fbpx
skip to Main Content
Costul Psihologic Al Dependenței De Jocuri De Noroc…

Costul psihologic al dependenței de jocuri de noroc…

De cele mai multe ori pacienții vin în cabinetul unui psiholog sau psihiatru aduși de propria suferință și de atingerea insuportabilității resimțirii simptomelor.

Dar în cazul jocului patologic de noroc acest lucru se întâmplă de foarte puține ori. Jucătorul patologic de noroc nu consideră că el însuși are vreo problemă. Dacă i se atrage atenția el încearcă să riposteze sau să reasigure că de fapt nu e așa o mare scofală și că el este în control. Mai spune că dacă vrea se poate opri oricând din joc, dar că, deocamdată nu o face pentru că nu vrea și pentru că e totul foarte bine calculat. Noi numim asta „egosintonie“ adică pacientul se simte bine cu sine însuși și manifestările lui nu îi provoacă nici cel mai mic disconfort. Asta se întâmplă mai ales în sesiunile de joc.

După ce încetează – fie că ies din sala de jocuri, fie că părăsesc online-ul – adesea își dau seama că au cheltuit mai mult decât și-au propus sau că deja au atins o limita nedorită anterior. Și atunci continuă să mintă pentru a evita neplăcerile cu cei din jur. Dar cum orice minciună are picioare scurte și foarte scurte, la un moment dat apar datoriile, apar recuperatorii de împrumuturi și așa, părinții sau soții află despre niște situații și datorii probabil de neașteptat.

Primul lucru care zdruncină încrederea în jucător este minciuna. Și sunt experți în asta. Mint încât și ei înșiși cred ceea ce spun. Știu că dacă vor spune adevărul, vor ieși la iveală lucruri care probabil ar duce la renegarea lor din relația avută, poate la divorț chiar, dacă e vorba de soț-soție. Atunci persistă în minciuni, certurile sunt tot mai frecvente, partenerii se îndepărtează unul de celălalt, părinții devin tot mai supărați. Sunt două mari categorii de relații afectate – cele de sânge (când copilul este jucătorul și părinții devin înnebuniți de ceea ce face copilul, ajungând uneori până la a-l da afară din casă și a-l renega), și cea de-a doua categorie de relație, soț-soție (când marele amenințător este divorțul). De regulă nu ne dorim să ajungem în astfel de situații extreme, deși putem înțelege durerea, dezamăgirea și disperarea resimțite de aparținători.

Nicio soție nu poate îndura un soț care joacă la noroc, decât dacă el câștigă în mod constant.Thomas Dewar

Și ar trebui să fim atenți la cum aparținătorii pot contribui la întreținerea jocului patologic de noroc. Dau un exemplu: copilul dator cu sume imense este amenințat (sau cel puțin așa le prezintă părinților) cu moartea dacă nu returnează suma împrumutată și dobânda a doua zi. Mama disperată, prețuind bineînțeles mai mult viața copilului decât banul, dă copilului suma respectivă crezând că așa se va încheia totul. Dar această cerere este probabil prima dintr-un șir in crescendo. Vor veni situații în care suma va crește, numărul datoriilor la fel și a-l împrumuturilor de asemenea… nu se mai termină până când – atât aparținătorii, cât mai ales pacientul nu înțeleg că e nevoie de o intervenție atât la nivel comportamental, cât și cognitiv și emoțional. Și e un proces terapeutic nici prea scurt nici prea lung, cu rezultate menținute pe termen lung.

℗PUBLICITATE


Ceea ce se recuperează greu, sau nu se mai recuperează niciodată este încrederea. Mai mulți sunt cei care iartă, dar aproape niciunul dintre aparținători nu uită prin ce momente penibile și de stres major au trecut – din cauza „unui stupid de joc“, ce trebuia probabil sa fie doar distractiv.

Există o mulţime de factori de risc legaţi de problemele privind jocurile de noroc. Factorii de risc sunt caracteristici care pot să facă un om să aibă o anumită predispoziţie pentru jocul de noroc problemă. O persoană are un risc mai mare dacă:

  • a avut un câştig mare la începutul „carierei“ privind jocurile de noroc
  • are probleme financiare
  • a avut de înfruntat, recent, o pierdere sau o schimbare în viaţă, precum probleme în relaţia de cuplu, divorţ, pierderea slujbei, izolarea sau moartea unei persoane dragi
  • se joacă pentru a face faţă unei nelinişti privind sănătatea personală şi/sau din cauza unei suferinţe fizice
  • se simte adesea singură
  • are puţine interese sau hobby-uri sau simte că viaţa sa nu are niciun sens
  • se simte adesea plictisită, îşi asumă riscuri sau acţionează impulsiv
  • se foloseşte de jocurile de noroc sau alcool sau alte droguri pentru a face faţă sentimentelor sau evenimentelor supărătoare
  • se simte adesea deprimată, anxioasă sau neliniştită
  • a fost abuzată sau a trecut printr-o traumă
  • are (sau a avut) probleme cu alcoolul sau cu alte droguri, cu jocurile de noroc sau probleme cu faptul că cheltuieşte peste măsură
  • aparţine unei familii în care, cineva, s-a confruntat, în trecut, cu probleme legate de alcool, alte droguri, jocuri de noroc sau a cheltuit bani peste măsură
  • consideră că are un sistem sau o strategie menită să îi aducă mai mukte șanse de câștig;

Dacă membrul familiei dumneavoastră decide să continue practicarea jocurilor de noroc, fiţi sigur că acesta să reducă riscurile. Practicarea cu risc redus a jocurilor de noroc înseamnă că oamenii:

  • limitează timpul şi banii pe care îi investesc în jocurile de noroc
  • recunosc şi acceptă înfrângerile şi pierderile şi nu încercă să le câştige înapoi
  • se bucură de succese, însă sunt conştienţi de faptul că acestea sunt cauzate de şansă şi noroc
  • practică şi alte activităţi distractive, altele decât jocurile de noroc
  • nu joacă pentru a câştiga bani sau pentru a-şi plăti datoriile
  • nu joacă când sunt sub influenţa alcoolului sau sub influenţa altor droguri
  • nu împrumută bani şi nu se folosesc de investiţii personale sau bunuri ale familiei pentru a se juca
  • nu joacă pentru a fugi de problemele sau sentimentele proprii
  • nu îşi pun în pericol slujba, sănătatea, starea financiară, reputația sau familia, datorită participării lor la jocuri de noroc;

Pentru a accesa un material, în limba română, extrem de util aparținătorilor persoanlor care întrunesc criteriile pentru jocul patologic de noroc dați click aici.

Ramona Lupu

Ramona Lupu este psiholog, doctor în psihologie, lucrează ca logoped atât în sistemul privat într-un cabinet din Cluj Napoca, cât și în sistemul public de învățământ și de sănătate. Practică psihoterapia cognitiv-comportamentală, dar și psihologia clinică și logopedia, despre care spune că îi oferă satisfacții ireversibile – întrucât pronunția odată corectată nu mai poate fi pierdută, ca achiziție.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search

Coș

Back To Top
×Close search
Caută