Anxietatea face parte din existența noastră cotidiană și, în anumite doze, ne poate fi chiar de ajutor, ferindu-ne de pericole. Încrederea este nu doar antidotul ei, ci și unul dintre ingredientele unei vieți fericite.
Două dintre temele de studiu care mi-au preocupat mintea în ultimii doi ani sunt anxietatea și încrederea. Recunosc, cu asumare, că am depus ceva efort pentru a parcurge literatura de specialitate, cercetând mai multe despre aceste subiecte și fiind motivat, în plus, și de lucrul la noua mea carte. Deși sunt slabe șanse să existe vreun cititor al acestui articol care să nu fi auzit de cele două teme, amplu dezbătute în psihologie și relațiologie (știința relațiilor), propun să începem cu o descriere a termenilor.
Anxietatea are un caracter subiectiv
Anxietatea face parte din viața noastră de zi cu zi. Mereu există ceva care ne îngrijorează, ne necăjește, ne sleiește de energie sau ne stresează. Cu toate acestea, experiența clinică personală și munca altor oameni de știință îmi arată că amploarea anxietății variază de la o persoană la alta. Mai exact, dacă-mi este permis să folosesc o etichetă psihologică, nu suntem cu toții la fel de anxioși. Există printre noi minți care se îngrijorează din orice și altele care par să fie mai nepăsătoare, despre care am putea spune că se detașează mai ușor de probleme. Cele mai bune exemple în acest caz sunt chiar părinții mei. Mama care, atunci când are de pornit la drum sau de rezolvat chestiuni administrative, este în stare să nu doarmă toată noaptea, întorcându-se de pe o parte pe alta din cauza neliniștii și a preocupărilor. Iar la cealaltă extremă, îl recunosc pe tata, care mereu a părut genul de om lipsit de grija zilei de mâine și capabil să pună o distanță psihologică serioasă între sine și preocupările din jur.
În ceea ce mă privește, eu mă situez undeva între ei doi. Știu despre mine că am o structură mentală predispusă la anxietate. Iar atunci când nivelul anxietății depășește pragul confortabil, încep să mă distanțez de aceasta prin diferite strategii sau deprinderi psihologice. Cu toate că, de-a lungul anilor, am învățat să-i fac față, știu că anxietatea va rămâne mereu parte din mine. După cum afirmă reputatul expert în neuroștiințe, doctorul Joseph LeDoux, nivelul general de anxietate este o trăsătură de personalitate relativ stabilă, fiind o componentă a temperamentului nostru. Acesta poate să varieze, în funcție de mai mulți factori, dar revine adesea la valoarea obișnuită. Ca și cum natura ar urmări să ne conserve anxietatea.
Care este nivelul tău de încredere?
Încrederea se numără printre cele mai utilizate cuvinte, alături de iubire și dorință, atunci când vine vorba despre conversațiile zilnice pe care le avem cu privire la viață și relații. Deși încrederea este, în mare măsură, un element cognitiv (ține de procesarea pragmatică), în conversațiile uzuale este aproape imposibil să abordăm subiectul încrederii fără încărcătură emoțională. Folosim adesea expresii de genul: „Am încredere (în propria persoană sau într-o altă persoană)“ sau „N-am încredere“. Ca și cum vorbim despre o alegere personală (deși nu mereu conștientă), bazată pe un istoric mai mult sau mai puțin îndepărtat și care afectează nivelul nostru de siguranță psihologică, somatică și relațională.
℗PUBLICITATE
Oamenii care au o viață satisfăcătoare sau de-a dreptul fericită trăiesc într-o stare psihologică definită de încredere – spun unele studii din relațiologie. În timp ce persoanele nefericite se plâng că din viața lor lipsește încrederea – punctează aceleași studii. Ceea ce ne dovedesc descoperirile realizate de John Gottman, cel mai apreciat cercetător în știința relațiilor, este că principalul inamic al încrederii este trădarea. Experiența unei trădări nimicește sentimentul de siguranță, amplifică starea de anxietate și, implicit, nefericirea.
Să punem lucrurile cap la cap
Deși nu cred că există vreo persoană căreia să-i facă plăcere să simtă anxietate, experiența anxietății ne poate proteja și chiar ne poate salva viața. Așa cum durerea fizică ne spune să scoatem mâna din foc, anxietatea ne avertizează să fim vigilenți data viitoare, pentru a evita să ne ardem din nou. Anxietatea este un semnal de alarmă care ne poate împiedica să facem vreo prostie, indiferent că este vorba despre viață la modul general ori de aspectele particulare ale acesteia. Harriet Lerner, autoarea cărții de mare succes Dansul fricii, pune un egal între anxietate și respectul față de viață, ajutându-ne astfel să regândim ceea ce multă lume ne spune despre anxietate: „Trebuie să scapi cât mai repede de ea“.
Cu toate că sunt interesat să descopăr partea pozitivă a anxietății, știu că aceasta este, adesea, lipsită de înțelepciune. Uneori, ne poate alerta într-un mod care generează și mai multă panică și agitație. Iar sugestia standard a oamenilor, în astfel de situații de anxietate crescută, este: „Păstrează-ți calmul!“. Din punctul meu de vedere, procesul de liniștire este mai complex, veriga de bază dintre anxietate și calm fiind încrederea. Pentru ca psihicul și sistemul nostru nervos să-și redobândească starea de siguranță, este necesar să trezim la viață încrederea. Sunt situații în care este necesar să fim conștienți de încrederea în sine și situații în care este vorba despre încrederea în ceilalți. Ambele necesită un impuls cognitiv și un efort de voință.
Așa cum reiese încă din titlu, încrederea este antidotul anxietății. Dar nu vă lăsați păcăliți de iluziile certitudinii. Tata a fost un bărbat care și-a negat anxietatea, avea încredere în faptul că totul va fi bine și nu a depășit cu mult vârsta de 40 de ani. Mama, care mereu a avut un scor modest la capitolul încredere și mai ridicat la cel de anxietate, are peste 60 de ani, a depășit un cancer și este încă în viață. Învățătura din povestea părinților mei este lecția flexibilității. Pentru a rămâne în viață, avem nevoia de anxietatea funcțională, care ne stârnește vigilența și simțul precauției. Iar pentru a avansa în viață și pentru a cultiva fericirea, avem nevoie de suficientă încredere că putem face față dificultăților și provocărilor (singuri și împreună).
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
