skip to Main Content
Profeții Autoîmplinite – De La Oedip La Pygmalion

Profeții autoîmplinite – de la Oedip la Pygmalion

Cu siguranță, și ție ți s-a întâmplat să te trezești într-o dimineață prost dispus(ă) și să-ți spui: „Astăzi am o zi proastă!“, pentru a constata la finalul zilei că a fost fix așa. Dacă ai trecut prin asta, înseamnă că ai experimentat o profeție care s-a autoîmplinit. Este atunci când o persoană dă naștere în mintea ei unei predicții care se va împlini, datorită simplului fapt că ea se așteaptă ca aceasta să devină realitate și se comportă ca atare.

Unul dintre exemplele clasice de profeție care se autoîmplinește e redat în povestea greacă a lui Oedip. Ei bine, tatăl lui Oedip, regele Laios din Teba, este avertizat că într-o zi fiul său îl va omorî. Pentru a evita această soartă nefericită, el își abandonează copilul și îl lasă să moară. Cu toate acestea, Oedip este găsit și crescut apoi de niște părinți adoptivi. Într-o zi, el consultă Oracolul din Delfi și află că destinul său era să-şi ucidă tatăl şi să comită un incest cu mama sa. Ca urmare, își abandonează părinții adoptivi pentru a evita această prezicere, însă ajunge să își omoare tatăl biologic într-o luptă. Și află mai târziu că omul pe care l-a omorât a fost tatăl său real și că noua sa mireasă este, de fapt, mama lui. Prin încercarea lor de a-și evita soarta, atât Laios, cât și Oedip s-au asigurat că profeția se va îndeplini.

Această poveste despre profeția autoîmplinită a devenit un subiect abordat atât în literatură, cât și film. Este, de asemenea, un concept studiat în psihologie.

Iar psihologii au găsit dovezi care atestă impactul credințelor și așteptărilor noastre asupra rezultatelor. Mai ales atunci când suntem convinși că predicțiile noastre se vor produce în viața reală. Ba chiar și dacă nu conștientizăm cu claritate că avem acele așteptări.

Un exemplu obișnuit de explicare în psihologie a profeției autoîmplinite este efectul placebo. Conceptul se referă la îmbunătățirea stării de sănătate, cauzată de credința în eficacitatea „tratamentului“ primit. Ce este, mai exact, placebo? Este o substanță fără efecte medicale cunoscute – cum ar fi apa sterilă, o soluție salină sau o pastilă de zahăr. Placebo este un fals tratament care, în unele cazuri, poate produce un răspuns pozitiv foarte real al organismului. Dar de ce oamenii înregistrează schimbări fiziologice reale, ca rezultat al tratamentelor iluzorii? Experimentele cu placebo au demonstrat că un rol foarte puternic îl are credința. Așteptările pacientului joacă un rol semnificativ în efectul placebo.

Sociologul Robert K. Merton a folosit, în 1948,  termenul de „profeție autoîmplinită“. El a observat că, uneori, o credință are consecințe – determinând realitatea să reflecte credința. În general, cei ce se află în centrul unei profeții care s-a autoîmplinit nu înțeleg că exact acea credință a lor a provocat consecințele pe care ei le-au așteptat ori de care s-au temut. Este un efect mai neintenționat decât motivația lăuntrică sau încrederea în sine.

Când credem ceva despre noi înșine, e mult mai probabil să acționăm în moduri care să corespundă credințelor noastre, consolidând astfel convingerile și încurajând același comportament. În mod similar, atunci când credem ceva despre alții, e probabil să acționăm în moduri care să-i încurajeze să ne confirme ipotezele, întărindu-ne astfel convingerile prealabile.

O persoană care se îndoiește în mod constant de sine poate să se autosaboteze, ceea ce duce la o îndoială și mai mare, apoi la o stimă de sine și mai scăzută.

Pe de altă parte, efectul Pygmalion este un principiu psihologic relevant pentru gestionarea eficientă a relațiilor cu alți oameni. Un experiment clasic, realizat de Rosenthal și Jacobson în anii 1960, a arătat cum funcționează mai exact acest concept. Rezultatele din cadrul experimentului (ca și din alte experimente ulterioare) au furnizat dovezi cu privire la faptul că așteptările profesorilor asupra elevilor exercită o influență asupra performanței elevilor, indiferent de talentul sau inteligența acestora.

Altfel spus, oamenii tind să se ridice la nivelul pe care ceilalți îl așteaptă de la ei. În consecință, dă-le de înțeles că te aștepți la lucruri grozave și, de cele mai multe ori, vei descoperi că ei chiar vor face niște lucruri grozave.

Denumirea de „efect Pygmalion“ vine din mitologia greacă – de la povestea lui Pygmalion şi a Galateei. Pygmalion era un sculptor talentat, care a creat la un moment dat statuia unei femei atât de frumoase, încât s-a îndrăgostit de ea. După ce Pygmalion s-a rugat cu disperare la Afrodita, zeița iubirii, aceasta a adus la viață statuia. Efectul Pygmalion explică de ce toate relațiile noastre sunt, într-un sens foarte real, profeții care se autoîmplinesc.

Gândurile pot schimba comportamentele. Într-un fel, comportamentul propriu influențează probabilitatea de a obține din partea celorlalți lucrurile pe care ni le dorim, frecvența cu care ne angajăm în activități autodistructive, dar și abilitatea de a lua decizii bune. Și invers, comportamentul nostru îi poate afecta pe ceilalți, în special pe cei cărora le acordăm atenție.

Simona Ioniță

Simona Ioniță este editorul AgentiaDeCarte.ro, autoare a trei cărți și blogger din 2008. Absolventă a Cursurilor Postuniversitare de Relații Publice, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (Universitatea București). Pasionată de cărți, psihologie, teatru și călătorii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search
Back To Top
×Close search
Caută