În ultimele trei luni, cel mai popular serial de pe platforma Netflix a fost un documentar-serial care îl are în centrul atenției pe fostul mare fotbalist David Beckham. Documentarul este construit în jurul personajului David Beckham, prezentat inițial ca un adolescent talentat care, ulterior, devine un adevărat fenomen, celebritatea sa fiind potențată de mariajul cu Victoria (Posh) Adams, una dintre componentele formației Spice Girls.
Serialul se deschide cu un David trecut ușor de prima tinerețe, purtând un costum de apicultor, care ne prezintă propriul brand de miere, DBee’z Sticky Stuff. Încă din primele secvențe, aflăm că David nu excela la școală, nu avea mulți prieteni și că era un băiat retras. De când se întorcea de la școală, până se culca, își petrecea timpul în grădină, antrenându-se. Dacă vremea nu ținea cu el, desena despre fotbal. Nu-l interesau fetele sau petrecerile. Știa că, pentru a ajunge fotbalist profesionist, trebuia să muncească enorm.
Era cu mama sa, atunci când l-au descoperit cei de la Manchester United. În 1986, clubul nu mai câștigase campionatul de 25 de ani. Sir Alex Ferguson, antrenorul de atunci al clubului Manchester United, a intuit potențialul tânărului David, asumându-și rolul de a-l transforma într-un jucător adevărat.
Lui David îi plăceau lucrurile scumpe. A semnat cu Adidas pentru 50.000 lire și și-a cumpărat un BMW M3 de toți banii. Își lua salariul vineri, obișnuind să-l cheltuiască până a doua zi. „Ai bani, cheltuie-i!“ era motto-ul lui din acea perioadă.
A știut de atunci, însă, că la un moment dat, cariera lui va lua sfârșit, așa că s-a preocupat de la început să aibă o carieră și după fotbal, investind în imaginea lui și colaborând cu diverse brand-uri internaționale.
Posh & Becks
Victoria Adams, și ea un star de talie mondială în anii ’90, nu era interesată de fotbal sau de fotbaliști. Până la urmă, tatăl ei conducea un Rolls-Royce în anii ’80. L-a remarcat pe David stând de vorbă cu părinții lui, după un meci, și a recunoscut atunci la el o valoare importantă, pe care o împărtășeau: familia. Eram prea mică să apreciez atunci fenomenul Spice Girls, dar știam pe dinafară o melodie de-ale lor: Wannabe. Și, deși n-aveam idee cum arătau celelalte fete sau cum le chema, aveam o preferată by default: Posh Spice.
Primul sărut dintre David și Victoria a avut loc într-o parcare, într-un BMW. Discutau cu orele la telefon, la începutul relației, spre consternarea lui Gary Neville, coechipierul și bunul prieten al lui David, care nu-și putea imagina ce aveau să-și spună ore întregi.
Conexiunea celor doi a fost instantanee, crescând în intensitate până în punctul în care familia începuse să se îngrijoreze că dragostea îi va afecta performanța în teren, dar David era dependent. Obișnuia să conducă patru ore ca să petreacă doar douăzeci de minute cu Victoria. Erau noii Charles and Diana, conform apropiaților. Lui îi plăcea să fie în lumea ei. Ei, deși nu-i plăcea fotbalul neapărat, îi plăcea să-l urmărească jucând și să fie în lumea lui.
Cupa mondială
Numărul spectatorilor în timpul Campionatului mondial de fotbal depășește orice alt eveniment. 25 milioane de oameni. Ce bate numărul ăsta? Absolut nimic nu generează energiile emoționale colective ale Campionatului mondial. În cadrul acestui fenomen, regăsim manifestate cel mai vizibil identitatea și unitatea poporului englez.
În timp ce David era plecat în cantonament, Victoria era în turneu cu Spice Girls. Antrenorul de atunci al naționalei, Glenn Hoddle, devenise în mod public îngrijorat de faptul că jucătorul David ocupa prea mult spațiu în ziarele de scandal, prin prisma relației sale, și declara că nu era foarte concentrat pe joc. Chiar dacă a fost pus la zid și, ulterior, pe banca de rezerve, David își dorea în continuare să fie acolo, parte din echipă.
Cartonașul roșu
Înainte de meciul cu Argentina, poate cel mai important meci al vieții lui de până atunci, David a aflat că Victoria era însărcinată cu primul lor copil. Adversarul lui David pe teren, Diego Simeone declară în documentar: „Fotbalul se bazează pe amăgire“. Simțind că Anglia conduce, într-un moment de slăbiciune din partea lui David, Diego și-a exagerat accidentarea, fapt care i-a adus cartonașul roșu lui David și, ulterior, eliminarea din joc.
Ce a urmat însă, se poate numi, fără exagerare, crucificare națională. Acel moment necugetat a dus la o hărțuire în masă la adresa lui David, care a durat ani de zile. A fost agresat de englezi, scuipat pe stradă, ajungând să fie escortat în locuri publice de către prieteni, doar pentru a putea folosi toaleta în siguranță. Diego Simeone recunoaște în documentar că acel contact a fost minim și că a dramatizat momentul, pentru ca echipa lui să câștige un avantaj în fața Angliei.
℗PUBLICITATE
Ca urmare a gloanțelor trimise prin poștă la adresa lui David, clubul a trebuit să implice poliția pe durata antrenamentelor. Doar pe teren David se simțea cu adevărat în siguranță. Trebuie să ne amintim că, în anii ’90, nici nu puteam vorbi despre sănătate mintală. Educația britanică Never complain, never explain! („Nu te plânge niciodată, nu explica niciodată!“) era eficientă doar în aparență, pentru că în interior, David era un om distrus. Conducea cu orele pe autostrada M6, fără destinație, pentru a se detașa de ceea ce i se întâmpla.
În meciul împotriva Argentinei, nu juca deloc. Dintr-odată, publicul a început să strige „Există un singur David Beckham!“, iar acela a reprezentat punctul de cotitură. Din acel moment, i s-a reactivat încrederea de sine și a înscris primul gol.
Comentatorul: „David Beckham la Gary Neville. Centrarea e deviată de Effenberg. Corner“. În acel moment, David își accesează antrenamentele din copilărie, atunci când tatăl lui îl obliga să bată corner după corner, la nesfârșit. Îi spunea: „Aceste cornere, de la sfârșitul meciurilor, pot intra în istorie“.
Comentatorul: „Corner executat de Beckham. Și Solskjaer finalizează! Manchester United e din nou campioana Europei!“.
A urmat nunta anului, revista OK plătind nu mai puțin de un milion de lire sterline pentru exclusivitatea imaginilor. Codul vestimentar impus de către miri a fost negru, în timp ce mirii, dar și bebelușul lor, Brooklyn, au purtat mov. Agitația și atenția din jurul cuplului ajunsese la cote de neimaginat, astfel că, la cinci zile după nuntă, antrenorul echipei, Sir Alex Ferguson, l-a sunat pe David și i-a spus: „Treci aici, nu te mai da mare, afurisitule!“. După tatăl lui, Ferguson îi era cel mai apropiat, în ciuda relației lor, pe alocuri complicată.
An English Man in Madrid
Deși nu-și dorise niciodată să joace pentru o altă echipă, după o perioadă tensionată între el și Sir Alex, David este obligat să plece de la United și alege Real Madrid, relocându-și familia în Spania, unde a fost primit ca un superstar în „liga visurilor“. Întrebat de ce l-au „cumpărat“ pe Beckham, președintele clubului Real Madrid, Florentino Pérez, a declarat pragmatic și nonșalant: „Ne-am triplat încasările, achiziționându-l“.
Urmează două alte schimbări de echipă în cariera sa: una la LA Galaxy, echipa de fotbal cvasi-necunoscută din Los Angeles, unde a jucat timp de cinci ani; cealaltă a fost un „împrumut“ de un an la AC Milan.
Fluierul final
Nu a vrut niciodată să se oprească. S-a mutat înapoi în Marea Britanie, doar ca să plece la o altă echipă de top, Paris Saint-Germain, însă devenise din ce în ce mai dificil să se recupereze după un antrenament. Obosise. Astfel că, după 115 meciuri câștigate pentru țara sa, David Beckham se retrage în glorie în 2013.
Documentarul e dinamic, chiar dacă nu ești microbist sau măcar interesat de fotbal. Te ține în priză pe parcursul celor patru episoade, iar dialogurile dintre David și Victoria reprezintă scurte incursiuni în relația lor spumoasă și delicioasă. Longevitatea cuplului, în ciuda multiplelor provocări pe care le-a avut de înfruntat, cei patru copii, grătarele în familie, Posh & Becks dansând pe Kenny Rogers în fundal, toate sunt frumos surprinse, ultimul cadru fiind panglica care leagă perfect povestea de succes a unor oameni cu aceleași valori, o echipă în adevăratul sens al cuvântului. Au câștigat împreună, au pierdut împreună, dar de fiecare dată au continuat împreună. Pentru că meciul se termină doar la fluierul final.
Tuturor celor care mă citesc acum: în primul rând, să aveți parte de multă sănătate! Emoțională, mintală, fizică. În al doilea rând, să aveți parte de oameni care să vă țină de mână prin divorțuri, pierderi financiare, momente de cumpănă. Oameni care luptă cu voi, pentru voi, împotriva lumii. Oameni care vă așteaptă două ore la terasă, chiar dacă știu că nu veți veni; oameni care conduc patru ore, doar ca să petreacă douăzeci de minute cu voi. Așa cum a făcut David pentru Victoria. Așa cum fac oamenii, când iubesc. Și, nu în ultimul rând, florile, vorbele și cadourile sunt frumoase și de apreciat, însă la finalul zilei, faptele sunt cele care contează cel mai mult. Iar atunci când îi găsiți, să se audă clar și răspicat, un glorios „Goooool!“ la voi în cap.
Citește și:
CITEȘTE ÎN CONTINUARE
