Diana Lupu se numără printre terapeuții de cuplu din România de nouă generație. A absolvit Facultatea de Psihologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, a făcut un masterat în București, s-a format în terapia de familie și are o certificare internațională în terapia relațională imago. Dincolo de activitatea clinică, susține evenimente și workshopuri în companii și este gazda rubricii #PsihoDescoperiri. Despre activitatea ei ca terapeut de cuplu și despre utilitatea acestei forme de intervenție psihologică, te invităm să afli mai multe în interviul de mai jos.
Când este indicat să luăm în calcul terapia de cuplu?
Chiar dacă, cel mai des, întâlnesc cupluri care iau în calcul terapia în momente de criză sau ca ultimă încercare de a salva relația, din punctul meu de vedere, terapia de cuplu este o experiență pe care partenerii și-o oferă, pentru a lucra la calitatea relației lor, în orice moment. E important să ne lărgim perspectiva legată de terapia relațională, ca fiind mai mult decât un ultim pas pe care să-l facem și să o privim ca pe o resursă și în alte puncte ale vieții relației precum: momentul în care partenerii au un copil (aici, conform studiilor, relația are nevoie de suport pentru a menține comunicarea și conectarea) și chiar momentul în care încă nu s-au acumulat rupturi sau răni, deoarece avem mai multă disponibilitate să depunem efort și să conștientizăm răspunsuri ce vin din conversații dificile. Astfel, terapia de cuplu nu este legată doar de momentele de cumpănă, e o resursă care poate fi accesată atunci când partenerii simt că au nevoie de susținere, creștere și vindecare.
Care este diferența dintre terapia individuală și terapia de cuplu?
Focusul. În terapia de cuplu, clientul este atât relația, cât și spațiul dintre cei doi. Se lucrează pe reconectarea dintre parteneri, pe construirea unui spațiu sigur. În tot acest proces, terapeutul este responsabil să mențină comunicarea între ce doi și nu către acesta, fiind mai mult un ghid. Acest focus pe relație este diferit față de cel din terapia individuală, în care accentul este pus pe dezvoltarea unei relații unu-la-unu cu terapeutul. Relația poate lua multe fațete, în funcție de abordarea pe care o folosește terapeutul, dar cel mai adesea implică crearea unei atmosfere de acceptare împreună cu utilizarea tehnicilor în scopul reducerii simptomelor și/sau dezvoltării personale. Iar persoana este implicată într-un proces de auto-reflecție asupra emoțiilor și comportamentelor sale. În ambele este vorba despre relații, deoarece acesta este locul în care avem parte de creștere și vindecare. Diferența este focusul acestei relaționări.
De ce le este teamă unora dintre noi să vină la terapie de cuplu?
E important să încep prin a spune că terapia de cuplu poate aduce frică în inimile multor oameni. În primul rând, observ că este vorba despre teama de necunoscut, cuplată cu convingerea că terapeutul de cuplu este un judecător care va trage la răspundere pe partenerul care a „greșit“ în relație și se va alia cu un partener, în detrimentul celuilalt.
Apoi, cred că mai este vorba și despre mesajele rigide pe care le-am primit din societate: „Nu ne spălăm rufele în public“ sau „Îți rezolvi problemele singur“.
Toate acestea contribuie la rușine și, într-un final, la dificultatea sau refuzul de a cere ajutor. Și pentru că tot vorbeam de disponibilitate, o altă temere vine din faptul că partenerii se simt deja supraîncărcați, împovărați în ceea ce privește programul lor. Se pot simți deja mult prea solicitați pentru a mai adăuga încă un angajament emoțional în viața lor. Un ultim motiv care-mi vine acum în minte este credința că a fi în terapie individuală este suficient pentru a face față problemelor, dificultăților și provocărilor relaționale. Nefiind conștienți de faptul că persoanele care sunt doar în terapie individuală au mai multe șanse să decidă să pună capăt relației lor romantice decât cei care merg la terapia de cuplu. În general, este mai ușor să convingi un terapeut individual decât un terapeut de cuplu că celălalt este (în mare parte sau predominant) vinovat pentru problemele din relație.
De ce ar fi util să apelăm la terapia relațională imago?
Sunt foarte multe beneficii despre care aș putea vorbi, dar cred că, dacă le-aș rezuma, ar fi pentru că acest tip de terapie relațională ne ajută să lucrăm într-un mod conștient la calitatea relațiilor noastre prin învățarea abilităților de dialog menite să mențină conectarea în momentele și conversațiile dificile. Mai mult decât atât, terapia imago ne învață despre felul în care să avem grijă de relațiile semnificative din viața noastră prin cultivarea siguranței.
Cum reacționează cuplurile din România la particularitățile metodei imago?
Pot să spun că, la aproape fiecare primă ședință de cuplu, în metoda imago, am întâlnit cel puțin un partener care să-mi spună că simte că este ceva diferit (datorită structurii dialogului), iar acest „diferit“ să vină cu disconfort și rezistență. Însă tot cu aceeași recurență, pe măsură ce se derulează ședințele, m-am întâlnit cu recunoștința partenerilor pentru felul în care această metodă (în aparență rigidă) îi ajută să se audă unul pe celălalt. Iar în ciuda disconfortului la nou, cele mai multe cupluri pot aprecia structura, care le oferă un cadru sigur în care să comunice.
℗PUBLICITATE
Ce te-a atras pe tine la imago și de ce ai ales să te specializezi în această formă de terapie?
De cele mai multe ori, creștem cu mesajul că cel mai important este să fii bine cu tine și apoi urmează ceilalți. Și eu m-am numărat printre persoanele care îmbrățișau acest mesaj. Dar, pe măsură ce am ascultate poveștile din cabinet, mi-a devenit tot mai clar cât de centrale sunt relațiile pentru calitatea vieții noastre și că este imposibil să le excludem. Așa au început povestea și atracția mea față de practica imago care spune că: „Ne naștem dintr-o relație. Suntem răniți într-o relație. Ne vindecăm printr-o relație“. Iar asta a avut atât de mult sens pentru mine.
Apoi, am ales să mă specializez ca terapeut de cuplu, trăind pe propria piele, în propria relație de cuplu, beneficiile pe care aceasta le aduce în spațiul relațional. Și cel mai fascinant mi se pare faptul că, învățând cum să lucrezi la calitatea relației, ai parte de creștere și în plan individual, iar munca și abilitățile dobândite se propagă și în restul relațiilor. Asta nu va înceta niciodată să mă uimească!
În imago se vorbește mult despre reducerea negativității în cuplu. Care sunt cele mai nocive comportamente în cuplu?
Printre cele mai nocive și des întâlnite comportamente în cuplu se află critica, disprețul, defensiva. Toate acestea cresc negativitatea în spațiul relației și contribuie la deconectare. Pe lângă toate acestea, aș adăuga și monologul în familia comportamentelor ce sporesc negativitatea. Atunci când partenerii se întrerup, vorbesc înspre celălalt, fără a-l asculta, sau ascultă doar pentru a contracara, pentru a critica ori pentru a dezaproba, se construiește monologul. Acest tip de comunicare este ineficient, pentru că face ca partenerii să se simtă neauziți, nevăzuți și neînțeleși, comunicarea transformându-se într-o adevărată dezbatere. Într-un final, așa cum spune Esther Perel, „când oamenii nu ascultă este pentru că nu se simt auziți“.
De ce sunt atât de importante aprecierile în cuplu?
Pentru că tot vorbeam mai sus despre negativitate în cuplu și deconectarea sau rupturile care se produc din cauza acesteia, aprecierile sunt ferestrele pe care le putem deschide larg pentru a aerisi spațiul relației, atunci când este îmbâcsit de greoaia negativitate. Mergând tot pe această metaforă, negativitatea crescută ne poate face să-l vedem pe celălalt distorsionat și, prin urmare, periculos. Asta crește nesiguranța în cuplu și contribuie la activarea strategiilor de apărare. Atunci când aducem aerul proaspăt al aprecierilor față de partener și relație, începem să restabilim și siguranța de care avem mare nevoie, pentru a ne putea conecta și pentru a fi disponibili să empatizăm și să fim curioși față de celălalt.
Ai recomanda terapia imago unui cuplu în care partenerii încă nu sunt căsătoriți?
Desigur! Răspund atât de ferm și fără ezitare din două motive: primul vine din experiența de cabinet, în care o bună parte din cuplurile cu care lucrez nu sunt căsătorite, iar asta întărește ideea că, într-o astfel de tip de terapie, partenerii își îndreaptă atenția asupra spațiului dintre ei, indiferent de statutul relației. Cel de-al doilea vine din experiența personală a relației mele de cuplu. Nici în relația cu partenerul meu nu există statutul de căsătoriți, cu toate astea, încă din primul an de relație, am participat împreună la workshopuri de cuplu sau la conferințe imago, care ne-au ajutat să consolidăm calitatea relației și să comunicăm mai inteligent în momentele dificile. Imago este despre relație, indiferent de statutul acesteia.
Cartea despre terapia de cuplu pe care ți-ai dori să o citească cât mai multe cupluri este…
Acceptă Iubirea, cea mai recentă și completă carte tradusă la noi și scrisă de fondatorii terapiei relaționale imago – Harville Hendrix și Helen LaKelly Hunt. Iar pentru partenerii care încă nu sunt familiarizați cu această practică, cu siguranță recomand Împreună la bine și la greu. 10 adevăruri salvatoare pentru relația de cuplu (una din cărțile fără de care nici un cuplu cu care lucrez nu părăsește cabinetul).
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
