Skip to content

Scriem, pentru a le comunica altora gândurile și emoțiile noastre. Scrisul ne ajută să ne conectăm cu ceilalți oameni. În același timp, scrisul are această putere și magie, de a ne ajuta să ne cunoaștem mai bine și de a ne conecta cu noi înșine. Există sute de studii științifice, care ne arată cum scrisul este benefic pentru sănătatea noastră fizică și psihică. Iar în acest articol, vă invit să aflăm mai multe despre puterea scrisului și despre explicațiile științifice din culise.

Ce este scrierea expresivă?

Acest mod particular de a scrie poartă denumirea de „scriere expresivă“. James Pannebaker și Sandra Beall au publicat primul articol științific despre scrierea expresivă, în 1986. Un număr de 48 de studenți au participat la un experiment. În acest experiment, ei aveau sarcina de a scrie patru zile, consecutiv, timp de 15 minute pe zi, despre o anumită temă. Jumătate dintre ei au scris despre cea mai traumatizantă experiență, iar cealaltă jumătate despre un subiect superficial. Cei care aveau sarcina de a scrie despre evenimentul traumatizant, erau încurajați să scrie într-un mod cât mai personal. În cazul participanților din acest grup, s-a remarcat o scădere a numărului de vizite medicale în următoarele șase luni.

Din 1986 până în prezent, s-au publicat sute de studii despre scrierea expresivă. Despre rezultatele acestor studii, despre eficiența și limitele metodei, au scris James Pannebaker, profesor la University of Texas, Austin și Joshua Smith, profesor la Pennsylvania State University, într-o carte revizuită și republicată în 2016: Opening up by writing it down: How expressive writing improves health and eases emotional pain.

Cum ne ajută și cum funcționează scrierea expresivă?

Scrierea expresivă presupune exprimarea emoțiilor și a gândurilor legate de o anumită temă. Dacă încercăm să fugim de ceea ce simțim, scrierea expresivă face exact opusul acestui lucru – ne propune să stăm cu noi înșine și să avem curajul de a scrie despre ceea ce simțim și gândim. La nivel fizic și psihic, s-a demonstrat că scrierea expresivă duce, printre altele, la:

  • scăderea frecvenței cardiace;
  • îmbunătățirea funcționării sistemului imunitar;
  • creșterea calității somnului;
  • reducerea stresului pe termen lung;
  • dezvoltarea relațiilor interpersonale.

Atunci când punem în cuvinte un eveniment traumatic sau un eveniment stresant, ajungem să înțelegem, să asimilăm și să acceptăm acel eveniment mai bine. Scrierea și recitirea materialului ne pot ajuta să învățăm, să găsim soluții la problemele cu care ne confruntăm, să ne judecăm mai puțin, să acceptăm mai bine ce s-a întâmplat, să fim mai puțin autocritici și să avem mai multă compasiune față de propria persoană. Când scriem mai multe zile la rând despre aceeași temă, ajungem, treptat, să ne schimbăm perspectiva.

Cum să scriem?

Una dintre primele întrebări pe care le primesc, atunci când le spun clienților despre scrierea expresivă, este dacă să scrie de mână sau pe calculator. Ideea fundamentală este să ne conectăm cu noi înșine. Eu, personal, pot face acest lucru doar dacă scriu de mână, însă știu că multor persoane le este simplu să se conecteze cu ele însele dacă scriu pe calculator.

Important este modul în care scriem. Știm că scrisul într-o manieră detașată nu ajută. Nu este nevoie să scriem despre cel mai traumatic eveniment din viața noastră. Putem scrie despre trăiri negative sau pozitive – ambele variante sunt benefice. Subiectul ales trebuie explorat, atât din punct de vedere obiectiv (ce s-a întâmplat), cât și subiectiv. Te poți întreba:

℗PUBLICITATE



  • Ce simți legat de ce s-a întâmplat?
  • De ce te simți în acest mod?
  • Cum îți influențează viața? Relațiile? Obiectivele?

Când să scriem?

Atunci când am identificat un subiect, ar fi important să scriem cel puțin 15 minute pe zi (într-o singură sesiune), timp de cel puțin patru zile consecutive. Scrisul nu ar trebui să țină locul prietenilor sau psihoterapiei. Alt lucru pe care trebuie să îl ținem minte este să nu ne forțăm sau să nu insistăm ca alții să scrie despre o traumă, imediat după ce aceasta a avut loc. Chiar și psihoterapia poate fi contraindicată în situații de acest fel, pentru că oamenii au mecanisme prin care își revin după o traumă. A discuta în detaliu despre ea sau a o retrăi în mod repetat poate crește riscul ca persoana să dezvolte probleme emoționale ulterior. Mai jos, voi propune două exerciții traduse din cartea publicată în 2016 de James Pannebaker și Joshua Smith.

Exercițiul 1: Scrierea expresivă

Găsește un loc liniștit și un moment din zi potrivit pentru a face acest exercițiu. Scrie pentru 20-30 de minute, concentrându-te pe cele mai profunde emoții și gânduri legate de o experiență tristă sau stresantă. Orice temă ai alege, este foarte important să îți dai voie să explorezi cele mai profunde gânduri și emoții. Scrie fără întrerupere și nu îți face griji legate de ortografie, greșeli gramaticale sau stil.

Atenționare: Multe persoane susțin că după ce scriu, se simt triste. În mod normal, această tristețe dispare în câteva ore. Dacă simți emoții negative foarte puternice în timp ce scrii, oprește-te și schimbă tema despre care scrii.

Exercițiul 2: Scrierea pentru a rezolva probleme

Scrie timp de 10 minute despre o problemă cu care te confrunți. Scrie liber, ca în exercițiul anterior, fără să-ți faci griji legate de ortografie, greșeli gramaticale sau stil. Apoi, oprește-te și citește ce ai scris. Identifică principalele bariere. Și scrie, timp de 10 minute, despre aceste bariere. Sintetizează gândurile legate de problemă, bariere și identifică posibile soluții. Uneori, vei găsi soluțiile imediat, alteori, acestea îți vor veni în minte pe parcursul zilei sau în zilele următoare.


Bibliografie:

  • Pennebaker, J. W., & Beall, S. K. (1986). Confronting a traumatic event: toward an understanding of inhibition and disease. Journal of abnormal psychology, 95(3), 274-281.
  • Pennebaker, J. W., & Smyth, J. M. (2016). Opening up by writing it down: How expressive writing improves health and eases emotional pain. Guilford Publications.
  • youtube.com/JamesPennebaker

Alexandra Iacob este psiholog clinician (practicant autonom) și lucrează în propriul cabinet de psihologie cu copii, adolescenți, tineri și familiile acestora. A absolvit masteratul în Psihologia Dezvoltării și Psihologie Clinică la Universitatea Heidelberg din Germania în 2014. Alexandra este pasionată de oameni și dezvoltarea lor, de neuroștiințe și de viață. Își iubește meseria și caută mereu experiențe care să o ajute să se dezvolte personal și profesional.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0