fbpx
skip to Main Content
Interviu Ionela Luciu: „La ParentIS, Reconstruim «satul în Care Ne Creștem Copiii»“

Ionela Luciu a absolvit Facultatea de Filosofie, Secția Asistență Socială din cadrul Universității „Al.I Cuza“ din Iași. Este, de asemenea, educator Montessori și coordonează atât activitatea ParentIS, cât și EmpatIS. Este unul dintre cei mai implicați lideri din comunitate offline și online din România, iar la Iași organizează și susține evenimente pentru promovarea sănătății emoționale și relaționale. 

Ce înseamnă comunitatea ParentIS?

ParentIS este un ONG care oferă sprijin și informație părinților în relația cu copiii, dar și între parteneri. Îmi place să cred însă că ParentIS este mai mult de atât. De la început a fost gândită ca o comunitate în care membrii săi să își ofere sprijin reciproc și oportunitatea de a învăța din experiențele celorlalți. Reconstruim, practic, „satul în care ne creștem copiii“. Petrecem timp – atât în online, cât și în offline – alături de oameni cu valori apropiate, care depun efort în fiecare zi ca să învețe cum să devină o versiune mai bună a lor înșiși și care sunt dispuși să ofere din cunoașterea lor altor oameni. 

Cum s-a născut această inițiativă de a susține alți părinți?

Ca multe povești frumoase, ParentIS s-a născut dintr-un vis. Acum mai bine de 10 ani, când am devenit părinte, am conștientizat că nevoia mea de a aparține nu era împlinită suficient. Poate sună ciudat, ținând cont că sunt parte a unei familii extinse, cu legături apropiate. Totuși, valorile mele legate de educația copiilor nu păreau a fi împărtășite așa cum aveam nevoie. Am început să caut oameni cu o viziune apropiată. Am găsit-o pe Alina Irimia (sau ea pe mine) și, alături de ea și de alți părinți, am pus bazele acestei comunități. La începuturi, ne întâlneam, petreceam timp împreună și povesteam ca la șezătorile de odinioară. Mergeam cu toții la cursuri de dezvoltare personală și citeam cât de mult puteam. În timpul întâlnirilor, discutam despre experiențele noastre, despre noile descoperiri personale sau, pur și simplu, ne ofeream sprijin emoțional reciproc. Încet-încet, grupul s-a mărit, iar membrii vechi au devenit o resursă pentru cei noi. 

Câți membri numără comunitatea ParentIS și care sunt principalele sale activități?

Eu nu sunt omul cifrelor și îmi este greu să definesc o comunitate în cifre. Grupurile online cred eu că depășesc 20.000 de membri (din Iași, din țară sau români aflați dincolo de granițele țării). La întâlnirile grupurilor au participat până în acest moment câteva mii de familii. Activăm în zona de parenting prin grupuri de sprijin, cursuri, seminare și consultații individuale (cu specialiști în alăptare, naștere, nutriție, educație, babywearing, siguranța rutieră a copiilor, psihologie și psihoterapie). Periodic, ne întâlnim și doar pentru socializare, fără o temă anume, iar copiii se joacă între ei, în timp ce adulții reușesc să comunice. 

Ne imaginăm că în comunitate există cu precădere mame, dar cum stă treaba cu tații?

Tații sunt membrii foarte activi ai comunității. Sunt puțin reticenți, înainte de a intra sau de a participa la întâlniri pentru prima dată (majoritatea). Odată intrați însă, mulți dintre ei devin resursă importantă pentru alți părinți. În ultimii 10 ani, noi am simțit o implicare din ce în ce mai mare a taților în educația copiilor, dar și o asumare mai mare a rolului de partener activ, care contribuie la binele relației. Ei intră în comunitatea noastră mai întâi din curiozitate, apoi – pe măsură ce descoperă sentimentul de apartenență – contribuția lor devine semnificativă. Dincolo de comunitatea activă, chiar și în familiile în care tații nu participă la întâlnirile noastre alături de partenerele lor, acestea din urmă împărtășesc cu ei informațiile obținute în comunitate. Ca urmare, majoritatea taților sunt foarte deschiși la schimbare. 

Care sunt beneficiile psihologice ale apartenenței la o comunitate ca a voastră?

Sentimentul de apartenență la un grup cu valori apropiate și interese comune este esențial pentru fiecare om. Pentru un proaspăt părinte, tot ce ține de nou-născut este important. Părinții de copii mici sunt îngrijorați pentru foarte multe detalii și celebrează orice mică reușită a copilului lor. De multe ori, povestind aceste mici reușite prietenilor vechi, ei se simt neauziți, neexistând un interes comun.

Un alt mare câștig al apartenenței la comunitate este sprijinul emoțional pe care îl primești, atunci când te simți în dificultate. Găsești mereu un alt părinte care a avut deja această experiență sau una apropiată și care fie te ghidează, fie îți dă siguranța că reușești să ajungi până la capăt.  

Apoi, este de mare ajutor să vezi evoluția normală a altor copii, puțin mai mari decât ai tăi. Astfel, nu te mai sperii de orice schimbare, pentru că aceasta este previzibilă. În definitiv, parentingul este ceva ce omul de-a lungul istoriei învăța în comunitate, observându-i pe alții ce fac și observând consecințele. Acum avem și specialiștii care dau, în pastile concentrate, informație părinților. Totuși, în natura umană, cea mai temeinică învățare este prin observare și asimilare de obiceiuri și abilități. Pentru mine, aceasta este cea mai mare contribuție a comunității: apartenența și învățarea prin observare. Rămâne astfel ca specialiștii să-i ghideze pe părinții doar atunci când se află în situații excepționale.

Noi, oamenii, suntem ființe sociale, avem nevoie de interacțiune sistematică. Ce dificultăți întâmpină părinții care nu au un grup de apartenență (așa cum este ParentIS)?

În jurul nostru sunt de obicei părinți care aparțin comunității. Din ce împărtășesc aceștia despre experiențele lor anterioare, ne putem da seama că, în lipsa grupului de apartenență, părinții își pun la îndoială abilitățile de a face educație, de a le da un sprijin emoțional copiilor. Simt deseori frică și nu au curajul să-și urmeze propriile valori, ci mai degrabă aplică tipare familiare din copilărie. Unii dintre ei ne povestesc despre presiunea socială foarte mare și sentimentul de inadecvare pe care îl trăiau înainte. 

Cum ați interacționat – la nivel de comunitate – în timpul perioadei de restricții și stare de urgență?

℗PUBLICITATE


Pentru noi, această perioadă a fost foarte grea. Sunt convinsă că nu doar pentru noi. Din responsabilitate, am oprit orice întâlnire încă dinainte ca această regulă să devină obligatorie. Am fost foarte reticenți inițial față de mutarea activităților în online. În continuare credem că o conectare adecvată se creează mai ușor față în față. Totuși, din nevoia de a ține legătura unii cu alții, am construit oportunități de a ne vedea în online. Pentru unii dintre părinți, grupurile de discuții din online au fost evadarea din rutină. Multe mame ne spuneau că acea oră la câteva zile în care ne vedeam era singura lor pauză. Nu o dată, ne-au mărturisit că partenerii de viață le aminteau să nu uite să participe. În toată această perioadă, grupurile construite în online pe rețelele de socializare au rămas active și au fost utilizate frecvent de membrii comunității. Am observat perioade mai dificile, în care părea că nimeni nu mai are energia nici să scrie. Am adus constant în atenție teme prin care împărtășeam starea emoțională a fiecăruia către comunitate. Ceilalți membri ai comunității ofereau empatie în momentele dificile și se bucurau alături de fiecare mică izbândă. A fost greu să nu ne întâlnim, dar ne-am bucurat că, tocmai pentru că eram deja o comunitate unită, să menținem îndeaproape legătura în online nu a fost imposibil. 

Ce importanță are lectura în viața unui părinte?

Sunt tentată să răspund că este foarte importantă, fiindcă așa este pentru mine. Lectura răspunde nevoii mele de dezvoltare, în primul rând. Apoi, prin lectură, am dobândit o mare parte din informația pe care o dețin și care mă ajută pe mine să fiu un părinte cât de bun pot. Este însă importantă și pentru că părintele care citește este un model pentru copilul său. Cred că toți părinții educați își doresc să aibă copii care citesc cu plăcere. Iar dacă îi oferi un model constant copilului, acesta devine cititor pasionat. Sigur că fiecare familie are valorile ei și că învățarea se poate petrece în multe moduri. Din acest punct de vedere, eu sunt puțin mai tradițională, așadar cartea tipărită este principala resursă pentru mine și familia mea. 

Ionela, tu ești mama a doi băieți minunați. Care este cea mai mare provocare pentru tine, ca mamă?

De departe, cea mai mare provocare pentru mine ca mamă este să țin pasul cu doi băieți în pragul adolescenței. Tot ce știu la nivel teoretic despre adolescenți mă ajută. Baza pe care am construit-o alături de ei până acum este, iarăși, o resursă importantă și o punte de comunicare solidă. Totuși, ritmul copiilor este unul fantastic. Făcând pași spre adolescență, ei se raportează din ce în ce mai puțin la familia-nucleu, iar grupul de copii din jurul lor devine din ce în ce mai mult resursă de învățare. Încă am norocul să mi se permită de către ei să ghidez selectarea informațiilor, să mi se solicite sprijinul. Însă eu știu că, în curând, puterea mea de a face selecția pentru ei va scădea tot mai mult. Acum, pentru mine provocarea este să rămân resursă, fără a fi intruzivă. Să fiu aici pentru ei și să am încredere că îmi vor solicita sprijinul, atunci când vor avea nevoie. 

Dincolo de faptul că păstorești comunitatea ParentIS, ești și o susținătoare a filosofiei educaționale Montessori. Care sunt principiile de bază ale abordării Montessori?

Pedagogia Montessori are la bază observarea copilului, a dezvoltării lui. Pornim de la premisa că fiecare copil are un potențial fantastic. Adultul, având cunoștințe despre dezvoltarea copilului, urmărește interesele manifestate de acesta și construiește un mediu sigur, care îi oferă copilului oportunități de dezvoltare mulate pe nevoile lui. 

Un alt aspect important în pedagogia Montessori este ușurința copilului de a învăța de la alți copii. Clasele mixte ca vârstă îi oferă fiecărui copil oportunitatea să fie când învățăcel, când mentor, în timp ce petrece suficient timp alături de copii de vârste apropiate. Exersează astfel atât abilitățile direct vizate de lecții, cât și abilități sociale, emoționale, de comunicare. Clasele Montessori sunt mici comunități, în care copilul se dezvoltă ca un întreg. 

O bună parte dintre principiile Montessori pot fi aduse și acasă. Implicarea copilului în activitățile familiei, de la cele administrative la cele decizionale, în funcție de vârstă, poate fi un mare sprijin în procesul lor de a deveni adultul de mai târziu. Respectul cu care tratăm fiecare încercare a copilului de a găsi soluții îi întărește stima de sine și încrederea în propria persoană. 

Dacă cineva își propune să devină parte din comunitatea ParentIS, ce pași are de parcurs?

Fiecare părinte care își dorește să fie parte din comunitate este primit cu drag. Majoritatea aleg să între mai întâi în comunitatea online și ulterior se alătură întâlnirilor noastre periodice. Putem fi contactați direct (pe adresa de e-mail a asociației) sau puteți veni oricând în vizită (și promitem că procedura de aderare nu este deloc complicată). 

Care sunt proiectele viitoare ale comunității voastre?  

Ne propunem să continuăm proiectele deja începute, construind oportunități de dezvoltare pentru întreaga comunitate. Și depunem eforturi să rămânem cât mai accesibili părinților din comunitate.

Avem în lucru două proiecte noi: unul dedicat siguranței în mașină a copiilor și celălalt facilitării accesului la suport specializat în alăptare. Lucrăm la a construi resurse accesibile și broșuri cu informații, în cele două proiecte. Astfel, alături de proiectele de tradiție (grupurile de sprijin lunare, conferința anuală de alăptare, conferința anuală de dezvoltare personală, cursurile și seminarele pentru părinți), noutățile sunt reprezentate de dezvoltarea resurselor pentru siguranța rutieră a copiilor.

Pagina de Psihologie

Informații utile, articole de psihologie, o agendă a activităților și evenimentelor din sfera psihologiei, magazin virtual. Împarte informația - sănătatea relațiilor noastre este cea mai importantă resursă pe care o avem.

Back To Top
×Close search
Caută