Vasi Rădulescu este medic cardiolog, scriitor și autor al blogului eusuntv.ro. De asemenea, Vasi este fondatorul leapșadesănătate.ro, un proiect de educație medicală în care toate materialele sunt scrise de medici și sunt destinate publicului larg.
Cum ai defini sănătatea în câteva cuvinte?
Să fii sănătos înseamnă să te găsești în armonie cu tine însuți și să nu ai absolut nicio boală. În timpurile curente, nu știu câți se pliază perfect pe definiția asta.
Care sunt recomandările medicale corecte, în situația în care corpul nostru are o suferință?
În primul rând, să știm să identificăm niște simptome și să apelăm, pe criterii clare, la medic. Să ne informăm din surse bune, din articole (ideal) scrise de medici. Să nu recurgem la tratamente fantasmagorice, care n-au nicio legătură cu medicina adevărată. Avem nevoie ca de aer de educație medicală, că de aici pornește totul.
Dar atunci când sufletul nostru are o suferință?
Pentru suferințele sufletului, putem apela la muzică, apropierea de alți oameni, teatru, spiritualitate în toate formele ei, lecturi lungi, ședințe de introspecție. Și să nu mai considerăm dezechilibrul un stigmat sau un subiect tabu; ar trebui să ne deschidem, să vorbim despre tulburările noastre, să mergem cu încredere la psiholog sau psihiatru.
Cum se raportează românii la propria sănătate?
Observ în ultimii ani fenomene care mă înfioară. Oamenii se cam culcă pe-o ureche, uită să mai aibă grijă de ei, intră în cercuri vicioase cumplite crezând că sănătatea e oricând reversibilă, ignoră principii relativ simple. Mulți nu se mai duc la medic, pentru că n-au încredere în el sau în sistemul medical per ansamblu. Au înflorit terapeuții care vindecă orice boală peste noapte, cu tot felul de dispozitive și proceduri aflate departe de medicină și de adevărul științific. Am spus cândva că mi-ar plăcea să nu mai am pacienți, să avem prevenție primordială și primară eficiente, să știe oamenii ce să facă pentru a nu se îmbolnăvi. 80% dintre bolile cardiovasculare, neurologice, precum și diabetul de tip II sunt preventibile prin dietă echilibrată și diversificată, evitarea sedentarismului, evitarea fumatului. E dramatic să ai datele astea și să vezi că țara ta e campioană la boli cardiovasculare în Europa.
Ce înseamnă educația medicală? De ce este ea importantă pentru societate?
Educația medicală înseamnă să ai date suficiente despre ce se petrece în corpul tău, de ce apare o afecțiune, ce reprezintă un anumit simptom, cum să recunoști un infarct miocardic acut sau un accident vascular cerebral, cum să faci niște manevre de resuscitare, cum să te menții sănătos, cum să te porți într-un spital – și lista poate continua în acest registru. O consider extrem de importantă, pentru că așa conștientizăm felul în care trebuie să avem grijă de noi și de cei de lângă noi. Dacă o rudă face infarct și intră în stop cardiorespirator, minutele până la venirea unei ambulanțe fac diferența între viață și moarte, iar un masaj cardiac bun făcut imediat poate fi salutar. Exemplele sunt numeroase aici. Vorbim totuși de sănătate, cel mai de preț lucru al nostru (inițial, tastasem greșit „preș“ în loc de „preț“ și cred că realitatea e aproape de varianta mea eronată – trebuie să schimbăm lucrurile).
Cum ai descrie relația ta cu cărțile?
Am citit târziu, puțin și prost. E cel mai mare regret al meu. M-am împrietenit tare cu cărțile după 20 de ani și nu era zi să nu citesc cel puțin 50 de pagini. Acum relația e oscilatorie: când lucrez la o carte de beletristică, nu citesc decât texte științifice sau colecții plate, fără un stil anume, de teamă să nu-mi contaminez propriul stil; când nu sunt prins în scriere, citesc orice și devorez lejer 20-30 de cărți pe lună.
Ce te-a determinat să devii autor de carte?
A fost un experiment. Eu scriam de mult timp pe blog, pe alte proiecte, pe profilul sau paginile de Facebook. Visam să am o carte a mea, dar nici prin gând nu-mi trecea cât de greu poate fi să închegi câteva sute de pagini. Nu mi-a venit să cred, când a apărut Dragă inimă. Are un puternic caracter personal și chiar confesional, astfel că a fost și un exercițiu de curaj pentru mine, care în fond mi-a prins teribil de bine. Acum corectez a patra carte și va fi o surpriză, prinsă într-un proiect frumos în care îmi pun mari speranțe.
Ce înseamnă „să trăim totul cu uimire“?
Mi-a rămas întipărită adânc în minte această propoziție cu iz de aforism. Uimire la procesarea lumii înconjurătoare, cu toate minunile ei desfășurate la tot pasul. Uimire la trecerea timpului, care ne dă suficient timp să construim povești frumoase și să le ținem vii prin noi înșine, că doar ele vor conta cu adevărat, într-un sfârșit. Uimire la întâlnirea cu oamenii buni care ne ies în cale și ne fac să mergem altfel înainte. Uimire la lucrurile aparent mărunte pe care nu e indicat să le pierdem vreodată. Uimire la atenția pe care trebuie să o arătăm față de noi înșine și de cei din jurul nostru, rostogolind valuri de bine în care să plutim, umplându-ne de bucurie. Uimire chiar și la trăirile cu greu și durere și suferință, că a noastră curgere prin timp și spațiu e și despre așa ceva, iar fericirea nu e un continuum dezirabil, ci tot ce ni se întâmplă în bucata asta de-o numim „viață“. Uimire și recunoștință pentru orice.
℗PUBLICITATE
La ce ne ajută meditația sau practica mindfulness?
La atingerea calmului și disiparea gândurilor în exces. La o introspecție cu iz de retrospecție, când putem face un pic de ordine prin noi. La luarea piciorului de pe accelerația asta, forțată de întreaga societate din jurul nostru. La atingerea unei armonii cu noi înșine.
Care este acel comportament pe care l-ai avut în acest an și care te-a scos din zona de confort?
Mi-am zis că am toate ingredientele să-mi fac propria editură și să lansez cărțile mele și ale altor autori premium. Mi-am zis că pot face un studio pentru un podcast. Mi-am zis că pot încropi un proiect care să creeze povești frumoase în jurul meu. M-am și speriat tare de toată provocarea asta, de aruncarea pe un teritoriu nou, dar cred că nu suntem pe deplin pregătiți pentru nimic în viață, noi adaptându-ne din mers. Sunt aproape gata cu totul.
Cine sau ce te inspiră în activitatea ta?
Mă inspiră oamenii, medicii care sunt plini de empatie și bunătate, prietenii pe care mi i-am făcut în ultimii ani, muzica de calitate, plimbările lungi pe jos, călătoriile prin alte meleaguri (oh, Saint-Malo, cu toată lumina ta!), conversațiile cu substanță.
Cum este o inimă îndrăgostită?
O inimă îndrăgostită e culegătoare de povești. Cred că vede cele mai frumoase lucruri din lume, mai ales pe cele din oameni. Ea galopează, se strânge, suspină sub valurile de dopamină și serotonină, tipice în prima perioadă a unei relații, cea de foc. Nu o deranjează asta. Inima poate suferi per se în lipsa iubirii, așadar un pic de grijă aici.
Trei lucruri fără de care nu-ți poți imagina viața…
Iubire, scris, pian.
Pentru că suntem în luna martie, care este cea mai importantă lecție de viață învățată de la mama ta?
Mama mi-a zis cândva că eu sunt un om foarte bun. Nu e o lecție propriu-zisă, dar eu am crescut cu sâmburele ăsta în mine. Iar acum am o sete nebună de a face lucruri bune, de a scoate cuvinte calde din inimă, de a vorbi cu sinceritate despre orice, de a fi empatic și util.
Ce piesă muzicală ai ascultat pe repeat, în ultima vreme?
Am avut ceva cu The Greatest Bastard a lui Damien Rice.
Dacă ar fi să-i definești iubirea unui copil, ce i-ai spune?
I-aș spune că iubirea asta e cel mai bun antidot pentru timp. Timpul va curge absolut la fel, dar nu ne va mai apăsa atât de tare și-l vom umple cu povești frumoase. Apoi, va trebui să-i explic ce înseamnă termenii „antidot“ și „timp“, dar îmi voi face timp și pentru asta.
Crezi în feminism?
Cred în prețuirea femeii, în șanse egale, în ceea ce numim meritocrație. Deci, da, sunt feminist.
Cel mai mare mit în medicina zilelor noastre este….
Trasul de curent. Dă toate bolile din univers.
Cu ce ai vrea să rămâi în amintirea oamenilor?
Nu știu cât mai stau pe aici. Cred că unora le vor rămâne niște cărți și, dacă în ele vor găsi din când în când un refugiu aproape terapeutic și-și vor aminti de mine, eu voi fi mulțumit și voi zâmbi ascuns după alte mormane de cuvinte.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
