Matinala matinalilor, artist și podcaster. Cam așa se „creionează“ protagonista interviului #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine de astăzi, pe paginapsihologie.ro. Noi am spune că, dincolo de carcasa unui om firav și diafan se află o ființă puternică și extrem de luptătoare cu propria versiune. Cu un simț critic ascuțit în ceea ce o privește, dar și cu o blândețe din cale afară față de ceilalți și față de tot ce o înconjoară, ne face plăcere să v-o aducem în prim-plan pe Emma Ștefan aka Emma de la ZU.
Care este sfatul primit de la mama ta, atunci când ai decis să te muți în București?
Parcă a fost ieri: „oricât de departe ai pleca, să nu te îndepărtezi de tine“. Mama mea este de-o inteligență emoțională cum rar vezi, învăț zilnic de la ea.
Cum ai descrie acest „microb“ al radioului?
Nu am crezut că pot avea o pasiune atât de mare pentru ceva ce am descoperit, de fapt, la momentul oportun (obișnuiam să spun târziu, însă acum știu că a venit la momentul potrivit). De-a lungul timpului, am înțeles că descoperind radioul, alături de Buzdu și Morar, am intrat, de fapt, în dialog cu toată România și cu o bună parte din diaspora. Nu pot să-mi imaginez viața fără radio. E hrană pentru suflet, e doza mea de bine, mă încarc de acolo.
Ce înseamnă Radio ZU, pentru tine?
Sensul meu în viață și sunt sigură de asta. ZU m-a șlefuit, m-a conturat, m-a dezvoltat, mi-a adus lecții valoroase atât pe plan profesional, cât și pe plan personal, pentru că ZU nu se rezumă doar la ceea ce se aude, e mai mult de atât. ZU este foarte aproape de oameni, fizic vorbind; avem săptămâni bune din an în care facem radio din mijlocul oamenilor, când plecăm în radioaventura sau orașul faptelor bune… și fiecare om întâlnit îți aduce o nouă descoperire, o nouă definiție a iubirii și frumosului, o altă poveste. Universul ZU este infinit, pentru că fiecare lecție învățată îți lărgește cu adevărat orizontul.
La radio sau pe scenă, unde te simți cel mai în largul tău?
Reușesc să mă simt în largul meu în ambele locuri, însă am nevoie de timp. De asta și în ceea ce privește matinalul, ajung mai devreme. Trebuie să simt întotdeauna energia zilei, pregătirea pentru radio începe cu prima mașină care îți iese în cale la semafor: te uiți, observi și zâmbești.
Pe scenă e la fel. Ajung la locație cu cel puțin o oră înainte, trebuie să simt oamenii, energia lor. Sentimentele mele sunt cea mai prețioasă busolă, e ceva ce mă ghidează din interior și la care țin mult.
În momentele tale în care ești doar tu și gândurile tale, ce nu-ți place la tine?
Sunt cel mai mare critic al meu, dar lucrez la asta constant.
Când ai rănit emoțional, ultima oară, pe cineva?
℗PUBLICITATE
Cred că, uneori, în mod inconștient, rănim oamenii din jurul nostru. Cu siguranță, am rănit. Poate printr-o privire, poate printr-o discuție pe care nu am dus-o la bun sfârșit, printr-un cuvânt pe care l-am spus mai apăsat. Cu toții greșim, uneori poate din prea multă grijă, cu cât ne dorim să nu supărăm, este posibil, ca tocmai atunci să o facem mai mult. Însă încerc întotdeauna să fiu atentă la emoțiile celor din jurul meu, chiar dacă nu am cea mai bună zi. Oricând simt că greșesc, am grijă să spun acele cuvinte magice. Cred că oamenii fac greșeli la tot pasul, însă iertarea are întotdeauna puteri magice.
Ți s-a întâmplat să verifici telefonul partenerului, fără că el să știe?
Când eram mai mică și nu aveam suficientă experiență, am făcut această greșeală. O copilărie, în fond.
Te-ai confruntat, de-a lungul timpului, cu probleme de stimă de sine?
Da, m-am confruntat. A fost cea mai prețioasă lecție despre iubire. Cred că, tocmai în astfel de momente îți poți redescoperi resorturile interioare. Doar când sapi adânc în tine îți dai seama câte resurse frumoase găsești acolo. Astfel de momente vin și cu un proces profund de introspecție care îmi reamintește că, de fapt, vulnerabilitatea și fragilitatea ne aduc o forță interioară nemărginită.
Cât de des ieși din zona de confort?
Ori de câte ori îmi oferă viața ocazia. Cred că doar așa putem ajunge să ne cunoaștem autentic și să învățăm lucruri despre noi. Am o latură care m-a împins de multe ori în extremă, însă tocmai acolo am învățat să-mi construiesc echilibrul.
Ai fost, vreodată, într-un proces de psihoterapie?
Sunt în plin proces de terapie. Am avut un an greu din punct de vedere emoțional, cu multe conștientizări greu de digerat, cu multe blocaje, iar terapia m-a învățat să lipesc anumite părți care-mi lipseau, ca, mai apoi, să întregesc puzzle-ul. Iar când a venit podcastul DilEMMA în viața mea, am înțeles de ce a trebuit sa fie așa. Nu aș fi putut avea legătura asta specială cu invitații și cu oamenii care urmăresc DilEMMA dacă nu dădeam importanță etapei prin care… trec.
Ai avut conversații telefonice aprinse pe care le-ai încheiat subit și apoi ai zis că s-a întrerupt?
Nu sunt o persoana conflictuală, mă consum mult în interior și da, am închis o discuție atunci când tonul nu mai era de stăpânit. De altfel, dacă simt că lucrurile pot escalada, închid astfel de discuții.
Ce-ți spui, atunci când te privești în oglindă?
Îmi zâmbesc, în primul rând. Iubesc să fiu într-o schimbare constantă, să mă (re)descopăr și să învăț lecția pe care mi-o aduce fiecare zi, bucurându-mă de prezent. Probabil: „Ești aici pentru iubire. S-o trăiești cu adevărat.“
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
