În fiecare zi de miercuri, avem pe Pagina de Psihologie, câte un interviu (im)perfect, (in)discret și (in)vulnerabil cu oameni care îndrăznesc să ne vorbească despre ei înșiși într-o altă lumină.
Oameni care renunță la filtrele psihologice și la photoshopul sufletesc, îndrăznind să se arate pentru câteva secunde fără nicio armură – doar cu o tentă de umor și o porție sănătoasă de sinceritate.
Invitatul din această săptămână, a seriei de interviuri #Ce Nu Vreau Să Știe Lumea Despre Mine, este Petronela Rotar. Petronela a fost jurnalist vreme de 18 ani la mai multe stații locale ale celor mai importante televiziuni, în Brașov. Are doi copii și o istorie personală zbuciumată, pe care a fructificat-o literar în cărțile ei. Cea mai recentă publicație a Petronelei este „Privind înăuntru“.
Primul gând care îți vine în minte atunci când cineva te critică în spațiul online?
Că am stârnit acolo ceva care doare prin acel lucru pe care îl critică și că reacția pe care o are este despre sine, nu are absolut nicio legătură cu mine, cu atât mai mult cu cât are loc într-un spațiu virtual, unde proiecția se produce cu multă ușurință. Dar nu am ajuns ușor la detașarea asta, altădată primul gând ar fi fost: dar dacă are dreptate, are dreptate!? Acum iau în calcul și varianta asta, mă analizez, însă lucid, știind că nu am cum să plac tuturor și că nici nu ar fi sănătos așa ceva.
Vânătaia emoțională din copilăria ta care se vindecă cel mai greu…
Faptul că m-am simțit atât de singură și de neiubită, de neiubit.
Cum stabilești care este limita autodezvăluirii în cărțile tale?
Asta e simplu: mă gândesc dacă are vreun scop bun dezvăluirea mea, poate ajuta pe cineva, iar dacă răspunsul e nu, acolo e limita. Nu practic autodezvăluirea ca pe o formă de striptease, sunt lucruri pe care nu le spun dacă știu că ar răni pe cineva, ar încălca o limită, un drept al cuiva și nici nu ar ajuta pe nimeni.
În cartea Căsnicia, pe a cărei copertă se află citatul tău, dr. Gottman vorbește despre cei Patru Călăreți ai Apocalipsei Relaționale (critica, disprețul, defensiva și împietrirea) – în care dintre aceste comportamente te implici, chiar dacă știi că nu ajută relația?
Defensiva și, uneori, critica, la care tot lucrez și care s-a rafinat, din păcate, uneori iese în forme mai subtile…
La ce te uiți prima dată atunci când în calea ta apare un bărbat atrăgător?
℗PUBLICITATE
La ochi și la mâini.
Sex cu lumina aprinsă sau pe întuneric?
O, Doamne, niciodată pe întuneric.
Dacă ai putea alege ce să fii într-o altă viață – ce ai alege?
O pasăre călătoare sau un delfin.
Cel mai banal obiect pe care nu-l folosești, dar de care simți că nu te poți debarasa?
Nu am lucruri de care să nu mă pot debarasa, nu sunt deloc atașată de obiecte, nici măcar de alea care îmi plac tare mult, pot renunța la orice lucru material cu ușurință. Cu oamenii e mai greu…
Ce faci când te cuprinde insomnia în toiul nopții?
Depinde ce am de făcut a doua zi. Din fericire, nu prea mai am insomnii de ceva vreme, iar dacă am ore în care nu dorm, asta se întâmplă fiindcă în capul meu se scrie ceva, așa că răspunsul este: scriu la mine în cap. Dar, dacă a doua zi am o zi grea, foarte rar, iau o pastilă care să mă ajute să adorm repede la loc, de obicei un anxiolitic ușor care favorizează somnul, de somnifere mă feresc mai tare.
Ai săruta vreodată o femeie?
Nu numai că aș, dar am. Sărutat și făcut dragoste. Am vrut să știu cum este, sunt o ființă foarte curioasă.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
