fbpx
skip to Main Content
Deconectarea Lucrătorilor Din Domeniul Sănătății

Deconectarea lucrătorilor din domeniul sănătății

Frieda Fromm-Reichmann descria încă din secolul trecut singurătatea ca fiind nevoia de intimitate în lipsa acesteia. În ultimii ani, vorbim mult despre conectarea cu semenii noștri, conectare de care avem nevoie pentru a ne bucura de o bună stare de sănătate fizică și emoțională.

Când ne gândim la lucrătorii din sănătate – mă voi referi în acest articol cu precădere la medici, asistenți medicali și psihologi sau psihoterapeuți – avem tendința de a ni-i imagina ca pe o mare masă de profesioniști cu legături solide între ei, care fac front comun împotriva bietului pacient, de cele mai multe ori pentru a-l încurca sau a-i face rău, animați sau nu de rele intenții.

Evident, știrile pe care le vedem sau auzim de zeci de ori pe zi înrăutățesc semnificativ situația, crescând în rândul tagmei medicale sentimentul de înstrăinare, deconectare și rușine, ducând frecvent la intrarea în defensivă, cinism și chiar agresivitate împotriva celor pe care o mare parte dintre noi am jurat să-i ocrotim și în slujba cărora ne-am pus o mare parte din viață. Se creează astfel un cerc vicios cu consecințe severe la nivel nivel național, prin impactul pe care îl are asupra sănătății publice. Evident că nu predicăm aici trecerea sub tăcere a unor comportamente imorale, lipsite de umanitate sau ilegale din partea lucrătorilor în sănătate! Ar prinde bine, însă, ca fiecare astfel de reportaj să fie realizat cu compasiune din partea jurnaliștilor, să se precizeze că este vorba de situații particulare și să fie limitată generalizarea pe cât posibil.

℗PUBLICITATE


Așa cum remarcă și dr. Gregory A. Hood într-un articol recent publicat pe platforma Medscape, ceea ce a presupus Frieda Fromm la începutul secolulului trecut – și anume că deconectarea se află la baza multor probleme de sănătate mintală – s-a dovedit deja, prin multiple studii, a fi mai mult decât adevărat.

Singurătatea și deconectarea afectează secreția hormonală, modifică expresia genelor comportamentale și influențează negativ sistemul imunitar. Anul trecut, singurătatea a fost raportată ca un factor de risc mai mare pentru sănătate decât fumatul sau obezitatea. S-au dovedit corelații între singurătate și „boala Alzheimer, obezitate, diabet, hipertensiune arterială, bolile cardiace, bolile neurodegenerative și chiar tumorile canceroase, care pot metastaza mai repede în rândul persoanelor singure“.

Pentru medici și psihoterapeuți – și, poate, mai puțin pentru asistenții medicali care, prin natura meseriei, au ocazia de a socializa mai mult între ei – deconectarea apare ca urmare a numărului mare de ore petrecute în cabinet sau în sala de operație și a birocrației sau a celorlalte îndatoriri secundare muncii propriu-zise, în contact cu pacientul.

Pe lângă toate acestea, încă din facultate, sistemul de învățământ medical românesc descurajează – prin competiția acerbă pentru locurile de la buget, dar și prin modelele defectuoase de relaționare între profesioniști, pe care le practică dascălii noștri – crearea unor legături stabile și echilibrate între tinerii specialiști.

℗PUBLICITATE


Deși prin natura muncii suntem în permanent contact și dialog cu oamenii, acest contact profesional este și trebuie să fie limitat – din motive etice, dar și pentru sănătatea emoțională a relației dintre medic, psiholog și pacient sau client. Astfel, în pofida contactului cu oamenii, nu prea putem vorbi de o conectare reală, care să le ofere lucrătorilor din sănătate sprijinul necesar.

Când, după orele de program, ajungem în cele din urmă acasă, acolo ne așteaptă îndatoririle din relațiile cu cei apropiați – pe care, de multe ori, alegem să nu le „contaminăm“ cu discuții din sfera profesională a vieții noastre. Chiar dacă acasă te așteaptă cineva care ne susține și e interesat în mod real de cum ți-a fost ziua, de multe ori chiar nu mai ai energia necesară istorisirii tuturor detaliilor. Poate, mulți simt că nu ar fi înțeleși sau că ar da dovadă de slăbiciune, dacă ar începe să-și verse ofurile profesionale. Ajungem astfel să avem o sănătate (fizică, mentală și emoțională) șubredă, la vârste mult mai fragede față de marea masă a populației.

Iată, așadar, câteva recomandări pentru cei care lucrează în domeniul sănătății și vor să se mențină conectați cu semenii lor și în cât mai bună formă fizică:

    1. Medicii și psihoterapeuții au nevoie de relații solide cu colegii lor, cu cei capabili să-și împărtășească părerile și dificultățile. În acest sens, ar fi minunat dacă asociațiile sau grupurile profesionale ar organiza – cu o frecvență cel puțin lunară – întâlniri informale (mese între colegi, grupuri de suport sau activități sportive ori culturale).
    1. Lucrătorii în sănătate au nevoie și de prieteni din afara branșei, dar și de un timp în care să nu mai fie îngrijitori pentru alții, ci să se poată focaliza pe propriile nevoi și dorințe. Cine a participat vreodată la întâlniri informale – petreceri, ieșiri în oraș, mese festive – unde erau prezenți mai mulți specialiști dintr-un domeniu a putut observa cu ușurință cum alunecă invariabil conversațiile către sfera profesională. Avem nevoie și de prieteni și apropiați cu care să putem naviga prin alte tematici conversaționale sau față de care să ne putem deschide sufletul, fără a ne îngrijora că cele povestite ne pot afecta cariera.
    1. Timpul petrecut cu partenerii de cuplu și familia trebuie să se numere printre priorități. De multe ori, persoanele cele mai dragi și mai apropiate sunt acelea care au și cel mai mult de suferit de pe urma listei de priorități supraîncărcate, listă pe care ei se află totdeauna către sfârșit. Avem nevoie să dăm dovadă de o atenție conștientă și să ne rezervăm totdeauna timp pentru cuplu sau pentru copiii noștri. Auzim frecvent de la părinți, în cabinet, justificarea: „Dar pentru familie, pentru copiii mei muncesc atât de mult, ca să aibă ei!“ Copiii și familia au nevoie de timp și conectare, mai puțin de cele mai noi și mai moderne haine sau electronice. Experiența practică ne arată că o sumedenie de cereri materiale din partea unui copil maschează, de fapt, lipsa de conectare reală și autentică cu părinții. În același timp, studiile ne arată că cei mai longevivi și mai sănătoși oameni sunt aceia care investesc timp pentru a-și clădi relații de calitate cu familia și prietenii, indiferent de performanțele academice, profesionale sau financiare.
    1. Nu în ultimul rând, cu toții avem nevoie de preocupări în afara sferei profesionale, indiferent cât de pasionați suntem de meseria pe care ne-am ales-o. Mi se întâmplă câteodată să mă îngrijorez pentru faptul că am tendința de a citi exclusiv literatură de specialitate din domeniul în care practic. În același timp, îmi este greu să citesc altceva, deoarece momentan nu sunt interesată de nimic altceva. Poate, la un moment dat, lucrurile se vor schimba… Am mare grijă însă ca, pentru echilibrul meu emoțional, să îmi păstrez o serie de alte interese și practici, cum ar fi gradinăritul sau călătoriile. A avea hobby-uri s-a dovedit, prin mai multe studii, benefic în atenuarea stresului, dar și pentru creșterea stimei de sine.

Vedem în media sau în jurul nostru și ceea ce este prost interpretat ca fiind un exemplu de bune practici și dedicare profesională: medici, profesori universitari și alte categorii de specialiști care se sacrifică, fie muncind asiduu și neglijându-se, fie pensionându-se la vârste cât mai înaintate, deși cu greu mai fac față cerințelor profesionale (sau cazuri extreme ale unor somități din domeniul medical care, la vârste înaintate, au murit chiar în spitalul în care profesaseră o viață). Este clar că, pentru aceștia, viața s-a canalizat doar către sfera profesională, în detrimentul celorlalte domenii – și acesta nu este, nici pe departe, un exemplu de urmat sau de oferit generațiilor tinere.

Avem nevoie să fim conștienți de riscul și încărcătura pe care o presupune o meserie prin intermediul căreia ne punem în slujba altora și să adoptăm practici personale și relaționale cât mai sănătoase, pentru evitarea sau reducerea acestui stres.

Cristina Petrescu-Ghenea

Este medic specialist în psihiatria copilului și adolescentului, psihoterapeut de cuplu și familie. A absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” București și programul de formare al Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie. Este unul dintre psihoterapeuții asociatiei, autor al site-ului paginadepsihologie.ro și coordonator al grupurilor de formare în psihoterapia familiei din București.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close search

Coș

Back To Top
×Close search
Caută