Să oferi ceea ce îți dorești să primești. Dacă îți dorești să fii respectat, să respecți. Interviu cu Gelu Duminică – Pagina de Psihologie
skip to Main Content

Sociolog și director executiv al Agenției „Împreună“, Gelu Duminică este nu numai o figură reprezentativă în societatea românească (care a cunoscut provocările pe toate palierele vieții), dar și un specialist care privește, cu obiectivism, scena pe care actorii sociali își desfășoară traiul. Despre toate acestea, despre vremurile pe care le trăim și despre comportamentele românilor în aceste vremuri tulburi, dar și despre multe altele, vă invităm să descoperiți în interviul care urmează.

Specialiștii și statisticile ne arată tot mai clar că ne îndreptăm spre valul patru de pandemie. Ce comportamente ale oamenilor ar fi bine să fie manifestate (cât mai des) pentru a trece cu bine și peste perioada care va urma?

Valul IV este o certitudine, singura necunoscută fiind doar amploarea sa. Eu cred că dacă am învăța mai mult să-l respectăm pe cel de lângă noi, lucrurile ar fi mult mai ok. Peste această încercare vom trece împreună sau unii dintre noi vor muri. Situația este cât se poate de simplă, din acest punct de vedere. Dacă noi considerăm că merită ca unii dintre noi să nu moară, oferind mai mult respect și solidaritate, atunci cu siguranță lucrurile nu vor degenera.

Pornind de la observațiile pe care le-ați făcut în ultimul an și jumătate, ce s-a schimbat în bine și ce s-a schimbat în rău, în ceea ce ne privește pe noi, românii? 

Din păcate, nu mare lucru: cei responsabili au devenit și mai responsabili, iar cei care puneau în practică ideea „mai bine să plângă mă-sa decât să plângă mama“ au fost încurajați să continue cu același mod de a fi și de a face. Și da, spun „încurajați“ pentru că liderii noștri (civici, religioși și politici) au acționat mai degrabă ca factor dihotomic. Din păcate, solidaritatea pe care o salutam în primele luni ale pandemiei s-a diluat considerabil, lăsând loc adâncirii clivajelor care existau în societate. Antagonizarea dintre „noi“ și „ei“ a devenit evidentă, folosindu-se și un alt criteriu, care ține de modul de raportare față de vaccin. 

Cum estimați că vom gestiona, din punct de vedere social, anxietatea inevitabilă ce va veni odată cu creșterea numărului de cazuri de COVID-19?

La fel cum am gestionat și alte provocări pe care le-am avut în trecut, și anume vom ignora. Am reușit ignorarea sărăciei, a violenței domestice, a traficului de persoane, a discriminării, a filonului extremist și naționalist, a ideilor fundamentaliste etc., de ce nu am ignora și anxietatea generată de pandemie? În plus, din ceea ce observ, la nivelul mentalului colectiv „pandemia“ nu mai există, marea majoritate a noastră revenind la ceea ce făceam înainte de martie 2020. În cazul familiilor care vor fi afectate de boală, salvarea va veni prin mecanismele pe care vor reuși să le pună în practică ele însele, statul fiind luat, și de această dată, „prin surprindere“. Chiar nu cunosc vreun program prin care statul să-și fi pregătit specialiștii (asistenții sociali, consilierii, cadrele didactice, preoții, medicii, asistenții medicali comunitari etc.) să acompanieze cetățenii în momentele de cumpănă generate de această pandemie.

În ceea ce privește rata vaccinărilor, unii dintre români deja se gândesc să-și facă cât mai repede a treia doză, în timp ce alții nu vor să audă nici de prima doză de vaccin anti-COVID. Din punct de vedere sociologic, prin ce mecanisme putem explica rezistența sau refuzul unora dintre noi față de vaccinare? 

Rezistența la schimbare are drept cauze câteva elemente comune: ignorarea obiceiurilor și tradițiilor, comunicarea ce nu este centrată pe canalul de comunicare pe care receptorul îl are deschis, slaba încredere în emițător, atitudinea superioară a emițătorului etc. Dacă ne uităm la ceea ce s-a întâmplat în ultimele 18 luni, o să realizăm că toate acestea s-au întâmplat. Cei care au coordonat campania au ignorat faptul că mișcarea anti-vaccin era, în general, extrem de puternică și vizibilă (vezi eșecul campaniei de vaccinare anti-HPV), a comunicat prin liderii cu cea mai slabă credibilitate (politicienii), au „arătat degetul“ celor care nu se vaccinează fără a răspunde, în vreun fel, temerilor lor, au ignorat rolul leadershipului religios, nu au adresat mesaje care să țină cont de canalul de comunicare care e deschis (vezi faptul că toată comunicarea din campanie a fost doar în limba română, în condițiile în care campaniile electorale, spre exemplu, se realizau și în limbile minorităților naționale) etc.

În grupurile pro-vaccinare, dar și în cele anti-vaccinare s-au dezvoltat tot felul de obiceiuri prin care oamenii își susțin ideile pro sau contra. De ce ne implicăm în astfel de comportamente, la ce ne ajută să le trimitem cunoscuților e-mailuri sau linkuri cu teoriile în care noi credem? 

Pentru că fiecare tabără își dorește același lucru, și anume „să facă bine celuilalt“. Numai că „binele“ este văzut diferit: unii cred că vaccinarea este soluția, alții cred că nevaccinarea ne poate salva. Nu cred că unii sunt mai buni decât alții, ci doar că nici de data asta nu am avut lideri unificatori. Vorba aia, „peștele de cap se împute, și de la coadă se curăță“. Iar la noi, „capul“ (a se citi liderii) a fost cel care nu a înțeles că e nevoie de definirea unui „bine comun“.

℗PUBLICITATE



Cum considerați că ar fi indicat să răspundem la astfel de mesaje, dacă primim un link cu trimitere la un articol anti-vaccinare, în condițiile în care noi deja suntem vaccinați?

Să chestionăm informația pe care o primim și să căutăm informații. Totuși, trebuie să luăm în considerare că trăim într-o societate care nu prea a avut exercițiul „dubito, ergo cogito“ și că peste 40% din populație este analfabetă funcțional.

Când vine vorba despre încredere, în cine au românii mai multă încredere: în știință sau în pseudo-știință? 

Și, și. România are cetățeni extrem de diverși și din acest punct de vedere, așa că unii cred în știință, alții se lasă conduși de credințe. Între cele două categorii, marea majoritate îmbină credințele populare cu știința. Nu uitați, vă rog, că, totuși, cultura și educația noastră nu este una profund orientată către știință…

Atunci când avem dubii cu privire la veridicitatea unor informații, cum ar fi bine să ne verificăm sursele, ce strategii am putea utiliza? 

Problema este că noi nu prea avem dubii și că știm că avem dreptate. De fapt, aici e marea problemă, în faptul că noi nu ne îndoim deloc de „adevărul nostru“. Am văzut oameni care nu știu formula chimică a apei, însă care emiteau opinii extrem de solide despre ADN, ARN și viruși, fiind convinși, până la extremă, de adevărul lor. Cei care au dubii caută răspunsuri, cu siguranță.

Cum îi putem pregăti pe copii pentru reînceperea școlii, în condițiile în care totul este atât de impredictibil?

Oferindu-le noi înșine exemplu de responsabilitate și respect. Și transferându-le aceste valori. Simplu. Și extrem de complicat, în același timp.

Care ar fi cea mai importantă recomandare pentru ca în această toamnă să ne păstrăm buna funcționare atât socială, cât și comportamentală?

Să oferi ceea ce îți dorești să primești. Dacă îți dorești să fii respectat, să respecți. Dacă dorești să nu fii îmbolnăvit, să faci ce ține de tine să nu îmbolnăvești pe alții. Să realizezi că „ce ție nu-ți place, altuia nu trebuie să-i faci“.

Pagina de Psihologie

Pagina de Psihologie este o comunitate de psihologi, psihoterapeuți, psihiatri și oameni pasionați de psihologia relațiilor. Preocuparea față de cultivarea inteligenței relaționale, a sănătății emoționale și interpersonale este exprimată prin articole, evenimente și cărți de specialitate. Editura Pagina de Psihologie publică anual bestseller-uri naționale și internaționale. Iar contributorii noștri sunt specialiști cu experiență clinică și practică terapeutică. La secțiunea cursuri vă oferim atât activități educaționale online, cât și programe de formare continuă și complementară.

Caută