional sau relațional. Slab nu înseamnă mai bun sau mai bine. Recomand cu mare drag ca dacă simțiți nevoia să faceți remarci legate de corp să vă abțineți – chiar și nevinovata „Vai, ce bine-ți vine bluza asta“ – și să vă focusați atenția pe persoana din fața voastră, care are un suflet, niște pasiuni, realizări și este mult mai mult decât un obiect care să ne bucure sau nu privirea.
Eu zic să nu mai mănânci și a doua bucată de prăjitură, pentru că iar te vei plânge că ești mai dolofan(ă)!
Concern trolling sau, mai pe românește, când mori de grija altuia este atunci când cineva oferă critici subminatoare sub pretextul îngrijorării. Suntem atât de obișnuiți din punct de vedere cultural cu acest tip de comportament, încât de multe ori nici nu mai suntem conștienți că îl practicăm sau am ajuns să ne convingem că facem aceste remarci din grijă autentică față de persoana din fața noastră. Și poate câteodată chiar ținem la acea persoană în mod autentic. Însă dacă rușinarea ar fi un mod bun de a motiva pe cineva să slăbească, la cât de multă stigmă există la nivel social împotriva corpurilor grase, ar fi de așteptat să nu mai existe oameni grași pe planeta Pământ. Dacă persoana căreia susții că îi vrei binele mănâncă, într-adevăr, mai mult decât are nevoie din punct de vedere fizic, s-ar putea ca acesta să fie un mecanism de reglare emoțională. În acest caz, remarca ta are șanse mari de a provoca rușine, urmată probabil de o perioadă de restricție alimentară și apoi un alt episod de mâncat în exces – și de aici ciclul se poate repeta la nesfârșit. De asemenea, consider că remarca de mai sus conține o dublă agresiune: pe lângă rușinarea felului în care se alimentează, încalcă și încrederea pe care acea persoană ți-a arătat-o când s-a plâns în fața ta că este „dolofan/ dolofană/ dolofanx“. Când cineva îți vorbește despre relația pe care o are cu corpul său în fața ta, este un moment de vulnerabilitate pe care este foarte nesănătos din punct de vedere relațional să îl folosești ulterior pentru a-ți susține punctul de vedere. Recomandarea mea este ca dacă nu ți s-a cerut punctul de vedere, să îți vezi de farfuria ta și să îți pui următoarea întrebare: „De la ce dificultăți personale încerc să mă distrag mutând-mi atenția către alte persoane?”
℗PUBLICITATE
Când vei avea măsurile 90, 60, 90, vei putea să porți orice ținută vrei tu! Până atunci, să ne păstrăm decența.
Un alt exemplu de concern trolling, dar de data aceasta însoțit și de „poliția corpurilor“. Când susținem că doar corpurile care se încadrează în anumite standarde de greutate sau frumusețe au permisiunea să poarte anumite haine, participăm activ la discriminarea persoanelor care trăiesc în corpuri grase sau neconforme cu așteptările sociale. Mai mult, remarca de mai sus afirmă că un corp gras îmbrăcat în anumite haine nu este decent. S-ar putea să nu fim conștienți, dar aceste norme și standarde de frumusețe, cât și demonizarea corpurilor grase își au rădăcinile într-o serie de practici rasiste, create cu scopul de a segrega și discrimina persoanele non-albe pe criterii care nu se află sub controlul lor. Ulterior, ele au fost generalizate cu scopul de a produce profituri gigantice pentru industria frumuseții și a dietelor, dar și pentru a păstra anumite privilegii doar pentru o mică parte a lumii care are „corpul potrivit“, banii și timpul necesare pentru a investi în ținute ș.a.m.d.
Uită-te și tu la cât de multă este fata aia, dacă nu faci sport așa vei arăta în scurt timp!
Rușinarea altor corpuri este, în primul rând, un exemplu negativ pentru copiii care aud aceste remarci și îi face să internalizeze aceste standarde nerealiste de frumusețe, dar și să replice, la rândul lor, aceste comportamente. Comparația cu alte persoane este profund nesănătoasă pentru starea noastră psihică, dar și inutilă, întrucât „fata“ la care se face referire este o persoană diferită, cu o genetică diferită și un mediu de viață diferit de persoana căreia îi adresăm remarca. Persoane diferite pot să se alimenteze similar, să facă la fel de mult sport și să continue să aibă corpuri foarte diferite. De asemenea, printr-o astfel de remarcă putem încuraja bullyingul și comportamentele agresive față de persoanele grase. În același timp, această remarcă îmi spune mai multe despre anxietatea celui care o face și care consideră că ajută, astfel, persoana căreia i-o adresează. Acest tip de rușinare directă nu va ajuta însă pe nimeni să fie mai slab, mai sănătos, să mănânce mai puțin sau să facă mai mult sport.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
