Skip to content

Trăim o perioadă în care totul se întâmplă pe repede înainte. Muncim repede, vorbim repede, mâncăm repede, scăpăm de probleme repede. Filosofia orientală demonstrează tocmai opusul: cu cât tolerezi mai bine disconfortul, cu atât devii mai liber. O metaforă foarte bună pentru înțelegerea minții, inspirată de pildele budiste, este aceea a elefantului și a maimuței:

La începutul unui drum lung, un călugăr întâlnește un elefant negru chinuit de o maimuță. Cu ajutorul focului, călugărul înaintează alături de cei doi și ghidează elefantul tot înainte pe drum. Treptat, elefantul își schimbă culoarea din negru în alb, iar maimuța începe să rămână în urmă. Călugărul reușește să încalece elefantul, acum alb, și cei doi continuă împreună drumul.

Elefantul este simbolul disciplinei și al acțiunii controlate, iar maimuța reprezintă distragerile, impulsurile de moment. Elefantul este deseori chinuit de maimuță, ținut pe loc și demotivat, culoarea lui inițială reprezentând letargia. Pe măsură ce călugărul se folosește de foc (simbol al efortului și al energiei), maimuța rămâne în urmă, iar elefantul devine mai puternic. Morala poveștii: menținând efortul zilnic, vei depăși distragerile de moment (maimuța) și vei ajunge la autodisciplină (elefantul alb). Depășind frustrarea de moment, poți ajunge să-ți îndeplinești planurile pe termen lung și să te dezvolți personal, îmbunătățindu-ți calitatea vieții.

Ce este autodisciplina

În dicționarul de psihologie APA, autodisciplina este definită în două moduri:
1. Controlul impulsurilor și al dorințelor proprii, decalând satisfacția imediată în favoarea obiectivelor pe termen lung.
2. Adoptarea absolută a unui regim sau a unui mod de acțiune cu scopul atingerii obiectivelor personale.

O persoană care și-a cultivat autodisciplina reușește să-și controleze impulsurile, dorințele, cumpărăturile și obiceiurile alimentare. Nu înseamnă că nu simte dorința de a cumpăra ceva pe moment sau de a mânca ceva nesănătos. Dorințele și impulsurile apar, în mod natural, dar sunt mai bine controlate.

Autodisciplina este mai mult o abilitate decât o trăsătură de personalitate. Ea se poate modela în timp și nu este definitivă, ci se poate cultiva în timp. De asemenea, neglijată, se poate deteriora. O poți exersa pe parcursul vieții, iar dacă ești părinte, îți poți ajuta și copiii să o dezvolte, prin propriul exemplu.

Cum te ajută autodisciplina

Autocontrolul, abilitatea de a lua decizii intenționate și de a rămâne dedicat obiectivelor tale sunt fundația pe care poți construi succesul, dezvoltarea personală și satisfacția. Autodisciplina îți aduce mai multe beneficii pentru sănătatea mintală și fizică:

1. Te ajută să te concentrezi mai bine. Atunci când ai un obiectiv clar, pe termen lung, va fi mai ușor să-ți selectezi și să-ți mobilizezi resursele pentru a-l atinge. Autodisciplina te va ajuta să concepi un plan, să-l urmezi și să te adaptezi atunci când planul nu funcționează.

Atunci când ești mai conectat(ă) la distragerile din viața ta, vei hrăni mai mult „maimuța“. Renunțând, din când în când, la o plăcere de moment și gândind pe termen lung, vei antrena „elefantul“ din mintea ta și anume autodisciplina.

2. Îți dezvoltă perseverența. Perseverența este abilitatea de a depăși momentele dificile și de a continua să-ți urmărești obiectivul și atunci când apar situații neprevăzute. Autodisciplina îți exersează mușchiul perseverenței.

Atunci când întâmpini un moment dificil, impulsul care apare poate fi acela de a renunța. Disciplina înseamnă tocmai controlul impulsului de moment, ceea ce te va face să continui sau să schimbi abordarea, dar nu să renunți. Ea nu este o garanție că vei evita obstacolele. Este, însă, un instrument bun de a le depăși și de a-ți menține motivația în momente de cumpănă.

3. Susține obiectivele pe termen lung. Autodisciplina este foarte importantă pentru atingerea obiectivelor pe termen lung, fie că sunt legate de sănătate, de situația financiară, de carieră sau relații. Desigur, ea te ajută și în îndeplinirea planurilor pe termen scurt.

Obiectivele pe termen lung pot implica mai mult efort, riscuri și o durată mai mare până sunt îndeplinite. De aceea, controlul impulsurilor și educarea minții spre decizii conștiente sunt esențiale. Dacă „maimuța“ are prea mult control asupra minții tale, „elefantul“ va ajunge mai greu la destinație.

℗PUBLICITATE



4. Îți crește stima de sine. Autodisciplina îți crește stima de sine, un beneficiu esențial pentru sănătatea ta mintală și emoțională. Atunci când devii mai disciplinat(ă), reușești să-ți îndeplinești obiective importante, să îmbini viața și munca în mod echilibrat și să-ți îmbunătățești relațiile.

Trăind toate aceste schimbări în bine, vei avea și un simț al propriei eficiențe mai dezvoltat. Vei vedea, concret, că poți face lucruri considerate complicate, că poți depăși obstacole și că ai o voință puternică. O stimă de sine crescută este un efect indirect al exersării autodisciplinei.

5. Îmbunătățește învățarea și performanța. Și după încheierea oficială a studiilor, de orice fel, continui să înveți și să-ți îmbogățești cunoștințele. Fie în cursuri sau în mod informal, procesul de învățare continuă, fiind chiar îmbunătățit prin autodisciplină.

Cercetările arată că studenții care au un nivel mai mare de autodisciplină rețin mai multe informații decât cei mai puțin disciplinați. De asemenea, ei demonstrează și mai multă atenție în rezolvarea temelor și proiectelor, înregistrând performanțe mai bune.

Autodisciplina este forța care-ți permite să reziști impulsurilor imediate, să depășești provocări și să răzbați prin obstacole, cu scopul de a-ți atinge obiectivele pe termen lung. De asemenea, ea îți insuflă și un simț al responsabilității personale, ce-ți permite să te concentrezi mai bine asupra propriilor aspirații.

Autodisciplina și psihologia din spatele ei

Procesele psihologice din spatele autodisciplinei sunt o combinație de reglare emoțională, control comportamental și procese cognitive. La baza ei stă jocul dintre căutarea recompensei imediate, dictată de centrii neurologici de receptare a plăcerii, și deciziile raționale, controlate de cortexul prefrontal.

Rolul voinței. Voința este mușchiul autodisciplinei. Ea joacă un rol cheie în depășirea distragerilor și în luarea deciziilor, fie ele majore sau minore. După ce ți-ai stabilit obiectivele, angajamentul față de ele și de traseul până la îndeplinirea lor ține de puterea voinței. Totuși, la fel ca un mușchi fizic, și voința obosește și se uzează. De aceea, este important să o folosești în favoarea autodisciplinei, fără a te forța să trăiești o viață prea controlată.

Gratificarea întârziată. Amânarea recompensei și importanța ei pentru autodisciplină sunt cel mai bine ilustrate de celebrul experiment al bezelei. Copiii care reușeau să se abțină de la a mânca o bezea cât timp erau singuri în cameră primeau încă una la întoarcerea adultului. Aceștia au și înregistrat, mai târziu, scoruri mai mari la teste de autodisciplină și au reușit să atingă obiective înalte pe diferite paliere ale vieții.

Cercul obișnuinței. Obiceiurile, fie ele pozitive sau negative, sunt strâns legate de autodisciplină. Ele țin de circuitul indiciu-rutină-recompensă prin intermediul căruia obiceiurile sunt formate și menținute. Identificând indiciile, situațiile ce declanșează comportamentele automate, poți face un prim pas spre decizii conștiente. Evaluându-ți obiceiurile actuale și lucrând spre a le schimba conform cu valorile tale, îți exersezi și capacitatea de autodisciplină.

Pe cât de obișnuiți suntem cu un ritm alert, pe atât de mult putem fi împiedicați de același ritm alert care ne domină viețile să ne atingem obiectivele, să ne conectăm cu noi înșine și cu cei din jurul nostru. Autodisciplina te poate ajuta să prioritizezi mai bine efortul și timpul, în funcție de valorile și obiectivele tale. Te ajută să ieși din modul „pilot automat“ și să construiești viața pe care ți-o dorești.

Atunci când vine vorba de creștere personală și autodepășire, disciplina este cheia spre succes, reziliență și satisfacție pe termen lung. Autodisciplina este o abilitate ce poate fi modelată în timp și nu o resursă finită pe care unele persoane o au și altele nu.

Înțelegând mai bine procesele din spatele ei și privind-o ca pe un instrument pentru atingerea obiectivelor importante, mai degrabă decât ca pe o constrângere, poți faci transformări de durată în viața ta.

Citește și:

Nevoia de relații hrănitoare este în natura noastră, fie că suntem copii sau adulți. În terapie, caută să răspund acestei nevoi universale, creând un spațiu sigur, cald și autentic, ajutându-i pe cei cu care lucrez să caute binele, în interiorul și în afara lor, și să-și observe, să-și accepte și să-și valorifice unicitatea. A lucrat cu copii, adolescenți și familii în cadru educațional și în context privat (grădiniță și cabinet privat), având contact și cu sistemul instituțional, în centre de plasament. Experiența a format-o atât ca specialist, cât și ca persoană, concentrându-și modul de lucru în jurul conectării cu copiii și al relației de încredere cu familia.

Caută
Coșul de cumpărături0
Nu există produse în coș
Continuă cumpărăturile
0

8-22 dec

SALE

-70%

XMAS