Unul dintre cei mai apreciați psihologi ai secolului trecut este Erich Seligmann Fromm, un specialist în psihologia socială și psihanalist de orientare umanistă. Probabil că cea mai importantă carte a renumitului om de știință, este Arta de a iubi, care, deși a fost publicată 1956, rămâne un ever green pentru mulți dintre psihologii și psihoterapeuții de succes ai zilelor noastre. Până și atât de apreciatul Gabor Maté a declarat că noua sa lucrare (Mitul normalității) este un tribut adresat lui Fromm.
Traseul profesional al lui Fromm
Erich Fromm s-a născut pe 23 martie 1900, în Germania, ca unic copil al unei familii de evrei ortodocși, și a trăit până la data de 18 martie 1980, când s-a stins din viață, în Elveția. Asemenea multora dintre oamenii de știință ai acelor vremuri, Erich și familia lui au avut de suferit din cauza regimului nazist și au fost nevoiți să emigreze. Studiile și le-a făcut în mare parte la Universitatea din Heidelberg, acolo unde a fost preocupat de sociologie și l-a avut ca profesor pe Alfred Weber (frate al renumitului Max Weber). La vârsta de 22 de ani își prezintă teza de doctorat cu titlul Legea evreilor.
După finalizarea studiilor superioare postuniversitare, începe să studieze psihanaliza alături de Freida Reichmann, cu care se căsătorește în 1926 și de care divorțează 16 ani mai târziu (urmând să mai aibă alte două căsătorii). După ce naziști preiau puterea în Germania, Fromm emigrează în Geneva, iar în 1934 ajunge la Universitatea Columbia, New York, unde își deschide și un cabinet de psihanaliză. Alături de alte nume celebre, precum Karen Horney (cu care a și avut o relație amoroasă) și Harry Sullivan, renumitul psiholog și filosof german, se alătură școlii neo-freudiene.
Parcurgând un traseu profesional anevoios în SUA, în 1949, Erich ajunge și în Mexic, unde întemeiază o catedră de psihanaliză, în cadrul Facultății de Medicină, UNAM. Timp de mai muți ani predă atât în Michigan, cât și în Mexic; iar în 1974 se retrage în Muralto, Elveția, unde trăiește până la moartea sa.
Separarea de natură și de ceilalți ne stârnește anxietatea
Munca și scrierile lui Fromm au marcat în mod semnificativ gândirea și practica multor generații de psihologi, psihiatri sau psihoterapeuți. Printre ideile sale clare se numără și nevoia de sens în viața unui om, care ajunge să influențeze modul în care vom trăi nu doar bucuriile, ci și insatisfacțiile existenței umane. Deși vedea viața omului ca fiind preponderent dureroasă, Fromm credea că putem face schimbări, dacă alegem să lucrăm asupra sinelui nostru, punctând foarte elegant faptul că „cea mai prețioasă calitate cu care ne-a înzestrat viața este iubirea de viață“.
Fromm considera că viața oamenilor moderni se transformă într-o luptă când sunt deconectați de natură, ceilalți și de sine. De aceea, depunea eforturi semnificative pentru a renunța la o atitudine individualistă, în favoarea uneia centrate pe importanța sistemului relațional și comunitar. Fromm a fost printre primii specialiști în psihologie, care (asemenea lui Harville Hendrix) vedea sinele uman ca fiind în mare parte relațional și credea că omul are o existență prosperă, dacă este într-o stare de uniune cu tot din jurul său. Fromm considera ruptura de natură și de relații ca fiind cauzată de dezvoltarea intelectuală, care trebuie regândită și restructurată, pentru a nu ajunge să ne facă mai mult rău decât bine.
℗PUBLICITATE
Pentru a ne elibera din izolarea pe care, adesea, nici măcar nu o recunoaștem, psihologul germano-american ne îndemna spre cultivarea capacității de a iubi. Pentru Erich Fromm iubirea reprezenta o capacitate creatoare interpersonală, pe care merită să o dezvoltăm, drept parte a personalității noastre. El vedea iubirea ca fiind: „o atitudine, o orientare a caracterului, care determină modul de relaționare al persoanei cu întreaga lume“.
Elementele personale ale iubirii față de semeni implică grija, responsabilitatea, respectul și cunoașterea. Iar iubirea adevărată ‒ considera Fromm ‒ este posibilă exclusiv prin respectarea unicității și a separării dintre noi înșine și celălalt. Acesta este cel mai potrivit mod pentru a ne dezvolta capacitatea de a crea legături puternice și autentice. Și din acest punct de vedere, putem identifica mai multe asemănări între munca lui Fromm și terapia relațională imago. Fromm vorbește despre iubirea imatură, care pornește de la premisa: „Te iubesc, pentru că am nevoie de tine“, în timp ce iubirea matură vine cu mesajul: „Am nevoie de tine, pentru că te iubesc“. Iar în teoria imago vorbim despre îndrăgostirea romantică, ce are scopul de transformare/vindecare, pentru ca mai apoi, după lupta pentru putere, să ajungem la iubirea adevărată.
Astfel, atât Erich Fromm, cât și Harville Hendrix ne îndeamnă să conștientizăm tendința simbiotică ‒ „Eu și tu suntem identici“ ‒ și ne îndeamnă să trăim într-o stare de diferențiere psihologică. Ceea ce înseamnă că iubirea presupune să oferim pe deplin libertate și individualitate. Ce presupune asta? Să ne extindem capacitatea de a iubi, în așa fel încât să respectăm opiniile, preferințele și sistemele de credințe, diferite, ale celeilalte persoane. În esență, a iubi nu presupune a-l face pe celălalt după chipul și asemănarea noastră, și nici găsirea sufletului pereche. Iubirea este „uniunea cu cineva sau ceva din afara propriei ființe, cu condiția menținerii separării și a integrității propriului sine“. Prin urmare, orice manevră centrată mai mult pe a primi iubire și mai puțin pe a oferi iubire este sortită eșecului.
Cele patru tipuri de personalitate
În gândirea și practica sa psihologică, Erich Fromm a identificat patru tipologii ale personalității umane neproductive. Tipologii care ascund neasumarea responsabilității personale și blochează creșterea productivă. Cu toate acestea, fiecare tip de personalitate neproductivă are atât părți pozitive, cât și aspecte negative. Excepții fac tipologia numărul cinci, care este totalmente neproductivă, și tipologia numărul șase, care reprezintă idealul, în perspectiva lui Fromm.
- Tipologia receptivă – se mulțumește mereu cu rolul pe care-l are și evită sau ignoră orice luptă de a schimba sau a îmbunătăți lucrurile.
- Tipologia exploratoare – este agresivă și centrată pe sine, fiind predispusă la acțiuni de constrângere și plagiere.
- Tipologia posesivă – caută să păstreze ceea ce are și este dornică să dobândească tot mai mult.
- Tipologia comercială – vinde orice, cu precădere, propria imagine.
- Tipologia necrofilă – caută exclusiv să distrugă și trăiește cu o dorință obsesivă de „lege și ordine“, nutrind o fascinație față de boală și moarte (motiv pentru care Fromm în atribuie lui Hitler această tipologie de personalitate).
- Tipologia productivă – caută cu sinceritate, și chiar găsește, soluții bazate pe flexibilitate, învățare și sociabilitate. Având tendința de a deveni una cu lumea, scăpând astfel de singurătatea separării.
Așa cum probabil că deja ați intuit, Fromm considera că, în realitate, personalitățile oamenilor sunt, cu precădere, formate dintr-un amestec al primelor patru tipologii de personalitate.
Cărțile lui Fromm traduse în română
Fromm: citate de referință
- „Se pare că nimic nu este mai greu de suportat pentru omul obișnuit decât sentimentul de a nu fi identificat cu un grup“;
- „Cunoaște-te pe tine însuți este una dintre poruncile esențiale care au drept scop dobândirea de către om a puterii și a fericirii“;
- „Viața are un dinamism interior personal. Ea tinde să crească, să se exprime și să fie trăită“.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
