Pentru o lungă perioadă de timp, poate chiar pentru prea mulți ani, corpul a fost exclus din ceea ce numim, astăzi, psihoterapie sau modalități de lucru cu sine pentru dobândirea stării de bine. Psihoterapeuții erau atenți la conflictele intrapsihice, la gândurile mai mult sau mai puțin raționale ale clienților lor, la suferințele și la mecanismele lor de apărare, lăsând în afara intervenției corpul și lucrul cu acesta. Prin urmare, oamenii s-au obișnuit, la rândul lor, să-și acceseze narațiunile vieții, să vorbească despre trecut și copilărie, rareori privind spre vocea nerostită a corpului.
În ultimele decenii, cu precădere începând cu anii 2000, observăm o schimbare de paradigmă și tot mai mulți psihoterapeuți de renume își fac cunoscută munca somatică prin intermediul unor cărți de succes, fie că vorbim despre Într-o voce nerostită, Mitul normalității, Eliberați de durere sau recent tradusa în limba română Trauma și corpul: o abordare senzoriomotorie a psihoterapiei. Din cartea semnată de Pat Ogden, Kekuni Minton și Clare Pain, aflăm că „psihoterapia senzoriomotorie se bazează pe înțelegerea psihoterapeutică tradițională, dar abordează corpul ca fiind central în procesul terapeutic al conștientizării și include abilități de observație, teorii și intervenții care nu sunt practicate de obicei în psihoterapia psihodinamică“.
Corpul știe ceea ce mintea nu cunoaște
Pentru aceia dintre noi care au trecut fără sprijin emoțional prin experiențe dificile și împovărătoare, ciclul debilitant și repetitiv al interacțiunii dintre minte și corp păstrează „vii“ traumele trecutului, ajungând să ne fie astfel perturbate emoțiile, relațiile și obiectivele mărețe asupra viitorului. Dacă procesul de vindecare pierde din vedere corpul și sistemele nervoase ale acestuia, oamenii riscă să rămână blocați în durere și să trăiască de parcă le-ar fi fragmentate sufletele.
Marea problemă cu răspunsurile neurobiologice neprocesate este că devin ușor reactive și ne debusolează mintea, deciziile și acțiunile. Prinși sub avalanșa energiei spațiului fragmentat din lumea interioară, adesea, nu suntem conștienți de faptul că aceste reacții sunt rămășițele traumei trecute. Iar mintea, deoarece nu cunoaște la fel de bine adevărul, tinde să interpreteze aceste răspunsuri reactive ca fiind indicii de ale unor deficiențe de sine și lipsuri personale.
Probabil că, de multe ori, ți s-a întâmplat să crezi și să spui despre tine „Nu sunt niciodată în siguranță“, „Nu merit să simt fericire și iubire“, „Asta este, pentru mine nu există altă viață“ etc. Autorii cărții Trauma și corpul sunt de părere că aceste credințe se reflectă în corpul tău și-ți afectează postura, respirația, libertatea de mișcare, chiar și ritmul cardiac și pe cel respirator. Potrivit observațiilor și cercetărilor din psihoterapia senzoriomotorie „fiecare model de adaptare somatică la traumă influențează la rândul său modul în care oamenii traumatizați răspund la mediul înconjurător și modul în care aceștia oferă un sens tuturor experiențelor lor“.
De ce nu este suficient să vorbești despre durerile trecutului?
Multe voci din psihologia somatică, cum ar fi emblematicul Peter A. Levine, dar și autorii cărții Trauma și corpul, sunt de părere că funcționarea optimă a nivelurilor superioare ale creierului și a procesării informației depinde, într-o anumită măsură, de funcționarea adecvată a nivelurilor inferioare. Știința ne spune că există interconexiuni între toate părțile creierului și între toate nivelurile de procesare a informației. Astfel, conștientizarea și procesarea reacțiilor senzoriomotorii poate exercita o influență pozitivă asupra procesării emoționale și cognitive și invers. Mai exact, „mișcarea și senzația corporală, precum și gândurile și emoțiile sunt ținte viabile pentru intervenție și pot sprijini rezolvarea experienței traumatice“, spun Ogden, Minton și Pain.
℗PUBLICITATE
Așa-numitele abordări de „jos în sus“ – cele care pornesc dinspre partea somatică către cea mentală – reprezintă o componentă necesară în terapia traumei. Dar, în mod evident, așa cum ne arată practica clinică, simpla centrare pe partea fiziologică sau somatică nu este suficientă. O formă eficientă de intervenție solicită o abordare bidirecțională de „jos în sus“ și de „sus în jos“. Pentru a scăpa din temnița traumei, avem nevoie atât de înțelepciunea corpului, cât și de perspicacitatea minții.
În ciuda faptului că i se atribuie nenumărate merite, mintea nu este suficient de bine echipată pentru a reprima în totalitate emoțiile, gândurile și impulsurile (considerate) inacceptabile. Este necesar să inviți în procesul de terapie și corpul tău, să descoperi eventualele blocaje energetice și să eliberezi mecanismele naturale ale vindecării.
Cum te poate ajuta psihoterapia senzoriomotorie?
Cartea Trauma și corpul îți descrie în detaliu principiile și etapele de bază ale vindecării traumei. Pentru a depăși tendința de a fi prins în trecut, ai nevoie:
- Să conștientizezi tiparele automate ale acțiunilor dezadaptative – ceea ce te-a ajutat cândva, dar în prezent doar te încurcă;
- Să înveți cum anume să-ți gestionezi impulsurile inițiale;
- Să experimentezi diverse alternative pentru a duce la bun sfârșit acțiunile incomplete din timpul experiențelor dificile;
- Să practici noi modalități de a executa acțiuni alternative și eficiente.
Pentru a demara procesul personal de vindecare și pentru a redobândi starea de bine, terapeutul familiarizat cu resursele corpului te-ar putea întreba:
- Ce simți în corpul tău acum?
- Unde anume simți tensiune?
- Ce senzații simți în picioarele tale, când te gândești la experiențele dificile de viață?
- Ce se întâmplă în corpul tău când simți furie?
Cu cât terapeutul îți va adresa întrebări mai precise, cu atât vei deveni mai profund acordat(ă) cu propriul corp și-ți vei dezvolta capacitatea de conștientizare a experiențelor somatice. Chiar dacă poate părea neobișnuit, așa cum ai învățat să-ți asculți mintea, este benefic să-ți citești și corpul, pentru a înțelege acțiunile și abilitățile subtile ale acestuia de reglare a traumei. Astfel vei descoperi care sunt resursele tale somatice și cum poți readuce vitalitatea în viața ta de zi cu zi. Important de reținut este că, pentru un astfel de proces, construirea siguranței interpersonale este necesară. Explorarea somatică în singurătate poate fi una dintre acele experiențe amenințătoare și profund tulburătoare. Cartea Trauma și corpul poate fi lectura ta de început, iar sesiunile de psihoterapie pot reprezenta procesul de vindecare în acțiune.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
