Ce este mintea și cum funcționează aceasta, în confort și în disconfort? Este realitatea subiectivă a minții reală și cum ne liniștim mintea în situații de criză? Este mintea limitată la structurile noastre psihologice sau depășește granițele invizibile ale acestora? Sunt doar câteva dintre întrebările la care caută să ofere răspunsuri, îmbinând știința cu tradițiile străvechi și cu practica spirituală, soții Daniel Siegel și Caroline Welch. La ora actuală, Daniel Siegel, profesor la UCLA și autor prolific, se numără printre cei mai importanți experți în studiul minții și al relațiilor, la nivel global. Caroline Welch este co-fondatoarea Mindsight Institute și de curând a publicat bestsellerul Darul Prezenței conștiente, un ghid de mindfulness pentru femei. Colaborarea dintre Pagina de Psihologie și soții Siegel-Welch a început în 2014, atunci când i-am avut invitați la o conferință în România. De atunci ne-au rămas prieteni apropiați, devenind parte din comunitatea care promovează #RevoluțiaRelaționalăÎnRomânia. Despre relația lor, atât acasă, cât și pe scena profesiei, dar și despre interesele lor actuale ne-au povestit în cadrul unui interviu oferit în exclusivitate pentru Pagina de Psihologie.
Sunteți parteneri de viață de mai bine de treizeci de ani și colegi de muncă la Mindsight Institute de aproximativ cincisprezece ani. Care sunt fundamentele colaborării voastre, atât acasă, cât și la serviciu?
DS: Integrarea este modalitatea fundamentală prin care facem să funcționeze relația de muncă și relația personală. Asta presupune obiceiuri de celebrare a diferențelor și de încurajare a compasiunii.
CW: Cei trei stâlpi ai colaborării noastre, atât acasă, cât și la muncă, sunt: respectul pentru viziunea, munca și contribuția celuilalt; bucuria împărtășită a vieții în armonie cu scopul nostru de a sprijini familiile și de a crea o operă inspiratoare; și, nu în ultimul rând, respectarea granițelor dintre spațiul personal și muncă.
Știința relațiilor ne spune că siguranța și prietenia sunt cărămizile unei căsnicii fericite. Cum putem cultiva siguranța în cuplu?
DS: În viziunea mea, integrarea este cheia – acceptarea faptului că suntem persoane diferite cu așteptări diferite, care uneori funcționează ca un filtru pentru felul în care ne percepem partenerul și răspundem așteptărilor lui. Reconectându-ne cu partenerul după o ceartă sau neînțelegere, prin comunicare deschisă, putem să reparăm bazele relației și să mergem mai departe.
CW: Comportamentele care creează siguranță în cuplu sunt: respectul reciproc, curiozitatea față de celălalt și efortul permanent de a fi deschis, îngăduitor și adaptabil față de provocările vieții și de schimbarea partenerului.
De vorbă cu Caroline Welch
Cartea ta „Darul Prezenței conștiente“ a suscitat un mare interes la lansarea în România, sute de persoane fiind dornice să se înțeleagă mai bine pe sine. Ce beneficii ți-a adus practicarea mindfulness?
CW: Dintre beneficiile practicării mindfulness, aș aminti câteva. În primul rând, cât mai multe momente trăite conștient în prezent, în fiecare zi, apoi încrederea că pot rezolva toate provocările vieții și, nu în ultimul rând, deprinderea de a-mi acorda o fracțiune de secundă drept „tampon“ pentru a răspunde cu atenție într-o situație care mă poate activa.
Prima ta profesie, practicată mult timp, este avocatura. Ce te-a determinat să faci trecerea către promovarea stării de bine și cum a decurs acest proces?
CW: Eu consider în continuare că profesia mea este avocatura, dar, spre deosebire de atmosfera foarte competitivă a litigiilor corporative sau a proceselor, acum practic o versiune „proactivă“ a legii, apărând drepturile noastre intelectuale și bucurându-mă de faptul că putem oferi, prin cursurile noastre online, principiile și știința din spatele stării de bine, pe care specialiștii în sănătate mintală o transmit, la rândul lor, mai departe clienților, organizațiilor și familiilor.
℗PUBLICITATE
Pentru a scrie cartea, ai intervievat zeci de femei cu vârste între 23 și 90 de ani. Ce pași trebuie să urmeze o femeie pentru a face schimbări pozitive în viața ei?
CW: Eu am numit pașii „cele 3 P“: Scopul (n.red., în engleză purpose), Pivotarea și Prioritizarea. Scopul înseamnă să stabilim lucrul cel mai important pentru noi și să trăim în conformitate cu el. Pivotarea înseamnă să facem schimbări proactive, atunci când avem încă opțiuni, înainte să fim obligate să facem o schimbare. În cele din urmă, Prioritizarea, care se referă la felul în care ne alegem și ne soluționăm provocările întâlnite în acest capitol al vieții – fiind conștienți că speranța noastră de viață sănătoasă este cea mai mare din istoria omenirii.
Mindfulness și compasiunea sunt două practici strâns asociate. Cum ne ajută aceste practici să ne gestionăm stresul și să ne îmblânzim anxietatea?
CW: Compasiunea este o parte esențială a practicii de conștientizare atentă pe care o propunem. Ca să ținem sub control stresul și anxietatea de zi cu zi, ajută să înțelegem că toți suntem oameni și toți avem luptele noastre de dus. De asemenea, ajută să simțim compasiune pentru noi înșine. Acesta este un lucru greu de obținut – trebuie să ajungem într-un loc în care să ne oferim nouă la fel de multă grijă și înțelegere precum oferim celor mai buni prieteni ai noștri.
De vorbă cu Daniel Siegel
Cea mai recentă carte a ta – „IntraConnected“ – este o lectură captivantă, care ne arată complexitatea existenței umane. Ce înseamnă mai exact termenul „intraconectare“ și de ce este important să-l introducem în vocabularul nostru?
DS: În culturile moderne accentul este pus deseori pe individ, ca element fundamental al „sinelui“. Totuși dacă acest termen – „sine“ – ar defini centrul existenței, încapsulându-și identitatea doar în corpul fizic, atunci ar însemna că eu mă aflu aici, tu acolo, și suntem „interconectați“ ca două entități separate conectate una cu cealaltă. Prin contrast, dacă percepem „centrul existenței“ ca nefiind definit sau limitat la corpul fizic individual, atunci putem vedea că există o conexiune a întregului dată de senzație, de perspectivă și de un sine al centrelor interior și relațional ale experienței, care reprezintă o identitate mai largă. Totuși ce cuvânt denumește azi acest centru al conexiunii cu întregul? Termenul „intraconectat“ a apărut din nevoia de a numi acest mijloc important în care simțim, percepem și acționăm în numele unui tot mai vast al existenței.
Neuroștiința, spiritualitatea și fizica cuantică își găsesc tot mai des locul în cărțile și interviurile tale. Care este legătura între aceste domenii și cum reușești să le integrezi într-o viziune coerentă?
DS: Cunoașterea și conceptualizarea apar în mod natural atunci când ne imaginăm că fundamentul realității este energia, iar fluxul de energie reprezintă esența fundamentală trăirii. Armonizarea este acea abordare care analizează modul în care discipline independente studiază și conceptualizează esența realității și face conexiuni. De pildă, domeniul științelor conectează neuroștiința cu fizica cuantică, din domeniul explorărilor umane ale adevărului precum artele, conectează muzica, dansul și spiritualitatea. Aceasta este o călătorie firească, în care experiența a zeci de mii de oameni adepți ai unei practici integrative, precum Roata Conștientizării (tehnică prezentată în cărțile mele), împărtășind o viziune comună, în concordanță atât cu perspectiva cuantică asupra energiei, cât și cu percepția neuroștiinței asupra fluxului de energie din sistemul nervos care, se suprapune cu mii de ani de învățăminte înnăscute și contemplație. Este firesc și este o mare satisfacție să accepți felul în care toate aceste perspective se armonizează din punctul de vedere al fluxului de energie.
În ultima vreme, există tot mai multe cunoștințe despre sistemul nervos cardiac și sistemul nervos enteric. Cercetătorii au demonstrat că, pe lângă creierul cefalic, noi avem și un creier al inimii și un creier al intestinelor. Cum receptează neurobiologia interpersonală (domeniul dumneavoastră) aceste noi descoperiri științifice?
DS: Neurologia interpersonală își imaginează un „creier întrupat“ care include cel puțin trei centri de energie și flux informațional – procesoare paralel distribuite de rețele neurale din stomac, inimă și cap. Studii recente, printre care cel al lui Antonio Damasio et.al., confirmă această perspectivă cu aplicabilitate în autocunoaștere și psihoterapie.
În România, un cuvânt din psihologie a devenit parte a vocabularului multor oameni: traumă. Ce este trauma din perspectiva neurobiologiei interpersonale și ce tratament necesită?
DS: Trauma poate fi definită ca o experiență care ne copleșește capacitatea de adaptare. Indivizi, cupluri, familii, clase de elevi și comunități întregi pot experimenta o traumă. Neurobiologia interpersonală afirmă că trauma blochează procesul de integrare, ceea ce conduce la dificultăți în procesul de diferențiere sau angajament, sau amândouă. În acest fel, sistemul – individul în relație cu comunitatea – devine predispus la haos și inflexibilitate. Găsirea unui domeniu de integrare care să determine modul în care aceste blocaje afectează integrarea poate reprezenta o strategie adecvată. Poate fi integrare a conștienței, verticală, bilaterală, a memoriei, narativă, de stare, interpersonală, temporală și a identității. Concentrându-ne pe aceste nouă domenii de integrare (prezentate pe larg în cartea Mintea), putem să schimbăm vulnerabilitatea stresului posttraumatic în creștere și vindecare integrativă.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
