Protagonista interviului #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine de astăzi este un exemplu pentru generația din care face parte. Provine dintr-o familie cu o notorietate deja creată, însă nu s-au bazat pe acest aspect, atunci când a pornit pe drumul antreprenoriatului. Viața i-a arătat și partea grea a acesteia, când mulți tineri au alte preocupări la acea vârstă. Cu toate acestea, le-a depășit și a înțeles că viața chiar merită trăită și prețuită. Astăzi, este un om ce ține foarte mult la tot ce înseamnă disciplină, ori etică. Doamnelor și domnilor, ne face o deosebită plăcere să o aducem, în fața dumneavoastră, pe Teodora Stoica.
Ce înseamnă, pentru tine, un stil de viață sănătos?
Mâncare făcută în casă, cât mai rar la restaurant. Somn 8 ore pe zi și adormit înainte de 11. Fără ecrane o oră înainte de culcare și o oră, după ce mă trezesc. Primul lucru când mă trezesc, lumină naturală. Sport de minimum 3 ori pe săptămână (includ aici și plimbări de minimum o oră). Saună (încerc de 3 ori pe săptămână). Timp petrecut în natură. Citit, cât mai mult. Timp petrecut cu familia. Cu câinele.
Ești nutriționist acreditat. Cum arată, un meniu al unei zile obișnuite, în cazul tău?
Proteină la fiecare masă, ajută la masa musculară, dar îți dă și starea de sațietate. Prima masă ouă fierte de țară, avocado cu pătrunjel și zeamă de lămâie.
Următoarea masă piept de curcan (de țară), orez de conopidă și salată. Ultima masă somon sălbatic (de Alaska), salată verde și cartofi dulci la cuptor. Ca gustare, recomand 2 nuci macadamia, 2 braziliene, 2 pecan și afine, zmeură.
Câțiva ani am ținut post intermitent varianta 20/4 (mâncam 4 ore pe zi), dar am realizat în ultimul an că îmi îngreuna programul, așa că acum țin 18/6, 16/8 (mănânc 6-8 ore pe zi).
Cu 4 ore înainte de culcare, nu mai mănânc, doar beau ceaiuri (neîndulcite).
P.S. Prima masă niciodată dulce!
Cât contează să eliminăm alimentele inflamatorii și care ar fi cele „basic“, pe care ar fi indicat să le evităm?
Inflamația cronică duce la apariția unor boli grave, de aceea este foarte important să o reducem cât de mult putem. Aș începe cu eliminarea fast food-ului, prăjeala, carnea procesată (mezeluri, cârnați), făina rafinată, zahăr (nu mă refer la fructe), grăsimi trans… sunt atâtea de scos din dietă.
Care este plăcerea vinovată, pe care ți-o permiți, din când în când?
Clătitele de la Frudisiac!
Dacă ai privi retrospectiv, ce ai schimba din stilul tău de viață, de acum 10 ani?
Wow, aș schimba multe! Ieșeam des la petreceri, pentru că mi se părea că mă ajută cu anxietatea, nu realizam că de fapt o accentua. Renunțasem la carne, crezând că e mai sănătos, dar mâncam doar paste, pizza, orez. Aș pune mai mult accent pe echilibru, și aș lăsa-o, mai moale, cu self-destruction-ul.
Viața te-a pus la încercare, la un moment dat. Ai învățat lecția și ai mers mai departe. Ce sfat le dai celor care se confruntă cu un astfel de diagnostic?
Să o ia pas cu pas. Afli ce ai, suferi, după care te ridici de pe jos și încerci să vezi ce te face să te simți mai bine.
În acea perioadă, nu aveam energie decât pentru scris în jurnal și plimbări pe care eram obligată să le fac, altfel nu mă ridicam din pat. Am observat că starea mea devine puțin mai bună după ele, așa că ușor-ușor nu am mai fost obligată să le fac, ci mergeam de bunăvoie. Plimbările s-au transformat în alergare, în mers la sală, pentru că mișcarea întotdeauna a fost un mecanism care m-a ajutat.
Relația cu părinții tăi pare desprinsă din cărțile de parenting. Așa a fost mereu, sau lucrați la îmbunătățiri, constant?
Cu mama a fost, întotdeauna, așa. Cu tata a fost mai dificil, pentru că avem amândoi personalități vulcanice și o reactivitate care ne îndepărta. Dar, uneori, viața te apropie, acum vorbim frumos unul cu celălalt, nu ridică nimeni tonul, suntem mai atenți la formulări. Am învățat să fim mai răbdători, unul cu celălalt.
℗PUBLICITATE
În lupta cu cancerul, mulți aleg să se refugieze în divinitate. Cât contează, pentru tine, acest aspect?
Cred că oricâte schimbări aș fi făcut, dacă Dumnezeu nu voia să mai fiu aici, nu aș mai fi fost.
Ai apelat la psihoterapie, în acele clipe?
Atunci, nu. Acum, câțiva ani mai târziu, am început să merg la psiholog, ca să fiu sigură că am procesat tot ce s-a întâmplat, într-un mod sănătos, și nu am îngropat totul, cum am tendința să fac.
Cum te remontezi, când ai o zi mai puțin bună?
Îmi iau câinele și merg la o plimbare prin pădure.
Cum tolerezi singurătatea?
Singurătatea a fost cea mai mare frică a mea. În fiecare seară îl rugam pe Dumnezeu să mi-o ia, până când s-a întâmplat. Cred că dacă îți arunci dorințele către Univers, vor deveni realitate. Acum ajung acasă seara și Îi mulțumesc pentru liniște.
Cine este Roată și ce loc ocupă, în viața ta?
Roată este toată viața mea. Nu merg în locuri care nu sunt pet friendly, pentru că nu îl las singur niciodată. Suntem tot timpul împreună.
Ești și antreprenor. Care este provocarea pe care nu o poți uita, când te gândești la acest drum profesional?
Că a avea un părinte faimos poate fi și un dezavantaj, în unele situații. Nu pot uita când am deschis o cafenea de specialitate și am început să primesc sute de reviews de o stea, de la fanii altor echipe, deși nu călcaseră în acel loc.
Care este cea mai grea decizie pe care ai luat-o, până în prezent?
Întoarcerea în București, după ce am terminat facultatea în Barcelona.
Cum arată planurile pentru 2024?
În 2024 e gata www.teodorastoica.ro, unde voi face programe de wellness pentru oamenii care nu știu de unde să o apuce, cum am fost și eu, la un moment dat.
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
