Legătura afectivă a băiatului cu mama sa este adâncă, are loc înainte ca identitatea lui sexuală și conceptul de sine să-i permită să-și dezvolte o legătură cu tatăl și o subordonare față de el. — Lawrence Kohlberg
Pe platforma online a Paginii de Psihologie promovăm sănătatea relațională, sub toate formele ei, indiferent că este vorba despre parenting, cuplu, mediu profesional, familia de origine sau interacțiunea dintre soacre și nurori. Pornind de la subiectul pe care psihologul Aurora Liiceanu îl va dezbate la #EpicTalk2019 și inspirați de scrierile pe care le-a adunat în cartea sa Soacre și nurori: la cine este cheia?, am listat mai jos câteva lucruri surprinzătoare despre realitatea dinamicii relaționale dintre soacre, nurori și bărbatul care este, mereu, la mijloc.
Astfel, cu destul de multă surprindere am constat, spre exemplu, că în Italia, conform legislației în vigoare, soția are dreptul la o separare legală dacă soțul nu-și previne mama să nu le invadeze locuința și, deci, viața de cuplu. Și tot în țara latină și bogată în istorie, se pare că mamele italience plâng la nunta fiilor lor nu de bucurie, ci de gelozie.
Un alt fapt care ne poate confirma tot ceea ce știam deja despre puterea sistemului familial din Italia este și că unul din trei italieni căsătoriți își vizitează mama zilnic, în timp ce 7 din 10 italieni necăsătoriți, având vârsta de peste 35 de ani, locuiesc împreună cu părinții lor.
Dacă mergem ceva mai aproape de nord-vestul Europei Continentale, către cele trei țări care formează Regatul Unit, atunci, vă spunem că, în Marea Britanie, relațiile dintre soacre și nurori sunt disfuncționale sau foarte nefuncționale, în 24% dintre cazuri; pe de altă parte, 22% dintre repondenți menționează faptul că nurorile consideră soacrele drept lipsite de politețe, iar în procent de 25% dintre cazuri, nurorile declară că soacrele le controlează viața; în 35% dintre situații, nurorile sunt judecate, cu multă asprime de către soacre; în timp ce 32% dintre soacrele intervin, din nou și din nou, în relațiile de cuplu ale fiilor lor.
Acum se pare că situația nu este mai bună nici pe celelalte continente. În India, un studiu psihologic arată că investiția emoțională a mamelor în fiii lor le face pe acestea să se simtă îndreptățite să intre în competiție cu nurorile lor. Tot în India, în Delhi, există o închisoare în care există o aripă a soacrelor criminale. Mame în etate, care și-au ucis nurorile, din diferite motive. Iar ca povestea să fie și mai surprinzătoare, în ritualurile de căsătorie Bengali, fiul îi spune mamei lui „ți-am adus o servitoare“, nora fiind cea care face treburile domestice, dar se ocupă și de toaleta cotidiană a soacrei.
℗PUBLICITATE
Revenind din nou pe pământ european, tot din scrierile Aurorei Liiceanu aflăm că Franța este printre puținele țări în care familia nurorilor are prioritate în relațiile proaspătului cuplu, cu familiile de origine. Cu alte cuvinte, aici soacra mică pare să fie un personaj mai important decât soacra mare, mama soțului.
Și dacă v-ați întrebat, dar totuși care este situația la noi? Ei bine, subiectul pare să fie de mare interes, chiar dacă rar ajungem să-l dezbatem pe față. Așa cum adesea observăm în cultura românească, tot ceea ce este greu de verbalizat, devine subiect de glume, bancuri și zicători. Dar nu am putea să nu amintim, atunci când vorbim despre spațiul mioritic, și faimoasa scriere a lui Ion Creangă, Soacra cu trei nurori.
Dacă ne-am format o impresie negativă despre o persoană, această părere se va schimba într-o impresie pozitivă, bună, mult mai greu decât invers. Mult mai ușor ne schimbăm impresia bună în una rea sau negativă, spun teoriile din psihologie. Și poate că aceasta este și una dintre cauzele multiplelor conflicte, mai mult sau mai puțin vocale, dintre cele mai importante două femei din viața unui bărbat. Se pare că dacă soacra nu-și place nora de la început, celei mai nou venite în clanul familiei îi va fi mai greu să-i câștige simpatia reginei mame. Dar, în mod cert, fenomenul este și invers valabil. Așa cum se pare că prima impresie este cea care deschide sau închide o relație, fără să ne dăm, cel mai adesea, seama.
În concluzie, am putea spune că, în mod sigur, dacă nu există mamă perfectă, nu are cum să răsară nici o soacră perfectă și că, responsabili pentru aceste conflicte repetitive între soacre și nurori sunt, pe deoparte, soacra (prin acțiunile intruzive), dar și bărbatul care dă dovadă de o inabilitate în a se situa, cât mai adecvat, între familia de origine și parteneră. Și cu toate acestea, doctorul în psihologie Aurora Liiceanu ajunge să conchidă că, în fapt, cheia rezolvării este la cuplul noră-soț sau chiar mai degrabă la noră, care are nevoie să învețe să fie cât mai asertivă și să îndrăznească să folosească cuvântul „Nu!“. Iar despre toate acestea ne va vorbi, în detaliu, pe 26 octombrie, la București, în cadrul #EpicTalk2019.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
